Da, asta este orasul in care traiesc. Din pacate. De ce din pacate? Toti bucurestenii stiu. Cand zici 'Bucuresti', de obicei te gandesti la trafic. Da, traficul ala infernal de nu stii ce e mai usor: sa stai 3 ore in aglomeratie cu masina sau sa ajungi repede cu metroul insa cu certitudinea ca vei fi calcat in picioare? Traficul ala de nu ne lasa sa dormim din cauza claxoanelor si din cauza caruia nu avem loc nici pe trecerea de pietoni. Acela. Apoi, te gandesti la celelalte probleme cum ar fi coruptia care infloreste pe zi ce trece, de ajungi sa iti urasti propria tara, apoi crimele/jafurile/talhariile care te fac sa te inchini in clipa in care te uiti la stiri. De asemenea te gandesti la gunoilul in exces in care cat de curand vom ajunge sa inotam. Plus cersetorii de la colt de strada care te uimesc pe zi ce trece. Ieri eram in Unirii, in Micul Paris si am vazut ceva incredibil. O mama cu copilul ei se plimbau prin fata noastra. Mama s-a asezat pe o banca, soptindu-i ceva copilului care s-a indepartat. Ma uit sa vad ce facea copilul: cersea la oamenii de acolo. In timp ce mama lui statea relaxata pe banca si privea. Copilul - nu avea mai mult de 7-8 ani - s-a intors intr-un final, insa fara prea mult 'profit'. Atunci mama lui a inceput sa tipe la el in alta limba, tiganeasca, probabil. Copilul a plecat iar, resemnandu-se, si probabil cu lacrimi in ochi. M-am gandit ca numai la noi se poate intampla asa ceva. Azi am vazut o cersetoare pe la Universitate cu o pancarta pe care scria: "Ajutati-ma cu un ban, sufar de cancer...si alte boli." ok, asta a fost oarecum funny:)) probabil lipsa de imaginatie a facut-o sa nu mai inventeze alta boala sa o treaca. Plus cersetorii care schiopateaza printre masini cu un picior iar dupa 2 minute cu celalalt...sau cei care primesc bani...scot din buzunar un teanc imens de bancnote si in mana cu care cersesc lasa doar 2-3 monede, doar ca sa impresioneze...e trist. E trist ca toate taxele cresc iar salariile raman la fel. In clipa in care un baril de petrol ajunsese la 100 si ceva de dolari, toate preturile au crescut. Barilul a scazut acum la mai mult de jumate. Preturile cresc in continuare. E deja notoriu faptul ca peste tot in lume hainele sunt mai ieftine ca la noi. De invatamantul din Bucuresti ce pot sa mai zic, toata lumea stie ca este la pamant, mai ales elevii care sunt la randul lor la pamant pentru ca au o viata inainte care se cladeste pe ce invatam acum, dar cum nu invatam mare lucru, fundatia a ceea ce vrem sa cladim este cam subreda. Profesorii vor bani, dar nu mai vor sa predea. Inteleg ca predatul este o meserie ca oricare alta, dar prin aceasta meserie sunt ajutati toti elevii sa aibe un viitor mai promitator.
Politicienii promit, acuza prezentul si spun ca imbunatatesc viitorul. Ar fi mai credibil daca nu am fi auzit asta toata viata..."va fi mai bine". Acum suntem nevoiti sa ne alegem alti senatori si deputati care se stie ce "muncesc" ei, dar deh, cei de pana acum au obosit sa sforaie in Parlament. Sa le facem si lor o favoare, sa ii lasam se se odihneasca mai mult acasa, nu pe scaune la munca si sa se bucure de salariile lor care acopera cheltuielile pentru vreo 10-15 familii, saracii. Cand zicem Bucuresti ne mai gandim totusi si la putinele lucruri care ne-au mai ramas frumoase, o iesire pe Lipscani, un film, un muzeu, o carte pe TNB, o plimbare noaptea cand tineretul isi scoate capul dupa invazia mosilor si babelor din timpul zilei care mereu merg undeva nestiut de nimeni...aceste lucruri sunt putine insa pentru a acoperi lipsurile si nedreptatile. Dar ce sa ii faci, suntem romani, suntem bucuresteni!
"Micul Paris s-a stins, noapte buna, Bucuresti..."
joi, 27 noiembrie 2008
marți, 25 noiembrie 2008
teama de limite?
O zi noua. Intamplari noi. Aceiasi prieteni. Am fost si eu la scoala dupa o absenta de aproape o saptamana...am revazut fetze dragi...dar si fetze mai putin dragi de pe care se citea oftica si ura pt ca exist ;)) insa ma axez numai la fetzele dragi pt ca alea merita..ma rog...e cam ciudat..incep tezele si sunt PRAF :: whatever...am si pierdut notiunea timpului cat am stat acasa...si nu, nu am stat degeaba, abia am avut timp sa dorm si sa ma mai bucur de putine chestii care imi plac...o bila, un film, alea :P (simte-te, te-am adaugat intr-o postare :D ) zile in care mi-am depasit niste limite. Sentimentale. Intelectuale. Sociale. Si m-am decis ca ma voi schimba un pic:) mi-am luat una grav in cap care m-a trezit la realitate din visul meu cu 'iubiri adevarate' care se pare ca intr-adevar, e doar un vis. si trezindu-ma...mi-am dat seama...ca intr-o melodie ff tare..'si daca dragoste nu e...parca e bine.' chiar ma simt mai bine acum...nu ma mai deranjeaza melodiile triste...nu ma mai simt capabila sa mai tin prea mult la cineva...ceea ce oarecum e bine pentru ca la mine a tine la cineva = sufferin` :) asa ca ma simt eliberata :D imi pastrez iubirea pt tovarasii mei si cand voi sti ca sunt iubita, voi iubi si eu. pana atunci..no commitments, no feelings. and damn it feels good!
duminică, 23 noiembrie 2008
it's what you do with what you have left.
hard week 4 me. very hard. exhausting. ce pot sa mai zic, abia vad tastatura. saptamana cu mai multe downs decat ups. totusi am avut activitati care mi-au mai oferit putina experienta. sunt destul de mandra de ce am realizat saptamana asta. sunt mandra ca stiu ca am dat tot ce am putut chiar daca nu am avut de castigat decat experienta. sunt mandra ca am spus ce gandesc, ca am zis 'nu' unde pana acum ziceam 'da'. ca nu mai privesc inapoi. si ca am in sfarsit puterea de a nu ma mai intoarce inapoi. chiar daca am fost la pamant, am gasit puterea de a ridica capul sus. si le multumesc celor care au fost langa mine saptamana asta. celor care m-au ajutat. celor care au mai strecurat cate un curcubeu printre ploaie. I said it and I'll say it again: I love my friends. pentru ca doar ei imi aduc zambetul pe buze. Thanks, guys! si chiar daca nu am chiar tot ce vreau, chiar daca nu toate s-au aranjat cum as fi vrut, chiar daca trecutul mai intra neinvitat pe aici, nu imi pasa. trecutul ramane in spate, cu amintiri cu tot. remember if u read, lucrurile pe care le pierdem nu conteaza, conteaza cele care ne-au ramas. another advice. ignora-i pe cei care iti vor raul. nu te cobori la nivelul celor care chicotesc pe la spate, care rad si urla si gesticuleaza pentru a se face observati, care se uita urat la tine crezand ca iti pasa, care te jignesc. nu face si tu asta. nu te pune la mintea celor care iti vor raul. persoanele de genul nu merita sa ii privesti in ochi. esti mai valoros de atat. si totusi, nu trage concluzii asupra unei persoane pana nu vezi de ce e in stare. repet, pana nu VEZI. ca degeaba auzi de la altii. fiecare cu parerea lui. eu mi-am exprimat parerea de multe ori, inclusiv in postarea de dinainte. si ca sa raspund aici, pentru ca prefer sa scriu pe blogul meu decat sa imi irosesc cuvinte pe o persoana care nu merita, nu judec in necunostinta de cauza. judec din ceea ce vad si din ceea ce traiesc pe pielea mea. daca vroiai sa faci altceva, faceai. daca vroiai sa faci CEVA, faceai. e problema ta daca nu iti dai seama cand gresesti, inseamna ca esti prea tantalau cand ranesti pe cineva si nu vezi. so shut up, mind your own life, stop messin` in mine. eu stiu cui ii zic asta, si tu vei sti daca vei citi. in fine. cum am zis. the past stays back. present's here! so...carpe diem, prezentul conteaza, fa ceea ce gandesti pt ca dupaia sa nu ramai cu gandul 'cum ar fi fost daca'. nu exista 'poate' exista vreau si nu vreau. Let's live our lives! love to live and live to love!
joi, 6 noiembrie 2008
Pentru tine.
Pentru oamenii care mint. Cei care nu au pic de constiinta. Cei carora nu le pasa ca ii fac pe altii sa sufere. Cei care ranesc in timp ce ei se distreaza. Cei care acum zic ceva si maine total opusul. Cei care renunta la orice scrupule ca sa pice ei bine. Cei care nu inteleg ce e aia ironie si o iau de-a buna. Cei prefacuti. Cei care zic ca nu cred in vorbe cand numai gura e de ei. Cei care aburesc fara sa gandeasca. Cei care lucreaza pe la spate. Cei care te aduc in al noualea cer pentru ca apoi sa te bage in pamant. Cei care te privesc in ochi in timp ce spun minciuni. Cei egoisti care se gandesc doar la ei. Cei care vor sex si atat. Cei care atunci cand vad ca nu le merge cu vrajeala incearca sa se scoata fara scrupule. Cei care se ascund sub fustele prietenei si le lasa sa vorbeasca in locul lor. Si pentru cele care sunt dispuse sa faca asta. Spalati-va pe cap unul cu altul in lumea voastra, nu mai incercati sa va bagati in rand cu oamenii care au constiinta, ca va bateti cap in cap. Mai bine mintiti-va intre voi decat sa intrati printre oamenii care iubesc adevarul. Aveti macar un pic de considerent fata de oamenii care spre deosebire de voi au sentimente si au organele alcatuite si din altceva decat piatra si gheata. Nu mai incercati sa dati vina pei cei care nu au vina, uitati-va la propriile greseli si taceti din gura. Caci vorba aia. Mai bine sa taci si sa lasi lumea sa creada ca esti prost decat sa deschizi gura si sa inlaturi orice dubiu. Daca se pare ca nu respectati lumea din jur respectati-va pe voi insiva si incercati sa va adaptati la lumea din jur decat sa incercati sa fortati lumea sa se adapteze. Spun lucrurile astea cu mai multa ura decat am mai pus vreodata intr-o postare, insa raman diplomata. Si asta nu pentru ca I've been dumped. Ci pentru ca am cunoscut persoane mai parsive si mai mincinoase decat am crezut vreodata ca pot face. Persoane care sunt in stare sa tavaleasca pe jos oameni care nu au nici o vina pentru a se scoate. Probabil daca as fi luptat putin mai mult as fi scos la iveala niste minciuni, insa dupa mai mult timp de gandire am realizat ca nu are rost, eu sunt impacata pt ca stiu ca nu am facut nimic din ce am fost acuzata si pentru ca Dumnezeu vede si Dumnezeu pedepseste. Nu ma intereseaza cum, stiu o va face. Eu raman cu capul sus, cu prietenii alaturi, cu trecutul in spate, viitorul in fata si Dumnezeu deasupra mea. E tot ce am nevoie. Persoanele care mananca cacat nu au decat sa il savureze pentru ca asta vor face toata viata. Si asta e pentru cel mai mare las si mincinos cu care viata mi-a dat sa ma intalnesc pana acum. Iar in caz ca citesti, astept criticile, asta doar daca vei fi atat de prost sa mai ai tupeul sa mai zici ceva, desi nimic nu ma mai mira.
marți, 4 noiembrie 2008
.
Si asta a fost melodia care mi-a fost alaturi astazi, una din cele mai urate zile.
Good dude, I know you love me like quick food,
Even though a nigga gotta move like a cool dude,
We was together on the block since we lunch,
We shoulda been together havin' 4 seasons brunch,
We used to use umbrellas to face the bad weather,
But now we travel 1st class to change the forecast,
Never in bunches, Just me and you,
I loved your point of view 'cause you eld me on hunches,
But still I left you for months on end,
It's been months since I checked back in,
We're somewhere in a small town,
So we're lockin' 'em all down,
Woodgreens, Four chains, Armor, War now,
I could understand why you wanted the boss now,
Though I can't let you know it, Pride won't let me show it,
Pretend to be heroic, That's just one to grow it,
But deep inside a nigga so sick!
A hundred days have made me older, Since the last time that I saw your pretty face,
A thousand lies have made me colder, And I don't think I can look at this the same,
But all the miles that seperate,
That disappear now when I'm dreaming of your face,
I'm here without you baby,
But you're still on my lonley mind,
I think about you baby,
And I dream about you all the time,
I'm here without you baby,
But you're still with me in my dreams,
And tonight, It's only you and me!
Her face was stone with shock on the other end of the phone,
"Word back home is that: 'You had a special friend'",
'Till: "What was: 'Oh so special' than?",
You were givin' away without gettin' at me,
That's your fault, How many times have you forgivin' me?,
How was I to know you was plain sick of me?,
I know the way a nigga livin' was whack,
But you don't get a nigga back like that,
Shit, I'm a man of pride, You don't do shit like that,
You don't just pick up and leave, and leave me sick like that,
You don't throw away what we had, Just like that,
I was just fuckin' them girls, I was gon' get right back,
They say: "You can't turn a bad girl good,
But once a good girl's gone bad, She's gone forever",
I mourn forever,
Shit, I gotta live with the fact I did you wrong forever!
A hundred days have made me older, Since the last time that I saw your pretty face,
A thousand lies have made me colder, And I don't think I can look at this the same,
But all the miles that seperate,
That disappear now when I'm dreaming of your face,
I'm here without you baby,
But you're still on my lonley mind,
I think about you baby,
And I dream about you all the time,
I'm here without you baby,
But you're still with me in my dreams,
And tonïght, It's only you and me!
It couldn't have ended worse than this.
Good dude, I know you love me like quick food,
Even though a nigga gotta move like a cool dude,
We was together on the block since we lunch,
We shoulda been together havin' 4 seasons brunch,
We used to use umbrellas to face the bad weather,
But now we travel 1st class to change the forecast,
Never in bunches, Just me and you,
I loved your point of view 'cause you eld me on hunches,
But still I left you for months on end,
It's been months since I checked back in,
We're somewhere in a small town,
So we're lockin' 'em all down,
Woodgreens, Four chains, Armor, War now,
I could understand why you wanted the boss now,
Though I can't let you know it, Pride won't let me show it,
Pretend to be heroic, That's just one to grow it,
But deep inside a nigga so sick!
A hundred days have made me older, Since the last time that I saw your pretty face,
A thousand lies have made me colder, And I don't think I can look at this the same,
But all the miles that seperate,
That disappear now when I'm dreaming of your face,
I'm here without you baby,
But you're still on my lonley mind,
I think about you baby,
And I dream about you all the time,
I'm here without you baby,
But you're still with me in my dreams,
And tonight, It's only you and me!
Her face was stone with shock on the other end of the phone,
"Word back home is that: 'You had a special friend'",
'Till: "What was: 'Oh so special' than?",
You were givin' away without gettin' at me,
That's your fault, How many times have you forgivin' me?,
How was I to know you was plain sick of me?,
I know the way a nigga livin' was whack,
But you don't get a nigga back like that,
Shit, I'm a man of pride, You don't do shit like that,
You don't just pick up and leave, and leave me sick like that,
You don't throw away what we had, Just like that,
I was just fuckin' them girls, I was gon' get right back,
They say: "You can't turn a bad girl good,
But once a good girl's gone bad, She's gone forever",
I mourn forever,
Shit, I gotta live with the fact I did you wrong forever!
A hundred days have made me older, Since the last time that I saw your pretty face,
A thousand lies have made me colder, And I don't think I can look at this the same,
But all the miles that seperate,
That disappear now when I'm dreaming of your face,
I'm here without you baby,
But you're still on my lonley mind,
I think about you baby,
And I dream about you all the time,
I'm here without you baby,
But you're still with me in my dreams,
And tonïght, It's only you and me!
It couldn't have ended worse than this.
duminică, 2 noiembrie 2008
21 de cuvinte
In incercarea de a juca jocul lui Tudor Chirila, si anume cele 21 de cuvinte care imi alcatuiesc viata :) ceva interesant, parerea mea, foarte greu sa iti transpui viata doar in 21 de cuvinte, cand viata e compusa din milioane de cuvinte, amintiri, trairi. Totusi voi incerca sa fac acest mic rezumat al vietii mele.
1. iubire
2. dezordine
3. cola
4. muzica
5. mama
6. verde
7. prietenie
8. lacrimi
9. telefoane
10. calculator.
11. zambet
12. amintiri
13. minciuna
14. haine
15. cartofi prajiti
16. engleza
17. dush
18. str8 negru
19. vara
20. singuratate
21. propria-mi persoana. :)
1. iubire
2. dezordine
3. cola
4. muzica
5. mama
6. verde
7. prietenie
8. lacrimi
9. telefoane
10. calculator.
11. zambet
12. amintiri
13. minciuna
14. haine
15. cartofi prajiti
16. engleza
17. dush
18. str8 negru
19. vara
20. singuratate
21. propria-mi persoana. :)
sâmbătă, 1 noiembrie 2008
Merita ascultate.
M-a luat brusc o pofta bizara de a enumera toate melodiile care imi plac. Care imi amintesc de ceva. Care m-au marcat. De care nu ma mai plictisesc. Asa ca o voi face.
Jay Z ft. 3 Doors Down - Here without you
Guess Who - Eu, tu si restul lumii
Panic! at the Disco - These tables are numbered honey (...)
Maroon 5 - Goodnight goodnight
Parazitii - Beatbox...de dragoste in alte feluri
Savage Garden - Truly, madly, deeply
Outlandish - Calling you
Eminem ft. Dido - Stan
Bitza - Vorbeste vinul
Tatu - 30 minutes
RHCP - Under the bridge
Flo-rida ft. T-Pain - Low
Teddy Verseti ft. T-Pain - Church
Backstreet Boys - Helpless when she smiles, Larger than life
Blink 182 - I miss you
Eminem - When I'm gone
Simple Plan - Perfect World
Michael Jackson - Will you be there
Dj Ironik - Stay with me
Usher - Burn
Enrique Iglesias - Somebody's me / Ring my bells
Regina Spektor - The call
Craig David - Sorry
Iio - Give it up
Zale - In numele ei / Fumuri si hamace
Colbie Caillat - Battle
Ombladon - Cheia Sub pres
Patrice - Household
Vama Veche - Scrisorile
Will Smith - Switch
Arssura - Nascuti pacatosi / Ai mei / Fructul oprit
Amy Winehouse - Back to black
Above and Beyond - Can't Sleep
Aerosmith - I don't wanna miss a thing
Bon Jovi - It's my life
plus muuuuulte altele care vor veni pe parcurs, probabil ;))
Jay Z ft. 3 Doors Down - Here without you
Guess Who - Eu, tu si restul lumii
Panic! at the Disco - These tables are numbered honey (...)
Maroon 5 - Goodnight goodnight
Parazitii - Beatbox...de dragoste in alte feluri
Savage Garden - Truly, madly, deeply
Outlandish - Calling you
Eminem ft. Dido - Stan
Bitza - Vorbeste vinul
Tatu - 30 minutes
RHCP - Under the bridge
Flo-rida ft. T-Pain - Low
Teddy Verseti ft. T-Pain - Church
Backstreet Boys - Helpless when she smiles, Larger than life
Blink 182 - I miss you
Eminem - When I'm gone
Simple Plan - Perfect World
Michael Jackson - Will you be there
Dj Ironik - Stay with me
Usher - Burn
Enrique Iglesias - Somebody's me / Ring my bells
Regina Spektor - The call
Craig David - Sorry
Iio - Give it up
Zale - In numele ei / Fumuri si hamace
Colbie Caillat - Battle
Ombladon - Cheia Sub pres
Patrice - Household
Vama Veche - Scrisorile
Will Smith - Switch
Arssura - Nascuti pacatosi / Ai mei / Fructul oprit
Amy Winehouse - Back to black
Above and Beyond - Can't Sleep
Aerosmith - I don't wanna miss a thing
Bon Jovi - It's my life
plus muuuuulte altele care vor veni pe parcurs, probabil ;))
vineri, 31 octombrie 2008
O iubesc.
O iubesc. Si asta pentru ca i-am promis. Si pentru ca nu am facut postarea de ziua ei. Si pentru ca o iubesc cel mai mult. Pentru ca e prietena mea cea mai buna. Pentru ca este mereu acolo langa mine. Pentru ca ii zic orice. Pentru ca imi zice orice. Pentru ca imi place in cartier la ea:"> Pentru ca fratele ei e indragostit de mine. Pentru ca imi place familia ei. Pentru ca imi place sa ma duc la ea. Pentru ca imi place sa vina la mine. Pentru ca am impresia ca ne cunoastem de o viata. Pentru ca o tachinez cand imi zice ca se crede regina superbitatii. Pentru ca ma iubeste si ea. Pentru ca ma iubeste asa cum sunt eu. Cretina. Idioata. Aiurita. Pentru ziua de 20 mai. In acea zi mi-a fost alaturi cat nu mi-a fost nimeni vreodata. I'll never forget that day. O zi trista si totusi in care mi-am dat seama cine imi este cea mai buna prietena. Ea este. Ea este cea care suporta povestile mamei mele despre cactusi. Ea este cea cu care impart orice (btw, imi vreau cizmele de 10 inapoi! si o sa iti dau si eu tenesii si camasa :">) De la ea am invatat multe. Ea este cea care ma ia mereu in brate si imi zice ca ma iubeste. Ea este cea fata de care nu am secrete. Ea este. Cu ea am facut hora la 12 noaptea singure in camera de ziua ei. Cu ea am mancat ciocolata la 12 noaptea de ziua ei apoi am baut sifon. Cu ea rad, cu ea plang. Ei ii spun ce nu imi place la ea, ce ma enerveaza. Cu ea merg la cumparaturi. Cu ea am cunoscut Cartierul Minunat :> Ea este singura mea prietena careia pot sa ii port incaltamintea. Ea poarta pandantivul care i l-am dat cu Best Friends. Ei ii plac toate cadourile pe care i le fac si pe toate le are la loc de cinste. Ca e la vedere in camera, la mana, la urechi, la vedere oriunde. Ea ma iarta si eu o iert. Cu ea imi fac poze si imi place. Cu ea fac totul. O iubesc enorm. Si zic asta fara sa imi pese daca cineva zice lezbooo sau chestii de genul asta. Ea va ramane mereu prietena mea. Pentru ca certurile noastre nu dureaza mai mult de cateva ore. Pentru ca niciodata nu am avut o prietena ca ea. Pentru ca ne iubim. Pentru ca e dulce cand zice "ce frumoasa sunt" si imi place ca mereu imi da haine de la ea. Pentru ca e draguta cand vorbeste pt ca e raraita si imi place cand imi vorbeste de parca sunt un copil. Pentru ca o iubesc.
Diana: andra
Andra Duda : diana
Diana: stii k te iubesc mult mult?
Andra Duda : da
Andra Duda : stiu
Andra Duda : si eu te iubesc mult mult
Diana: stii c imi place mie la tine?
Diana: k nu ma vezi k o proprietate privata
Diana: si k iti place d mn asa qm snt
Diana: cu bune is q rele
Diana: si cu prietenii sau fara prietenii mei
Andra Duda : nu e adevarat
Andra Duda : ai zis ceva neadevarat
Diana: si k nu`mi reprosezi k dc vbesc cu unu si cu altu
Diana: au
Andra Duda : nu imi place de tine asa cum esti
Andra Duda : te iubesc asa cum esti
Andra Duda : si poti sa ai tu ce prieteni vrei, cat de ratati vrei tu, daca tie iti place de ei I am happy si atata timp cat nu intervin intre noi, nu am ce sa iti reprosezD
iana: da uite asa cum si tu ai alti prieteni
Andra Duda : exact
Te iubesc, Diana!
Diana: andra
Andra Duda : diana
Diana: stii k te iubesc mult mult?
Andra Duda : da
Andra Duda : stiu
Andra Duda : si eu te iubesc mult mult
Diana: stii c imi place mie la tine?
Diana: k nu ma vezi k o proprietate privata
Diana: si k iti place d mn asa qm snt
Diana: cu bune is q rele
Diana: si cu prietenii sau fara prietenii mei
Andra Duda : nu e adevarat
Andra Duda : ai zis ceva neadevarat
Diana: si k nu`mi reprosezi k dc vbesc cu unu si cu altu
Diana: au
Andra Duda : nu imi place de tine asa cum esti
Andra Duda : te iubesc asa cum esti
Andra Duda : si poti sa ai tu ce prieteni vrei, cat de ratati vrei tu, daca tie iti place de ei I am happy si atata timp cat nu intervin intre noi, nu am ce sa iti reprosezD
iana: da uite asa cum si tu ai alti prieteni
Andra Duda : exact
Te iubesc, Diana!
miercuri, 29 octombrie 2008
Lumea aia
Ma iei de mana si urcam sus. Ne ridicam catre necunoscut, insa suntem tinuti de mana. Trecem prin tinuturi cu oglinzi convexe, peste tot se vede metal. Este aur, nimic altceva, argint sau ceva de genul asta. Imi vine in minte o melodie veche care creeaza in mintea mea imagini ciudate, obscure, confuze. Nu imi mai dau seama bine cine este langa mine. Vad doar lacuri nederanjate de nici o unda cu curcubee care plutesc pe deasupra lor. Totul e linistit, nu se intampla nimic deosebit. Se aud in departare cinteze. Nu cred ca stiu ce sunete scoate o cinteza insa sunt sigura ca aud cateva. Ma plimb desculta pe deasupra lacurilor linistite. Pasesc doar pe varfuri ca sa nu deranjez domolul. Sub mine se afla Pamantul. Se afla...toata lumea. Nu mai sunt printre ei. Ma simt departe de tot ce se intampla acolo jos. De toate grijile, certurile, despartirile, lacrimile...nu mai sunt acolo. Toate nemultumirile si rautatile le mai aud doar vag de tot...suficient cat sa inteleg ca exista iar eu sunt departe de ele. Acum eu nu mai sunt acolo...sunt cu varfurile picioarelor pe ape netulburate si daca mai ridic un pic mana, cred ca pot sa ating cerul. Si ce cer...! Un cer turcoaz cu fasii purpurii. In stanga imi e luna iar soarele se afla in dreapta mea. Aici nu este zi si nici noapte. Cum spuneam...sunt departe de lume si aici nimic nu e ca acolo. Aici era si zi si noapte. Vad lalele pe langa mine si roua plimbandu-se in jos pe ele. Simteam ca am murit de o suta de ori si am inviat de o suta unu. Am murit si de mai multe ori. Dar numai atunci eram acolo. Deasupra lumii. Dar am facut marea greseala sa imi amintesc cum era acolo jos. Doar mi-a trecut prin minte...si soarele cu luna s-au luat iar la intrecere. Undele incepusera sa apara pe lacuri si pasarile nu se mai auzeau. Aurul ruginise. Cerul se matifia intr-un bleu atat de banal si sters...Dar eu nu vroiam sa plec. Ma simteam fericita, in sfarsit. In departare se vedea un castel suit pe un nor, ca in desenele animate. Era imprejmuit de o sfera de sticla si simteam ca trebuie sa ajung acolo. Eram atat de aproape...dar nu mai sunt. Acum cateva secunde parca atingeam cerul. Acum insa trebuie sa ajung la castel si nu pot...eram pe tinutul unde totul era posibil...unde eram si eu fericita...nu vroiam deloc sa ma intorc printre oameni. Oamenii erau..de fapt inca sunt! tristi, monotoni, banali. Eu vreau sa fiu acolo. Acolo nu conteaza banii, nu e invidie, nu e altcineva. Acolo nu te paraseste nimeni pentru ca nu ai pe nimeni. Acolo nu apare alta mai buna ca tine, pentru ca nu este alta mai buna ca tine. Acolo sunt deserturi in varf de munte si zapada vine din foc. Acolo totul este posibil si imposibil. Acolo e liniste. Si totusi am stricat echilibrul acela din cauza ca vroiam sa ma intorc in mediocritate. De ce am vrut asta? Ce ma chema inapoi? Aveam perfectiunea. Eram intr-un loc unde eram intr-o rochie bej de satin, desculta, cu par lung si frumoasa si dansam gratios. Intr-un loc unde nu mi se mai rupeau unghiile si nu mai puteam sa plang. Sau nu mai tineam minte cum se face. Intr-un loc unde nu mai simteam singuratate, rautate...Si totusi am vrut sa ma intorc inapoi. Dar doar pentru o secunda. Dar nu stiu de ce. De ce sa pleci dintr-un loc unde ai ce vrei? Eu am vrut. Chiar daca doar pentru o secunda. Secunda aia a distrus toata perfectiunea. Toata viata o sa ma intreb de ce a existat acea secunda. Care a spulberat totul...castelul se indepartase de tot...si eu ma vedeam cum coboram...coboram...eram in cadere libera la o inaltime infinita. Am incercat sa ma agat de luna cu o mana...dar nu am avut timp...si tot cadeam...glasurile oamenilor nemultumiti se auzeau din ce in ce mai tare. Ma cuprindea tristetea si singuratatea asa cum se prinde o insecta in panza de paianjen si nu mai scapa. Cu cat se zbate mai mult cu atat e invaluita mai repede. Si cand am vazut ca mai sunt cativa metri pana jos...am inchis ochii. Si i-am tinut asa...asteptam caderea. Nu mai cadeam...ce se intamplase? Am deschis ochii...Lumea perfecta disparuse...Vedeam doar verdele tavanului camerei mele. Singuratatea si tristetea inca ma invaluiau.
joi, 23 octombrie 2008
"Te Iubesc"
Ce a ajuns in ziua de astazi acest termen? Il auzim peste tot. Filme, prieteni, experienta proprie. Si cand il auzim ni se pare ca e cel mai frumos lucru. Dar este oare adevarat? Parerea mea e ca intr-o relatie iubirea intervine dupa ceva vreme, cateva luni poate chiar mai mult. Pana atunci...placi pe cineva, esti indragostit. Dar "Te iubesc"-ul asta apare mult mai incolo. Este punctul in care intr-o relatie nu mai conteaza nimeni altcineva, cand persoana pe care o iubesti inseamna totul pentru tine, cand nu te mai ascunzi in spatele mastii de inabordabil(a) si iti lasi frau liber sentimentelor si dorintelor. Cand esti fericit. Sau cel putin, asa ar trebui sa fie. Cuvintele astea care au atata valoare le vezi aruncate mai nou prin toate partile. Ca sa impresionezi, nu ca sa iti afisezi adevarat sentimentele. Ca sa agati mai usor in loc sa treci prin toate etapele unei relatii frumoase. Deja aud la unii aceste 2 cuvinte dupa o saptamana sau doua de relatie. Nu stiu cat de adevarat o fi, dar pe mine nu ma convinge. Si eu am iubit. Mult. Dar nu asa, de-a gata. A trecut ceva timp. In plus, din observatiile care le-am facut...relatiile in care "Te iubesc" este prematur..se termina cam repede. Asta pentru ca cine a zis asta...e clar ca nu stie ce e iubirea, cat dureaza pana se ajunge la ea...hence e clar ca nu stie cum sa tina o relatie. Mie nimeni nu mi-a spus ca ma iubeste. Ma refer...la un partener. Asta poate pentru ca cea mai lunga relatie a mea adurat o luna jum. Sau pentru ca nu stiu sa ma fac iubita. Aa, stai. Mint. Mi s-a zis odata, dar era in nefericitul caz de care va povesteam mai sus si anume "Te iubesc"-ul prematur. Asa ca e cam totuna. Dar zic din ce vad la altii. Statusuri de iubire netarmuita dupa 3-4 zile de relatie...timp in care nici nu cunosti o persoana...childish. Deja iubirea a ajuns ceva atat de banal...incat intr-o relatie e ca un salut, ca un pupic pe mess etc. Nu e fair, chestiile astea trebuie pretuite mult mai mult...pentru ca sunt lucruri care te fac atat de fericit...care trec atat de repede...
miercuri, 22 octombrie 2008
Barbatii.
Si asta pentru ca ador postarea Dianei despre acest lucru.
Sunt fiintele cu care noi suntem compatibile. Sunt cei care ne iubesc, cei pe care ii iubim. Cu toate ca petrecem cam jumate din viata sa ii incercam pe fiecare in scopul gasirii celui mai bun. Cu toate ca ii criticam pentru ca sunt niste porci. Asta e, noi iubim porcii! Porcii astia sunt cei alaturi de care ne simtim fericite, cei langa care ne imaginam cele mai importante momente din viata noastra. Cei pentru care ne facem frumoase si pentru care ne unduim pe strada. Pentru ei suntem in stare sa ne uitam la fotbal si sa ne interesam de masini. Ei ne invata ce e iubirea, dar si ce e suferinta. Pentru ei plangem fara sa ne pese ca ne distrugem machiajul. Pentru ei ne mai si injosim. Pentru ei ne cumparam bluzite decoltate si pentru ei mai dam jos din sunculite. Pentru ei ne epilam si ne cumparam sutiene cu push-up. Doar ei sunt cei care ne accelereaza bataile inimii si ni le opresc in acelasi timp. Pentru ca nimic nu e mai frumos decat clipele petrecute cu ei. Pentru ca sunt foarte dulci cand ne ajuta sa punem o geaca pe noi, cand ne sterg lacrimile si cand sunt gelosi. Ei ne aduc zambetul pe buze cand nimeni nu mai poate, si tot ei ne dezamagesc. Sunt incapatanati si vor sa para duri desi nu sunt. Sunt foarte amuzanti. Mai ales cand incearca sa nu isi exteriorizeze sentimentele. Tot ei te scot din sarite cand se iau de cum te imbraci si cand se poarta ca niste misogini in public. Dar tot pe ei ii adoram cand ne zic 'neata, bondacel' si ne saruta usor de dimineata. Nu le vom intelege niciodata pasiunea pentru toate idioteniile, ochii alunecosi dupa tot ce are craci lungi si tate, orgoliul nemarginit si incapacitatea de a-si recunoaste greselile si sentimentele. Nu vom intelege niciodata de ce vor femei peste femei cand pot avea una singura numai a lor, de ce le place sa bea atata bere, de ce vor sex non-stop, de ce sunt atat de grabiti. Nu vom intelege de ce se enerveaza asa de usor, de ce nu stiu ce vor, de ce unii cand iubesc prefera sa renunte decat sa se daruiasca, de ce sunt atat de posesivi si totusi ne dau drumul atat de usor. Dar cu toate astea, mereu vom iubi barbatii. Pentru ca ne intregesc, ne saruta incredibil si ne spun ca suntem frumoase. Pentru ca alaturi de ei simtim placere. Pentru ca sunt greu de inteles ceea ce ii face incitanti. Pentru ca se dau macho. Pentru ca daca le facem cu ochiul in metrou zambesc si iti fac si ei. Ce sa mai, ii iubim.
Sunt fiintele cu care noi suntem compatibile. Sunt cei care ne iubesc, cei pe care ii iubim. Cu toate ca petrecem cam jumate din viata sa ii incercam pe fiecare in scopul gasirii celui mai bun. Cu toate ca ii criticam pentru ca sunt niste porci. Asta e, noi iubim porcii! Porcii astia sunt cei alaturi de care ne simtim fericite, cei langa care ne imaginam cele mai importante momente din viata noastra. Cei pentru care ne facem frumoase si pentru care ne unduim pe strada. Pentru ei suntem in stare sa ne uitam la fotbal si sa ne interesam de masini. Ei ne invata ce e iubirea, dar si ce e suferinta. Pentru ei plangem fara sa ne pese ca ne distrugem machiajul. Pentru ei ne mai si injosim. Pentru ei ne cumparam bluzite decoltate si pentru ei mai dam jos din sunculite. Pentru ei ne epilam si ne cumparam sutiene cu push-up. Doar ei sunt cei care ne accelereaza bataile inimii si ni le opresc in acelasi timp. Pentru ca nimic nu e mai frumos decat clipele petrecute cu ei. Pentru ca sunt foarte dulci cand ne ajuta sa punem o geaca pe noi, cand ne sterg lacrimile si cand sunt gelosi. Ei ne aduc zambetul pe buze cand nimeni nu mai poate, si tot ei ne dezamagesc. Sunt incapatanati si vor sa para duri desi nu sunt. Sunt foarte amuzanti. Mai ales cand incearca sa nu isi exteriorizeze sentimentele. Tot ei te scot din sarite cand se iau de cum te imbraci si cand se poarta ca niste misogini in public. Dar tot pe ei ii adoram cand ne zic 'neata, bondacel' si ne saruta usor de dimineata. Nu le vom intelege niciodata pasiunea pentru toate idioteniile, ochii alunecosi dupa tot ce are craci lungi si tate, orgoliul nemarginit si incapacitatea de a-si recunoaste greselile si sentimentele. Nu vom intelege niciodata de ce vor femei peste femei cand pot avea una singura numai a lor, de ce le place sa bea atata bere, de ce vor sex non-stop, de ce sunt atat de grabiti. Nu vom intelege de ce se enerveaza asa de usor, de ce nu stiu ce vor, de ce unii cand iubesc prefera sa renunte decat sa se daruiasca, de ce sunt atat de posesivi si totusi ne dau drumul atat de usor. Dar cu toate astea, mereu vom iubi barbatii. Pentru ca ne intregesc, ne saruta incredibil si ne spun ca suntem frumoase. Pentru ca alaturi de ei simtim placere. Pentru ca sunt greu de inteles ceea ce ii face incitanti. Pentru ca se dau macho. Pentru ca daca le facem cu ochiul in metrou zambesc si iti fac si ei. Ce sa mai, ii iubim.
luni, 20 octombrie 2008
Love is sooo old fashioned :-j
Cine mai crede in iubire zilele astea? Multi vor zice: "eu"! Mai ales...multe. Dar unde s-au dus vremurile de demult...cu scrisori...cu poezii...flori, mers la teatru, adus fata pana acasa...toate s-au transformat in mesaje in caz ca e credit, declaratii pe mess si mers cu pizda prin pub-uri. Sincer mie una mi se par mult mai romantice vremurile de demult...in ziua de astazi...se mai gasesc iubiri platonice? Nu prea vad. Zilele trecute am vazut ceva destul de trist. Un tip, cu prietena, se plimbau prin oras. Tipul nu o tinea de mana, mana lui era ocupata cu posteriorul domnisoarei. Nu eram atenta la ce vorbeau, dar parea o discutie aprinsa. La un moment dat tipul urla la ea: "Fa, tu esti proasta rau! Da bine ca ai pizda buna ca altfel te lasam! Taci dreq din gura si hai acasa!" Tipa se supune si cei doi se pierd in multime. Am ramas masca. Mai ales ca nimeni nu parea sa observe. Oare exista atat de multe iubiri d'astea cum am vazut eu? Se mai numeste oare iubire cand se ajunge la punctul in care intervin injuraturile, insultele si chiar loviturile? Nu am avut asemenea experiente ca sa ma pronunt, dar ma intreb. In orice caz, din cate vad, in ziua de azi, "iubirea" se bazeaza mai mult pe "ceea ce se intampla in dormitor", cum ii zic unii. Si nu sunt singura care admite. I mean, ce cuplu mai asteapta pana la casatorie? Nici unul. Pana acum, asta era inadmisibil, se pedepsea cu moartea. Acum insa, sexul a devenit o rutina. Ceva normal care trebuie sa se intample cat mai repede, ca deh, "nu mai rezist, sunt si eu om". Ok, si pana acum oamenii tot oameni au fost, dar rezistau si ei. Acum deja este ceva esential, care nu tre sa lipseasca nici din cele mai tinere cupluri. Simt ca o iau razna cand ma uit in reviste si vad la rubricile alea, Love&Sex fete care zic ca la 13 ani si-au inceput viata sexuala si pun intrebari din care iti dai seama ca ea nici nu constientizeaza asta, ca nu stie inca ce inseamna. Ok, I understand, stiu, sexul e un lucru destul de important, dar nu chiar atat de...urgent cum fac majoritatea baietilor sa para. Asta auzi peste tot. Sex, sex, sex. Reviste, ziare, carti, tv, de internet nu mai zic. Sex a fost al 3lea cel mai cautat cuvant din lume (ce pot sa zic, macar exista oameni care vad ca sunt lucruri si mai importante). Where is the love, people? Iubirile alea neconditionate, cu trandafiri si plimbari pe lac...nu mai sunt. Acu cuplurile se molfaiesc pe unde apuca: strada, scoala, metrou...chiar aseara am vazut un cuplu care in 2 statii de metrou nu s-au dezlipit unu de altu, tipa era calare pe tip, mai lipsea doar sa se dezbrace si actul in sine. In rest, totul era gata. E trist cate se schimba azi. E trist ca majoritatea baietilor vor un singur lucru. E trist ca iubirea nu mai e la moda.
Cealalta ea.
Era bruneta. Silueta de viespe, mai inalta decat ea, vorbind pitigaiat, voce care iti aducea in cap imaginea unui bebelus care strangea de gat o pisica. Avea mereu cearcane dar le ascundea in spatele fondului de ten. Fuma ca si cand asta era cel mai greu lucru care l-a facut in viata ei. Avea degete subtiri care se confundau cu tigarea pe care o tinea intre ele. Intotdeauna era inconjurata de cateva prietene, niciodata nu o vedeai singura. Avea mersul acela care vroia sa ameteasca orice baiat pe langa care trecea. Nu stiu in ce masura ii reusea asta. Imbracata in roz, cercei mari, rotunzi, ce mai, se credea o diva. Mereu rimelata, cu unghiile lungi si la fel de subtiri ca degetele. Se vedea ca se trezea dimineata mai devreme, dupa cearcane. Si se vedea ca o facea ca sa aiba suficient timp sa se gateasca, ca si cum in fiecare zi ar fi sarbatoare. Dar niciodata nu dadea semne de oboseala. Mereu mergea la fel de intepat, mereu vorbea la fel de tare, niciodata nu statea molesita. Asa era in fiecare zi. Cand o vedea cum mergea pe hol, de parca era la o parada, ridica o spranceana si se stramba. Niciodata nu i-au placut fetele ca ea. Asa ca faptul ca din cauza ei pierduse pe cineva drag nu era neaparat singurul motiv pentru care nu o suporta. Intr-un fel se gandea...cum era daca eram si eu asa? Insa s-a uitat in oglinda. Hanorac sport, parul ciufulit, fular lalai la gat, pantaloni largi care probabil trebuiau scurtati, unghii partial roase iar creionul negru, singura ei urma de machiaj, deja se stersese. I se parea ca e atat de stearsa...cu siguranta ca oricine ar alege bruneta in locul ei, careia inca nu ii trecusera urmele de la suvitele de asta primavara. Mereu statea la locul ei, nu e sa zici ca o stia toata lumea. Cateodata era crazy, dar in ultimul timp i se scursese si ultima picatura de energie din ea. Dar totusi mereu radea, alerga prin curte, asculta muzica pe holuri, dansa si canta, se purta ca o copila. Si se uita la cealalta, care deja se considera femeie, cum gesticula in toate directiile. Nu era neaparat cine stie ce frumusete, dar era genul de fata de fite, mereu imbracata de parca era tocmai gata sa plece in club. Intr-adevar...ii era clar de ce domnisoara intepata castigase in fata ei. Ea nu va fi niciodata ca cealalta. Ea va ramane la stadiul de simplitate care il depaseste doar la ocazii speciale. Va ramane aceeasi fata care mananca pana nu mai poate, care alearga cu catelul pana isi da plamanii afara, care rade din orice, care se supara prea rar si iubeste pe oricine din tot sufletul. Nu avea de gand sa devina ca cealalta. Nici macar de dragul lui. Desi de multe ori a batut-o gandul asta. Dar lasa. Lucrurile probabil sunt mai bune lasate asa. Oricum ei nu aveau nici un viitor impreuna. Poate cu cealalta va merge. Asa credea ea si ii fusese si demonstrat. Va veni vremea odata si odata cand ea se va maturiza, va deveni o femeie, nu o pseudo-femeie ca cealalta, va merge frumos pe tocuri pe strada, fardata discret si delicat, cu un par bogat fluturandu-i frumos in vant si el isi va fi dorit ca macar sa o mai vada.
joi, 16 octombrie 2008
Kids nowadays.
Cu totii mai vedem copii. Zilnic. Multi copii! Cel putin, eu vad extrem de multi...si ma uit la ei...si imi dau seama...ce mult s-au schimbat vremurile...vad copii la 13-14 ani cum fumeaza, umbla prin pub-uri, se fac emo sau mai stiu eu cum si vor sa para cu cel putin 3-4 ani mai mari. Si ma gandesc...eu la 13 ani inca jucam V-ati ascunselea in fata blocului...si acum vad fete care la varsta asta se machiaza cu tone de chestii, isi tapeaza paru si stuff like that. Pai eu pe atunci, clasa a 8-a si a 9a mai exact...habar nu aveam ce e ala machiaj...coafat parul nici atat...pe atunci eram doar pe afara jucandu-ma. Acum insa, pana si copiii de 10 ani au internet acasa, intra pe mess, au chiar si hi5 la varsta aia, ce sa mai...deja se cred adulti si profita de tot ce le ofera tehnologia pentru a exprima asta. Ceea ce mi se pare trist...eu am aflat ce e internetul prin clasa a 7a, iar acum, copiii de varsta asta sunt perfect constienti de cum sa il foloseasca si in ce scopuri...asa...revenind...de ce e trist? pentru ca se pierd copilarii...daca de la 13 ani te machiezi si ai tot felul de site-uri...pan la 20 de ani te plictisesti de viata...chiar mai devreme...si atunci parca incepe viata...ma uit la boboacele din liceul meu...si fac comparatie cum eram eu intr-a 9a...par pan la cur, necoafat, lasat de nebun, de machiat nici gloss nu cred ca foloseam...de fumat, iesit prin oras nici nu auzisem...si vedeam asa cum mi se deschid portile catre o noua viata...eram incantata, descopeream lucruri noi, socializam cu cei mai mari...nu aveam blog, nici hi5...un id de mess cu 50 de oameni in el...si era frumos. acum bobocii au freze care mai de care mai sofisticate, machiaj nu mai zic, nu vorbesc decat intre ei...se poarta asa cu superioritate...fumeaza...ies in Bamboo si altele;;) si se cred cei mai tari. S-au schimbat vremurile in asa masura...si ma gandesc si mai negativ cum va fi mai incolo...cum vor fi copiii mei...greu de imaginat...lumea se schimba...si noi odata cu ea...
luni, 13 octombrie 2008
Cine sunt? Sunt fericita.
Nu sunt deloc cine as fi vrut sa fiu. Niciodata nu am fost. Cateodata mama imi mai spune...de ce nu sunt ca nu stiu cine. Cateodata altii imi spun...de ce nu sunt nu stiu cum. Chiar in seara asta mama mi-a spus ca mai bine eram asa si pe dincolo. Si eu imi spun mereu asta. Ca trebuie sa fiu...altfel decat sunt. Desigur, sunt lucruri pe care nu le pot schimba. Si din pacate exact pe alea vreau sa le schimb. As vrea sa am cu totul alt caracter. Cred ca daca as cunoaste o persoana ca mie as ura-o. As vrea sa fiu opusul a ceea ce sunt. As vrea sa arat altfel. As vrea sa fiu frumoasa. As vrea sa am vocea altfel. As vrea sa zambesc altfel. Sa ma comport altfel. Mereu m-am intrebat...cum am dobandit caracterul pe care il am? Mama imi spune ca l-am mostenit de la tata. Ceea ce mi se pare ciudat pentru ca nu am crescut cu tata ca sa stiu ce comportament are. Deci? De ce sunt cum sunt? Anturajul? Poate. Faptul ca am crescut doar cu un parinte? Mi se spune des. Dar nu stiu...sunt atat de schimbatoare in tot ceea ce fac ca nici eu nu ma cunosc prea bine. As vrea sa fiu bine definita. Sa am asa...o trasatura generala. Eu nu cred ca am. Poate doar..ciudata. Ok, am o criza de personalitate. Pentru ca nu imi stiu personalitatea. Ma uit in zodiace cateodata..si pe bune daca mi se potriveste ce scrie despre zodia mea. Eu sunt tot. Eu sunt nimic. Vreau sa fiu ceva. Ceva clar. Cineva. As vrea sa fiu altfel decat sunt. Cu totul altfel. Nu prea pot. In orice caz...ma simt bine. Zilele astea m-am simtit bine. Cu motiv. Si fara motiv. Viata e frumoasa cateodata. Cand stii ca ai prietenii langa tine, cand alergi pe strada cu un zambet tampesc de fericit, cand in automat sunt 70 de mii si iti iei cafele sa te saturi, cand asculti muzica ta preferata, cand te duci la prietenii tai acasa la o barfulita, cand cineva iti ofera placere prin fiecare por din organism si te duce in al noualea cer, chiar daca stii ca nu vei avea nici un viitor cu persoana respectiva , cand acasa te asteapta o vietate care e atat de fericita ca te vede ca face pipi pe ea, cand chiulesti de la ore si iti place, cand mananci o ciocolata, cand simti ca soarele straluceste doar ca sa iti mai lumineze tie ziua, cand esti indragostita de cine nu trebuie dar nu iti pasa, pentru ca vrei doar sa iubesti, cand desenezi o fata zambareata cu creta pe strada, cand iti pui toata dragostea care poti sa o oferi intr-un simplu sms si esti fericita chiar daca nu iti raspunde, cand bei Coca-Cola, cand te invarti ca o dementa pe strada si nu te intereseaza, cand esti fericita fara motiv. Si cand toate astea se intampla deodata. Viata este frumoasa.
Cum se mai fac reclame antifumat si anti blana in zilele noastre:)
Da...desi vad aceasta reclama zilnic cam de o luna de zile...abia acum am indraznit sa scriu ceva despre ea. Mi se pare o idiotenie. Sincer, cred ca chestia asta nu va ajuta absolut pe nimeni sa se lase de fumat. Mai mult, mi se pare o campanie nu antifumat, ci de autopromovare pentru o femeie din lumea mondena care nu mai stie cum sa isi faca publicitate.
Ideea pe care mie mi-o inspira aceasta poza...este: nu mai fuma, mai bine f*te-ma pe mine, uite ce sexoasa sunt in chilotii mei rosii! Dar pentru ca nu iti permiti sa o faci, fa o labuta in timp ce te uiti la poza, poate asa te lasi de fumat! Bine, nu cred ca asta era ideea, dar asa ma face pe mine sa inteleg, si cred ca nu sunt singura. As vrea sa enumar cateva motive prin care cred eu ca aceasta reclama antifumat este mai mult decat ineficienta:
- reclama nu prea pare sa se adreseze femeilor (poate doar lesbienelor)
, mai ales avand in vedere ca mult mai multe femei sunt fumatoare decat barbatii (sunt statistici despre asta, nu inventez)
- first of all poate, fumatul nu este o placere. Este un viciu!! Cum poti sa initiezi o asemenea campanie nestiind ce este lucrul pe care vrei sa il stopezi?
-nici un barbat nu cred ca se lasa impresionat de o femeie aproape goala in asemenea masura incat sa se lase de fumat, mai ales fiind vorba de o celebritate care mai este si casatorita. Ca a divortat e partea a 2a, but that's not my point.
-chiar daca ar fi o placere, in nici un caz nu ar fi singura. Nici un babat nu renunta la celelalte placeri ale vietii doar ca sa fumeze. Poti sa si fumezi si sa iti si placa femeile in acelasi timp ;)
-cum s-a gasit tocmai ea exemplu, care a fost fumatoare?! si nu cred sincer ca s-a lasat de fumat vazandu-se in niste chiloti pe afise.
So come on, chiar nu exista alte feluri prin care sa te lasi de fumat? Cred ca imaginile acelea socante de pe pachete sunt mult mai eficiente decat o femeie goala pe niste afise stradale supradimensionate pe strazi. Ok, poate e chiar util sa suni la nr ala si poate chiar te ajuta, dar nu era nevoie sa puna o pitipoanca care nu stie cum sa iasa mai mult in evidenta. Nu cred ca impresioneaza pe nimeni asa si chiar nu cred ca s-a sacrificat ea saraca sa se dezbrace doar ca sa se lase lumea fumat.
In alta ordine de idei, apropo de chestia asta, nu pot sa nu mai iau de alte vedete care pozeaza nud in...."scopuri caritabile". Come on, daca chiar vrei sa ajuti, mai ales, celebritate fiind, de ce nu donezi chiar TU niste bani? E nevoie sa te vada o lume intreaga dezbracata? Sunt sigura ca majoritatea vedetelor care pozeaza asa nu prea isi dau interesul fata de cauza pentru care se sacrifica, saracele. Sunt vedete uuuun pic mai rasarite care nu pozeaza nud pentru anumite scopuri si au mai mult succes. Un exemplu, probabil cel mai des intalnit, este pozarea vedetelor care nu sunt de acord cu blana. Doar ca unele nu stiu cum sa faca oamenii sa creada si ei asta. Sa va arat 2 exemple:
Pe bune. Care din ele vi se pare ca va face mai mult sa nu purtati blana? Prima probabil, barbati fiind, va face sa...altceva. Ok...nu ii place blana. Dar nu e nevoie sa se dezbrace de tot, cred ca are destui bani sa isi cumpere haine care nu sunt din blana. Ca prefera dezbracata decat blana...ok...hai sa zicem ca e acceptabil...dar...nu e suficient. Cu siguranta ei nu i-a fost prea greu sa isi zboare hainele si sa pozeze asa. Sa ne uitam acum la a doua poza. Nu a fost nevoie nici sa isi dea bluza jos, abia afiseaza un decolteu decent. Dar pe bune...nu va face sa va ganditi mai bine? Tipa, Sophie Ellis Bextor, o femeie pe care eu sincer o respect, a fost dispusa sa tina un animal mort in mana pentru a arata cam ce se face pentru o haina de blana. Ceea ce mie mi se pare genial. Si chiar asa, tipa cred ca a primit mai multe laude decat Eva Mendes. Ma rog. Fiecare cu ideile lui de promovare. Eu mi-am zis parerea, pentru ca chiar imagini de genul Mihaela Radulescu si Eva Mendes mi se par kinda...inutile si nu vad cu ce ajuta populatia:)vineri, 10 octombrie 2008
El
Afara ploua. Se uita la un film...nasol filmul..El...care era pasionat de filmele de actiune...filmul asta chiar il plictisea...desi probabil i-ar fi placut daca era intr-o alta dispozitie. Probabil ar fi devenit filmul lui preferat. Dar nu acum. Acum ar fi vrut...sa fie in alta parte...sau sa fie tot acolo...dar...cu cineva, ca in vremurile vechi...dar deh. Nu avea de gand de nici un fel sa renunte la orgoliul lui..pentru ce? Pentru o fata? Never! Ramane in pat sa se uite la film. Dar...nu e deloc atent...nu are stare. Isi aminteste ca l-a trimis mama lui sa cumpere ceva de la magazin...dar ploua asa de tare...nu prea avea chef....dar simtea nevoia sa iasa din camera aia mica si inchisa. Asa ca s-a dus...si-a trantit pe el un hanorac...si-a pus gluga si a plecat. Ploua urat. Ploua tare. Isi amintea de o ploaie mai veche. De acu ceva vreme. Nu era singur. Dar nu prea vroia sa isi aminteasca. Se duce, cumpara ce trebuia...si pleaca...dar parca incepuse sa ii placa ploaia. Era deja fleasca, ce mai conta...daca se mai uda un pic. Asa ca in loc sa ia traseul spre casa...merge in directia opusa. Stia cine statea acolo, dar incerca sa nu se gandeasca la ea. A luat-o printre niste stradute...oare avea sa fie ca inainte? Oare va reusi sa ii spuna vreodata ca a mintit-o? Probabil cel mai bine ar fi sa nu dea ochii cu el...ca stie ca privirea l-ar trada. Si ploaia cadea tot mai tare...nu putea sa isi aprinda nici o tigara. Chiar si tigara ii amintea de ea...totul ii amintea de ea...de ce? De ce cacat se gandea la ea, cand el a fost cel care a zis 'gata'...nu stie. nu o sa stie niciodata. Ar vrea sa dea timpul inapoi, totusi, in vremurile bune. Dar nu putea. Ii simtea mirosul, in haine. Peste tot. Coti la dreapta...vedea in departare ceva, dar nu stia ce. Se uita in fata...pe mijlocul drumului..o masina oprita. Ce o fi patit? Un accident? La ploaia la care era...nu l-ar fi mirat. Dar abia o vedea...picaturile dese si mari ingreunauvizibilitatea. Vede doar ca fuge cineva de langa masina...si pe altcineva langa masina. Se apropie sa vada ce s-a intamplat...A apucat sa vada doar cum soferul se baga la volan, parand confuz...si apoi plecand..In departare inca se mai vedea ca cineva fuge...se uita sa vada...dar nu isi dadea seama...Nu a dat importanta...si a plecat acasa...deja inghetase...Si nu si-a dat seama ca tocmai intorsese spatele..pentru a nu se stie cata oara...persoanei care ar fi vrut sa ii fie alaturi pana cadea si ultima picatura a tuturor ploilor care au fost si vor mai fi...
Ea
Desi afara ploua, si ea stia bine ca ploua, nu neaparat ca vazuse pe geam, dar simtea ca ploua, indiferent de asta...a plecat afara. Nu si-a luat nici macar umbrela. Pur si simplu simtea ca trebuie sa plece. Nu prea vroia, de obicei nu ii placea deloc ploaia. Ii strica parul si ii murdarea mereu adidasii. Dar...simtea ca trebuie. Si a plecat. Nimeni in urma ei nu a intrebat-o unde si de ce. Asta a cam intristat-o. Parca ar fi vrut sa vina mama ei in urma sa ii zica 'ramai in casa'...cu face de obicei...dar acum nu a facut-o. Cineva vroia ca ea sa plece. Si a plecat. Nu stia unde, nu stia cum. Mergea de nebuna pe strada, cu gluga de la hanoracul care nu era al ei ca un paravan peste par. Macar ala sa ramana salvat daca adidasii erau compromisi. Si cum ploua...simtea ca fiecare picatura o strapunge, intra in ea si ramane acolo. In ea. Ploaia ii aducea amintiri...ii amintea de alta ploaie...doar ca atunci nu era singura. Si o durea pentru ca nu stia de ce acum e singura. Ce se intamplase in acel timp? De cand el plecase...Nu se intamplase nimic suficient de important incat sa ii povesteasca. Dar cand a intrebat-o ce s-a mai intamplat...a simtit asa...cum trece timpul pe langa ea...prin ea si o doare...si ea nu poate face nimic...dar revenind...ajunsese atat de departe de casa...se cam ratacise. Fara sa isi dea seama...parca vroia sa il intalneasca. Macar pentru ultima data. Sa il vada. Sa vada in ochii lui daca a mintit cand i-a spus ce i-a spus. Pentru ca si-ar fi dat seama. Dar cum in viata nu e ca in filme...nu l-a intalnit deloc...Coincidentele de alta data se risipeau odata cu ploaia. Se uita cum cade si parca vedea in fiecare picatura de ploaie o imagine cu ei doi impreuna...care apoi se izbea asurzitor de asfaltul rece. Vroia sa prinda picaturile in mana ca sa vada mai de aproape imaginile pe care le reflectau. Dar toate i se spargeau in palma si nu mai ramanea nimic. Mai avea o poza cu ei doi prin strafundurile calculatorului, dar cine mai stia unde e? Se multumea cu picaturile, dar nu era de ajuns. Si la un moment dat, in marsul ei mut, se opri in fata unei masini. Sau masina se oprise in fata ei. S-a uitat in jurul ei. Era in mijlocul strazii si nici nu isi dadea seama. Soferul se dadu jos din masina si o privi in ochi. Era sa dea peste ea. Ea ramasese postata ca o proasta in mijlocul drumului. Soferul saracul nu avea nici o vina. Vroia sa ii zica cateva vorbe de dulce dar se uita la ea...si vazu halul in care era. Atat de plansa ca ploaia nu putea sa ii mai ude fata. Tremura. Oare din cauza socului? De frig? Sau de dorul vremurilor vechi? Sigur, soferul nu avea de unde sa stie. Si ea, intr-o stare in care nu putea sa constientizeze ce face...il strange in brate. Necunoscutul ramasese perplex...dar ei nu ii pasa. Ii da drumul. Realizeaza ca nu e persoana pe care vroia sa o imbratiseze. Fuge. Soferul inca confuz pleaca. Se duce spre casa...se pierde...se pierde...
joi, 2 octombrie 2008
A venit toamna.
Octombrie. Toamna. O toamna ciudata. El nu vede. Parca frunzele putrede trec prin el. Merge pe strada. Se uita in gol si merge pe strada. Intra in pasaj la metrou. Simte ca toti se uita la el, dar el nu se uita la nimeni. Tocmai iesise in oras cu prietenii, dar fusese pasiv toata seara. Se gandea la ea. Se gandea...oare ea se gandeste la mine? Si acum era singur la metrou, printre straini. Se posteaza in fata unui automat de mancare. Ce sa isi ia...sandwichurile sunt prea scumpe. Parca ii face pofta un baton de Mars...dar apoi se gandeste ca a mancat cam multe in ultima perioada si i s-a cam aplecat. Nu...nu merge ceva dulce. Bake Rolls? Are probleme cu maselele din cauza lor. Si statea asa si se gandea. La ea, sau la mancare? Nici el nu stia. Nu stia ca deja lumea statea la coada in spatele lui, asteptand sa isi ia ceva din automat. Cand a realizat, a bagat niste monede de 50 de bani...fie ce o fi...a apasat la nimereala si a cazut un pachet de guma. ooof...nu putea sa pice un Pepsi? Pleaca sec din fata aparatului mormaind ceva despre lumea din spatele lui. Se pune pe peron ca un prost, cu mainile lesinate pe langa corp. Guma ii cade pe sinele de metrou. Injura putin in gand apoi tace. Se mai gandeste la ea. Ce o face? Sa o sun? Nu....va crede ca ma gandesc la ea si voi parea slab...dar daca nu o sun...va crede ca sunt un bou...am zis ca o sun azi...azi era ziua...aia. Nu suna. Deh, orgoliul masculin e mai puternic decat orice impresie care ar putea sa o lase si decat orice sentimente ii poarta fata. Ajunge acasa. Intra pe mess. Ea nu e. Intra putin. Iese. Nu...nu o bag in seama...sa ma bage ea...a iesit...ce sa fac? Sta el se framanta un pic, baga mana in pantaloni, si-o framanta un pic. Aminteste de cei care se scarpina in cap asteptand sa le vina idei in felul asta. Ei bine, el se scarpina la celalalt cap. Daca cu ala gandeste...e clar ca pe acolo o sa ii iasa ideile. Ii da mesaj. Scurt, la obiect, 'ce faci?' Sa para ca s-a gandit la ea, dar doar sporadic...nu ca a avut mintea in cu totul alta parte decat iesirea in oras...si anume...la ea..numai la ea...dar ea nu trebuia sa vada asta. Ea ii raspunde imediat. Nu conteaza ce ii raspunde. Lui nu ii pasa. E fericit ca a raspuns. Si apoi se gandeste. Tine prea mult la ea. Face prea multe eforturi pentru a arata ca nu ii pasa, si in curand, nu va mai putea sa o faca. Dar...nu vrea sa para slab in fata unei pustoaice. Mai bine moare decat sa arate cat tine la ea cu adevarat. Ce sa faca...Solutia care ii vine in minte il cutremura. Despartirea. Nu vrea sa se desparta de ea...dar de ce sa ramana cu ea, cand e atat de vulnerabil? Daca il paraseste ea? Ce sa faca? Despartire. Singura solutie. Ii vin in minte toate momentele frumoase, cu mainile una in alta, cu degetele care se jucau....noptile frumoase...patul ravasit...zambetele, saruturile, imbratisarile...plimbarile...privirile atat de dragastoase care si le aruncau si ii faceau pe cei din jur invidiosi...si asta a fost tot. Ii da intalnire. Ii spune. Despartire. Ea plange. El nu vede. El vrea sa planga dar nu vrea. Orgoliul ala...i se cere o explicatie...pauza! La asta nu se gandise. Ocoleste subiectul cat poate. In final gaseste scuza perfecta...altcineva. A gasit pe altcineva. Nici el nu crede ce spune, daramite ea. Ea vede ca nu se mai poate. Nu e prima data cand o face. Ea renunta. A renuntat si el. Au renuntat amandoi din motive mult prea inexacte ca sa realizeze ce se intampla. Ca sa realizeze ce au putut sa piarda. oare isi vor da seama vreodata ce au pierdut? daca da, nu mai e nimic de facut, e prea tarziu. daca nu isi vor da seama...va merge fiecare pe drumul lui, nu va mai fi nimic de facut. in orice caz, nu mai e nimic de facut. destinul i-a invins pe amandoi. ce a fost frumos a fost. va urma un viitor pentru amandoi. diferit, paralel, poate se va intersecta pe alocuri. in orice caz, daca se vor mai vedea, vor pretinde ca nimic nu s-a intamplat. El pleaca. Fara sa il vada nimeni, i se umezesc ochii. Isi pune sapca aia care ei ii place la nebunie peste ochi. Sapca de culoarea toamnei timpurii. Acum ochii umezi si grei sunt ascunsi de catre toamna de care aminteste sapca si de frunzele care o insotesc. Asa nu il va vedea nimeni cum sufera pentru ca a renuntat la ceva ce era destinat sa fie al lui pentru totdeauna.
luni, 29 septembrie 2008
Eu, eu, eu si iarasi eu
Eu...eu sunt eu. Nu voi putea fi altceva si altcineva nu va putea fi eu.
Cine sunt eu? Sunt Andra Mihalache. Fata aia ciudatica cu mood-swinguri mai frecvente decat se vede in mod obisnuit si care urla prin liceu ca ii e somn. Aia care se baga peste toti la bufet sa ii ia prietenei ei mancare cat mai repede si care tipa la clopotel sa taca. Aia care pleaca in centru cu cateaua dupa ea si care asorteaza rochiile elegante la tenesii invechiti de praf. Aia care daca vrea o revista sau un snack si nu gaseste la magazinu din colt e in stare sa se duca pana in centru in pijamale pe sub haine ca sa isi ia ce vrea. Aia care se schimba cand te astepti mai putin dintr-o copila junky intr-o femeie pe tocuri. Ea e cea care vrea mereu ceva nou. Aia care iubeste pe oricine. Aia care iubeste cu tot sufletul, dar cu tot sufletul ei lumea din jur. Care iubeste si dupa ce i s-a gresit, care iubeste si daca nu este iubita, care iubeste. Ea este cea pentru care prietenii ii sunt oxigenul de care are nevoie pentru a supravietui. Cea care isi doreste de la viata doar sa zambeasca. Cea care de fapt zambeste fara ca nimeni sa stie ca o face fortat. Cea care acu poarta o discutie despre desene animate si in 5 minute poarta cea mai filosofica si inteligenta discutie din viata ei. Cea care este dispusa sa faca orice, care nu are limite nici la stanga, nici la dreapta, nici in fata, nici in spate, care nu a auzit de termenul 'nu e voie', care se arunca cu capul inainte in orice, care mai intai actioneaza si apoi nici macar nu mai gandeste. Cea pe care nimeni nu o intelege prea bine si nimeni nu o cunoaste asa cum e ea. Da, ea e, fata care cand mananca, mananca cu toata fatza, care fumeaza Dunhill cu o pofta incredibila, care cand isi ia un sandwich de la bufet il examineaza si jumate din continut il arunca, care bea apa de la chiuveta, care bea lapte din cutie si care se uita singura la meciuri cu o punga de seminte. Aia sunt eu. Cu multe alte adaugari de la lumea care ma stie. Nu stiu de ce am facut postarea asta. Poate pentru a-mi face un contur mai clar, pentru ca nu am margini. Sau pentru ca ma plictisesc. Si cu toate astea....................
Cine sunt eu? Sunt Andra Mihalache. Fata aia ciudatica cu mood-swinguri mai frecvente decat se vede in mod obisnuit si care urla prin liceu ca ii e somn. Aia care se baga peste toti la bufet sa ii ia prietenei ei mancare cat mai repede si care tipa la clopotel sa taca. Aia care pleaca in centru cu cateaua dupa ea si care asorteaza rochiile elegante la tenesii invechiti de praf. Aia care daca vrea o revista sau un snack si nu gaseste la magazinu din colt e in stare sa se duca pana in centru in pijamale pe sub haine ca sa isi ia ce vrea. Aia care se schimba cand te astepti mai putin dintr-o copila junky intr-o femeie pe tocuri. Ea e cea care vrea mereu ceva nou. Aia care iubeste pe oricine. Aia care iubeste cu tot sufletul, dar cu tot sufletul ei lumea din jur. Care iubeste si dupa ce i s-a gresit, care iubeste si daca nu este iubita, care iubeste. Ea este cea pentru care prietenii ii sunt oxigenul de care are nevoie pentru a supravietui. Cea care isi doreste de la viata doar sa zambeasca. Cea care de fapt zambeste fara ca nimeni sa stie ca o face fortat. Cea care acu poarta o discutie despre desene animate si in 5 minute poarta cea mai filosofica si inteligenta discutie din viata ei. Cea care este dispusa sa faca orice, care nu are limite nici la stanga, nici la dreapta, nici in fata, nici in spate, care nu a auzit de termenul 'nu e voie', care se arunca cu capul inainte in orice, care mai intai actioneaza si apoi nici macar nu mai gandeste. Cea pe care nimeni nu o intelege prea bine si nimeni nu o cunoaste asa cum e ea. Da, ea e, fata care cand mananca, mananca cu toata fatza, care fumeaza Dunhill cu o pofta incredibila, care cand isi ia un sandwich de la bufet il examineaza si jumate din continut il arunca, care bea apa de la chiuveta, care bea lapte din cutie si care se uita singura la meciuri cu o punga de seminte. Aia sunt eu. Cu multe alte adaugari de la lumea care ma stie. Nu stiu de ce am facut postarea asta. Poate pentru a-mi face un contur mai clar, pentru ca nu am margini. Sau pentru ca ma plictisesc. Si cu toate astea....................
vineri, 26 septembrie 2008
PENTRU FAMILII
De multe ori, poate prea multe ori ca sa mai pot sa suport, vad pe strazi, in parcuri, oriunde...familii. Da, grupuletul acela mic format din mama, tata si un copil care ii leaga pe amandoi si ii tine de mana pe amandoi. Si zambesc toti. Acel grupulet. O familie...fericita. Nu ai cum sa nu fi vazut si tu niciodata asa ceva. Majoritatea din cei care citesc au si ei acest grupulet numit familie, numit mama si tata, pe care i-a tinut de mana in acelasi timp. Acelora nu pot sa le zic decat Felicitari, esti o persoana extrem de norocoasa. Adaugand in mintea mea "te invidiez..."Pentru aceia care au o familie, pentru aceia care traiesc sub acelasi acoperis si cu mama, si cu tata, pentru aceia care merg la cumparaturi in familie, care merg in excursii in familie, care mananca duminica in familie, nu am ce sa zic decat...bucurati-va de familia pe care o aveti cat de mult timp puteti. Cand va tineti ambii parinti de maini, nu dati drumul la nici unul dintre ei. Niciodata. Iubiti-va mama, iubiti-va tatal, pretuiti fiecare moment petrecut alaturi de ei, fiecare clipa cand va vedeti parintii unul langa altul. Si va rog...faceti-o si pentru mine. Cand va vedeti parintii imbratisati..ganditi-va...ca altii nu au parte de acest lux...si ca este o imagine minunata. Eu nici o poza nu am cu parintii mei imbratisati. Eu imi cunosc mama si tatal. Nu imi cunosc parintii impreuna. Niciodata nu i-am cunoscut. Din cauza asta, bucurati-va de familiile pe care le aveti, e incredibil de greu sa traiesti intr-o familie destramata, unde stii ca nu trebuia sa fii. Eu as vrea sa am o familie. Chiar si ca a ta, cu venituri nu prea mari. Chiar si ca a ta, cu un tata paranoic. Chiar si ca a ta, locuind impreuna cu bunicii. Chiar si ca a ta, cu un parinte care le cam trage la masea. Da. Chiar si asa. Ar fi mult mai bine decat situatia in care sunt. Believe me. Stiu ce zic. Dar nu se poate. De aceea, singurul lucru pe care pot sa il fac e sa va atrag atentia voua, cei care faceti parte dintr-o familie, sa nu o lasati niciodata balta. Incercati pe cat posibil sa o tineti stransa si sa va multumiti cu ea, cu bunele si relele ei. Va rog. Do that for me, please.
duminică, 24 august 2008
Maybe I want too much...and I receive too little.
Da...asta a fost motto-ul meu din seara asta. De ce? Pentru ca niciodata nu suntem multumiti cu ce avem. Intotdeauna cu totii vrem mai mult. Si ne asteptam sa primim totul pe tava. Dar ce se intampla cand stii ca meriti..nu vrei, ci meriti mai mult...si tot te alegi cu putin? Sau nu neaparat ca meriti...dar mereu ai primit mult mai putin decat altii. Si vrei si tu un pic mai mult. De ce niciodata nu primim ceea ce vrem? De ce trebuie sa ne multumim cu putin? Vorba aia...mai bine atat decat nimic...dar..chiar e mai bine? Poate aberez un pic aici, eu vorbesc despre situatia mea, dar suficient de generalizat incat sa se regaseasca si altii in aceasta situatie. Probabil cei care nu trec printr-o situatie asemanatoare nu inteleg. Eu scriu pentru ceilalti. Si pentru mine. Fiecare din noi vrem ceva bun..si mult. dar...ne multumim si cu mai putin. Explicatia este "in lipsa de ceva mai bun." Este oare o explicatie buna? si corecta? probabil ca (virgula) cu totii trebuie sa oprim cautarile pentru acel ceva ma bun si sa lasam lucrurile sa curga de la sine. aici e greseala mea, pentru ca nu las lucrurile de la sine, ci le imping in avantajul meu. rezultatul? dezavantaj. pentru ca intotdeauna lucrurile sunt altfel decat par la inceput. si persoanele la fel. totul se schimba. oamenii se schimba. atat de mult...din pacate nu pe placul nostru. oare exista cineva care sa fie multumit de tot ce are si sa nu mai vrea nimic in plus? don't think so. si la parteneri, mereu le gasim defecte si mereu incercam sa ni-i imaginam mai buni decat sunt. sau incercam sa ii schimbam. eu una incerc pe cat posibil sa nu schimb pe nimeni...dar...daca simt ca o persoana mai are nevoie de niste retusuri de care nu e constient...incerc pe cat posibil sa intervin. intotdeauna se lasa cu cearta. si nu o zic dintr-o intamplare, ci din cel putin 3 care au avut loc intr-o singura zi, plus restul de care m-am lovit in viata care sunt de ordinul zecilor. deci...ce pot sa fac? sa ma multumesc cu ce am, chiar daca nu am mare lucru? incerc. dar eu aspir la atat de multe...si am parte de atat de putine...desi incerc...si degeaba. doamne ce vara plicticoasa. cate vroiam sa fac vara asta. si eu stau in casa toata ziua si nu fac nimic. incerc sa ma inconjor de oameni, dar deh...se pare ca fiecare cu ale lui. pana si persoanele dragi au cam uitat sa ma includa in vacanta lor...macar pentru putin. si eu incerc sa ii includ pe toti odata. degeaba. vreau sa inceapa scoala, ca sa am activitate, sa ma vad mai des cu prietenii mei, sa nu mai simt ca trece viata pe langa mine si eu nu fac nimic. I want to breakaway!
duminică, 10 august 2008
Massurile
Si pentru ca cu totii stim ce sunt alea massuri. Si pentru ca toti avem cate o parere despre ele. Sa o zic si eu pe a mea. Le urasc!! Doamne deci mi se pare unul din cele mai enervante features de pe mess. De ce? Din cauza intrebuintarii pe care i-o atribuie oamenii, altfel ar putea fi folositor. Banuiesc eu in adancul meu ca massurile au fost create pentru a face anunturi importante si pentru a cere ajutor in diverse mai multor persoane simultan. Dar nu. Massurile au inceput sa fie folosite pentru a anunta cateva sute de oameni ca te duci sa te culci, ca ai o stare de cacat, ca iti iubesti catelu purcelu etc. Si pentru a intreba aceleasi sute de oameni daca te iubesc. Come on! Cum sa dai mass: 'ma iubesti da buzz!' Chiar un buzz a ramas singuru fel prin care sa ii arati unei persoane ca o iubesti?/:) Sigur ca nu...dar deh ce sa mai faca oamenii pentru a se da in spectacol. De massurile care iti aduc ghinion sau noroc...:)) ce sa mai zic despre ele...daca ar fi fost adevarate probabil toata populatia care foloseste yahoo messenger ar muri blestemati de cine stie ce ghinion sau si-ar fi gasit marea dragoste. Una din doua. Sau acelea...da massu asta mai departe si trimiti X centi in contu cuiva ca sa il ajuti. Come on!! Va dati seama ca in acest fel toata lumea s-ar imbogati?? Whatever..:)) Sau mai imi plac alea...ai chef de vorba da buzz. Ok, daca as fi avut chef de vorba, iti dadeam, nu asteptam sa imi dai tu mass ca sa o faci. Desigur, persoanele care dau astfel de massuri sunt persoane plictisit(oar)e pe care nu le baga nimeni in seama si incearca sa atraga atentia. Din pacate, nu merge. Ma rog, singurele persoane care raspund la asemenea chestii sunt desigur, alte persoane mass-loving pe care la randu lor nu le baga nimeni in seama. Hm...alt gen de mass idiot...aa da:)) massuri trimise la toata lista in care scrie: persoana X, cand intri da-mi un buzz..:)) mai merita sa comentez? Da. Daca vrei ca DOAR persoana X sa te bage in seama...de ce nu ii dai respectivei/ului un simplu offline? Chiar trebuie sa stie toata lista ca ai un prieten cu care vrei sa vorbesti? Sfatuiesc fiecare persoana care trimite aceste mesaje colective sa isi faca un grup 'anti-mass' si sa ma includa in el. As fi extrem de recunoscatoare;;) Sau massurile in care scrie: ii iubesc pe x, pe y, pe z etcetera. Ok, de ce nu le zici chestia asta persoanelor respective? Sau daca chiaar vrei sa afle toata lumea pune-ti la status, nu e nevoie sa deranjezi lumea din activitatile lor mult mai importante decat massul tau. Asta e unul din the major reasons pentru care urasc massurile. Pentru ca le primesc mereu cand am ceva de facut, cand ma joc, cand ma uit la filme. Si pentru ca eu de obicei raspund repede la IM-uri...am impresia ca cineva are treaba in mod special cu mine si nu cu o lista intreaga. Si desigur, cand vad ca m-am deranjat pentru a afla ca X se duce la culcare sau ca pe Y nu il iubeste nimeni ma cam enervez. Ma rog. Prin aceasta postare sper ca oamenii care fac lucrurile pomenite aici se vor simti si nu vor mai da massuri idioate, sau macar vor crea un grup anti-mass in care sa ma bage.
vineri, 8 august 2008
luni, 4 august 2008
Maroon 5
Ok. Asta e trupa mea preferata. Melodiile lor ma topesc. O trupa de la care nu am ratat nici o melodie, pe toate le stiu pe de rost, pe toate le iubesc. Motive?
1. Adam Levine
2. Vocea lui Adam Levine
3. Profunzimea versurilor.
4. Faptul k nu sunt 2 melodii la fel.
5. Diversitatea genurilor prin care trec melodiile. De la rock la pop...alternative etc
6. Superbele acorduri de chitara
7. Muzica lor mi-a fost alaturi in perioade foarte importante, m-a ridicat si m-a ajutat.
8. Adam Levine
9. Melodia 'Goodnight goodnight' e un motiv suficient ca sa ador trupa.
10. Adam Levine
11. Adam Levine.
duminică, 3 august 2008
munca mea.
intr-un final...s-a terminat...4 saptamani de munca asidua...de munca care m-a solicitat extrem de mult. munca care m-a epuizat total si care m-a facut in multe dimineti sa ma trezesc cu fata la cearceaf. munca grea. desigur...recompensele vor fi mari...dar din pacate nu pe masura trudei mele. adica...sa te plimbi weekend de weekend cu tavi de carnati in mana in cel mai mare magazin din tara imbracata ca o macelareasa si duhnind a medic legist merita mai mult de 6 mil. da sunt multumita. sunt fericita ca voi primi primul meu salariu. ma rog...primul meu salariu semnificativ. pt ca primul meu salariu de 1 mil si ceva s-a dus aproape instantaneu pe o geanta si p pirs. asa ca voi avea niste bani frumusei cu care voi merge la fel de frumusel la mare cu prietena mea. si haide, sa zicem ca sunt mandra ca am muncit. vreau sa zic...munca kinda shameful a avut si partile ei dragute. cum ar fi zecile de prajituri mancate, deoarece doamnele de langa camera unde prajeam carnatii erau foarte dragute si in schimbul a cativa carnati si mici primeam eclere, amandine, tarte, cornuri, fructe...si nu a stricat deloc :) in plus...i made sum new friends :D and i love makin friends.friends care au facut munca mai draguta, mai usoara si care au facut timpul sa treaca mai rpd. plus ca la cati mici am cumparat...am primit un bonus de cateva sute de mii pe care o sa il sparg pe un slumber party ;;) si...de ce nu, am muncit! mi-am castigat banii mei iar asta ma face foarte mandra, spre deosebire de altii care stau cu burta la soare si primesc bani de la taticu sau de la mamica iar atunci cand nu au se supara pe ei, de parca parintii sunt un izvor nesecat de bani. eu prefer sa muncesc, chiar daca in conditii nu prea satisfacatoare. logic, si eu sunt intretinuta de ai mei, ca plm nu's inca in stare sa castig atatia bani incat sa ma descurc pe cont propriu...dar asa, am rezervele mele din care imi fac poftele...in plus...chestiile care le iau din banii mei imi par mai dragi. ma uit in oglinda...si imi spun...bilele astea de metal sunt muncite de mine! e foarte nice. imi doresc sa mai muncesc, desigur, nu in conditiile de pana acum..dar...as vrea...oricum, sa mai treaca un timp..deoarece, cum am zis...sunt extrem de epuizata. in plus pana imi trece mie epuizarea:)) probabil o sa inceapa liceul si atunci o sa fie epuizare...si asa sunt epuizata dupa 7 ore de scoala...apoi si munca...minunat...not! oricum...recomand oricui de varsta mea sa isi ia o slujba, deoarece benificii exista, in plus nu mai pierzi timpul degeaba iesind afara nonstop pe banii altora...si..pe mine una, de cand muncesc, mommy ma rasfata mai mult:D ba cu ceva bun, ba facand ea curat in locu meu;;) e nice:D totusi...munca asta m-a facut ca timp de o luna sa nu imi mai vad multi prieteni de care imi este fooooaaaarte dor...si cu care sper sa recuperez timpul pierdut...deoarece ii iubesc. bai, voi, astia, prietenii mei! va iubeeeesc! diana, loolee, alexandra, mada, miha, geo, iulia, debate guys (desi nu am mai vorbit asa mult) sa stiti ca va iubeeeeeesc muuult si imi e dor de vooooi >:D<
luni, 28 iulie 2008
minunile messengerului.
Eu nu inteleg. De ce exista feature-ul Invisible pe mess? ca sa il folosim pt oamenii care ne deranjeaza mereu si ne bat la cap. dar...de ce este folosit...pe persoane care nu te baga in seama? de ce unora le place sa se ascunda in spatele unui feature care oricum se dovedeste a nu fi prea eficient? de ce? pentru a arata cat de lasi si de ofticosi sunt. si eu am oameni pe invisible, dar numai pe cei care ma streseaza mereu cu discutii si intrebari stupide. insa, spre deosebire de altii, nu am persoane care nu ma baga in seama. ce daca nu le suport? decat sa ii pun pe inv mai bine le zic in fata sau le ignor. dar deh..persoanele care imi fac mie asa ceva...se cred atat de importante incat au impresia ca o sa le deranjez desi stiu ca nu ma suporta? eu una nu am nimic cu nimeni. si daca am o spun in fata pentru ca nu imi place sa port pica, sa vorbesc pe la spate, sa pun pe invisible sau sa le pun nume jignitoare in telefon. chestiile astea mi se par de prost gust si persoanele pe care le fac ma dezamagesc. din fericire, nu pun la suflet si zambeeeesc. pentru ca e vara. pentru ca am prieteni. pentru ca uit si pentru ca liiiiiiife's gooood si nu imi pasaaaaaaa \:D/
azi
Nedumerire. De 3 saptamani, fac o promotie la carnati si mici. Da, stiu, funny, dar sunt mandra ca imi castig banii :) anyway. carnatii pe care ii promovez sunt de caprioara si mistret. si datoria mea e sa le spun oamenilor chestia asta. dar...cum spun caprioara...parca tuturor li se inmoaie inima...cum ai putea sa mananci asa ceva? gandeste-te la Bambi:-S come on...atunci...de ce lumea cand mananca pui (si face asta mai mereu) nu se gandesc la Tweety? the same shit. dar nu...ca deh...e caprioara! da la restul animalelor pe care le mananca zilnic nu se gandeste nimeni! la fel cum se omoara o caprioara blanda cu ochii de margea se omoara si un vitelus cu boticul umed sau un iepuras pufos. nu am inima de piatra, da vreau sa arat ca e acelasi lucru. de carnatii de mistret de ce nu zice nimeni nimic? cum ca s-a omorat un mistret? oamenii incearca sa para lingusitori si milosi fata de animale, din pacate nu stiu cum sa o faca astfel incat sa para credibil. eu iubesc animalele. pe toate. chiar si pe cele mai putin placute oamenilor. si ce daca nu-s vegetariana? vegetarianismul nu va rezolva nimic. ce daca eu nu mananc un hamburger? o sa il manance altcineva si nu se rezolva nimic. animalele tot sunt omorate. dar deh...oamenii arata ca le pasa in cele mai ineficiente moduri. asa ca atunci cand ne gandim la animale sa nu ne gandim numai la cele mici si dragalase care ne ling mana si ne lasa sa le mangaiem pe burtica, ci si la cele cu un aspect mai putin agreat de oameni, ca si ele tot animale sunt :)
joi, 10 iulie 2008
:)
fratilor...nu stiu...dar...eu una m-am saturat. m-am saturat de mine. de fapt, nu. m-am saturat de felul in care se poarta unii cu mine. desigur, se poarta cu mine pentru ca le permit. m-am saturat sa inghit toate cacaturile pe care mi le fac unii, sa fiu prostanaca lor. m-am saturat sa primesc palme si eu sa raspund cu mangaieri. m-am saturat sa nu ma supar pe cei care imi gresesc. pentru ca eu nu iert. pentru ca eu nu gasesc motive sa iert, pentru ca nu ma supar.nu stiu, in mintea mea am impresia ca daca nu ma supar, nu ii supar si in felul asta toata lumea e multumita. dar...am uitat un lucru..EU nu sunt multumita. pentru ca in felul asta oamenii profita de faptul k nu ma supar si fac greseli in continuare. dar gata...de acum...nu mai imi pasa de nimeni. nu mai pun suflet in nimic, nu mai regret, nu nimic. sigur, nu o sa imi uit prietenii si o sa ii iubesc la fel. ma refer la prietenii speciali. lor le iert tot. insa ceilalti...cei care m-au facut sa sufar. cei care m-au luat peste picior. cei care au insemnat tot pentru mine si pentru care nu am insemnat nimic. de acum zic pe fatza ce gandesc because, damn, it feels so good! chiar daca ma cert, chiar daca deranjez..you know what? I don't care! ce daca enervez? citez...if you can't handle my worst..then you don't deserve my best! gata...s-au dus vremurile cand nu ma deranja nimic...sau daca ma deranja taceam...ca sa nu ii supar pe altii...it's time for myself! ce daca pierd persoane la care tin? daca se intampla asta..inseamna ca ei nu tineau la mine...deci...de ce sa imi pun sentimentele in cineva care nu e dispus sa faca acelasi lucru? si pana acum eram asa...cu oamenii...la inceput...ma durea`n cur de sentimente...eram indiferenta...totul era minunat..dar apoi..puneam suflet...si faceam cum mi se zicea si inghiteam tot...si se prabusea castelu...dar sper ca intr-un final m-am invatat minte si nu voi mai cadea in capcana tuturor...pentru ca facandu-le altora bine, uit de persoana mea si imi fac mie rau. voi incerca (virgula) ca facand bine altora, sa imi fac si mie fara sa fie nevoie sa inghit totul si sa tac! de astazi vorbesc!
Pentru mine, si pentru tine, Alexandra, nu vom mai fi doua prostanace!
Pentru mine, si pentru tine, Alexandra, nu vom mai fi doua prostanace!
vineri, 27 iunie 2008
Holy Narghilea!
Ca orice om, si eu am pasiunile si tabieturile mele. Ca sunt Chio Chips, ca e The Simpsons, ca sunt tablele...sunt multe. Lucruri care te fac fericit, care sunt bune si care sunt frumoase. Lucruri care iti plac atat de mult incat le incerci constant. Chiar daca sunt vicii, in fond, tot pasiuni sunt, nu? Astazi am fost la narghilea, si nu am putut sa nu remarc cat de mult imi place. Imi place narghileaua, da! Este foarte buna si vreau sa o includ in lista cu my favourite things, cum are lumea pe hi5. Altii prefera tigarile. Si eu sunt fumatoare, insa narghileaua ma atrage mai mult. Sa insir cateva motive:
- poti sa tragi din narghilea pana simti ca nu mai ai aer fara sa simti ca iti iau foc plamanii
- de la narghilea nu iti pute gura
- de la narghilea nu iti put degetele
- de la narghilea nu iti put hainele
- narghileaua are o varietate maare de arome
- 5 milioane de oameni mor anual din cauza tutunului. de narghilea? nimeni
- sa fim seriosi, ce arata mai bine? un pachet de tigari sau o narghilea pictata si colorata?
- narghileaua scoate mai mult fum. mie imi place sa scot mai mult fum pe gura
- de la narghilea nu te trezesti cu dinti galbeni, mii de cosuri si cine stie ce boli
- tigari fumeaza toata lumea. narghilea mai putini. so be proud if u do
- tigari fumezi oriunde. narghileaua, in oras. cui nu ii place sa iasa in oras?
- eu una prefer sa scutur niste carbuni decat sa ma umplu de scrum
- mama ma lasa sa fumez narghilea
- narghileaua nu provoaca dependenta
- narghileaua are un gust mai bun decat tigarile
- seriously, nu te simti mai "mare" cand fumezi o narghilea decat o tigara?
- o narghilea e un cadou mult mai frumos decat un pachet de tigari.
duminică, 22 iunie 2008
B O R I N G
m-am plictisiiiit. where's all the people? where's all the fun? a venit vacanta de vara si eu nu m-am mai simtit atat de sictirita de ceva vreme...mi-e dor...mi-e dor de atatea chestii ca nici eu nu le mai tin numarul de ceva vreme...vreau distractie...vreau o vara frumoasa. vreau sa fac atatea lucruri la vara...dar chestiile raman la stadiul de idei, nici sa le scot pe gura nu pot. mai e putin si toata lumea pleaca. toti prietenii. s-au inteles toti sa plece din oras in aceeasi perioada si sa ma lase pe mn singura sa ma plictisesc X( . tata a zis ca nu ma ia in america pana la 18 ani si alta oportunitate de a pleca in strainatate am pierdut'o acu vreo 2 sapt. so, raman in bucuresti ca sa nu fac nimic! great. in clipa asta ascult al doilea album panic at the disco care ma induce intr-o stare si mai letargica decat cea in care deja ma aflu. nasol album. mai misto era primu. era activ, era dansant, era...frumos. si asta e dragut...dar..ma plictiseste...cred ca si brendon cand inregistra era fff plictisit. altfel nu imi explic de ce melodiile au iesit asa lalaite. deeeeeci toootul e plictisitor. si postarea asta e foarte boring. pentru ca ce stare am eu pe moment, o transpun in orice fac. unde sunt zilele alea care imi doream sa nu se mai termine, in care radeam, in care dansam pe strada? unde sunt clipele in care simteam ca iubesc tot ce ma inconjoara? acum sunt intr-o stare de reminiscence...a multe lucruri...a lucrurilor frumoase. as vrea sa ies si sa ma distrez. undeva. oriunde. dar nuuuu. pentru ca de vreo luna incoace totul dispare...si plictiseala apare. nasol. imi e dor sa ma ia cineva in brate cu drag...si sa stau in bratele alea o vreme. dar acum toata lumea are pe cine sa ia in brate. pe bune frate...urata senzatie cand esti single si ai impresia ca toata lumea din jur se distreaza cu gagicu/gagica...si tu nimic. pentru ca asa zisa jumatate nu mai apare..pentru ca toti au pe cineva...si tu te simti in plus. te intalnesti cu prietenii...toti vorbesc despre iubiti...si tu stai si observi ca nu ai de zis o replica desteapta in acea conversatie. cel mai bun lucru pe care il poti face e sa schimbi subiectu. dar apoi pari o persoana plictisitoare si nefututa, damned sa ramana fata batrana si se va vedea foarte clar ca ai schimbat subiectul pentru ca si tu crezi lucrul asta despre tine. si cand vrei sa iesi cu prietenii tai single, ca sa te simti si tu mai bine..afli ca si ei si-au facut gagic! suuuuuuuper. mai nou, toata lumea are prieten! ca deh, e sezonu. urasc relatiile superficiale. de genul..hai sa fiu si eu cu cineva...doar ca sa fie. daca nu e the chemestry...senzatia aia high...nu merge...nu. eu sunt o fire mai sentimentala si iau o relatie in serios. desigur, nu am avut niciodata o relatie care sa merite sa fie luata in serios. si cand luam eu o relatie in serios, apoi eu eram luata..peste picior. asa ca mai bine singura decat intr-o relatie care sa mearga prost. dar relatiile care merg bine? alea unde sunt? de fapt..relatiile care merg bine...sunt doar spuma/caimacul/suprafata/ambalajul unei relatii care merge prost. majoritatea. nu zic toate. dar eu nu am vazut niciodata o relatie perfecta...sau macar...una..cu adevarat frumoasa. de aceea si vreau una...vreau ceva ce nu am mai vazut...dar naaaaah...toti sunt luati, gay sau plictisitori. si relatiile de suprafata din jurul meu inrautatesc situatia. ma rog. am dat-o prea mult in sentimentalisme si relatii, un capitol la care nu prea excelez. whatever. revin la activitatea care se pare ca ma va urmari toata viata, si anume sa ma uit la the simpsons si sa mananc chipsuri. so buh-bye, postare plicticoasa, si hello, viata plicticoasa!
sâmbătă, 14 iunie 2008
wish
Am vazut acum ceva vreme un film, A walk to remember parca, in care personajul principal avea o lista de dorinte. Mi s-a parut foarte cute ideea iar azi noapte pe la 2 mi-au venit in cap niste dorinte pe care le am eu. Realizabile sau nu, am zis sa le notez, maybe one day they'll eventually come true:) desigur, tipa din film avea vreo 300-400 de dorinte. Eu sunt mai putin pretentioasa si o sa trec cam ce imi vine acum in minte.
1. sa vad un rasarit de soare la mare.
2. sa am parte macar o data de o manichiura la salon.
3. sa am o pereche de pantofi Manolo Blahnik.
4. sa imi dedice cineva melodia lui Shaggy si Rayvon, Angel.
5. sa am parte de o zi in care banii sa nu conteze.
6. sa donez sange.
7. sa am un prieten gay.
8. sa am un prieten care sa ma iubeasca.
9. sa mananc lasagna.
10. sa intru in mare noaptea, naked.
11. sa o cunosc pe Sarah Jessica Parker.
12. sa merg la un concert Maroon 5.
13. sa merg la o petrecere si sa fiu eleganta.
14. sa invat sa merg pe skate.
15. sa gasesc un leac pentru boala de piele a mamei mele.
16. sa fac lumea fericita.
17. sa merg la casa lui tata.
18. sa mai invat o limba straina.
19. sa invat sa merg pe tocuri.
20. sa merg la mare cu prietenii.
21. sa imi dau pierce in spranceana.
22. sa imi pun lentile de contact verzi.
23. sa fac pe cineva (except my mom) sa fie mandru/a de mine.
24. sa merg in Krystal si Pat.
25. sa am un party d'ala de pooomina :D.
26. sa merg la un meci de fotbal sau basket.
27. sa implinesc o dorinta mare a cuiva.
28. sa am un iPhone.
29. sa ii gatesc cuiva de una singura.
30. sa merg intr-o tara straina cu cineva drag.
hm...nush...sigur mai am dorinte dar deocamdata nu stiu...astea mi-au trecut prin cap:)
1. sa vad un rasarit de soare la mare.
2. sa am parte macar o data de o manichiura la salon.
3. sa am o pereche de pantofi Manolo Blahnik.
4. sa imi dedice cineva melodia lui Shaggy si Rayvon, Angel.
5. sa am parte de o zi in care banii sa nu conteze.
6. sa donez sange.
7. sa am un prieten gay.
8. sa am un prieten care sa ma iubeasca.
9. sa mananc lasagna.
10. sa intru in mare noaptea, naked.
11. sa o cunosc pe Sarah Jessica Parker.
12. sa merg la un concert Maroon 5.
13. sa merg la o petrecere si sa fiu eleganta.
14. sa invat sa merg pe skate.
15. sa gasesc un leac pentru boala de piele a mamei mele.
16. sa fac lumea fericita.
17. sa merg la casa lui tata.
18. sa mai invat o limba straina.
19. sa invat sa merg pe tocuri.
20. sa merg la mare cu prietenii.
21. sa imi dau pierce in spranceana.
22. sa imi pun lentile de contact verzi.
23. sa fac pe cineva (except my mom) sa fie mandru/a de mine.
24. sa merg in Krystal si Pat.
25. sa am un party d'ala de pooomina :D.
26. sa merg la un meci de fotbal sau basket.
27. sa implinesc o dorinta mare a cuiva.
28. sa am un iPhone.
29. sa ii gatesc cuiva de una singura.
30. sa merg intr-o tara straina cu cineva drag.
hm...nush...sigur mai am dorinte dar deocamdata nu stiu...astea mi-au trecut prin cap:)
joi, 5 iunie 2008
...
Pe zi ce trece, descoperim lucruri noi. Iar eu, pe zi ce trece, descopar cat de putin pot sa valoreze cuvintele. Cat de putin poate valora o promisiune. Eu una, nu suport promisiunile nerespectate, de care am atat de multa parte. M-am saturat de ele. M-am saturat de cuvinte, in general. Pentru ca cuvintele vin si pleaca. Pentru ca cuvintele valoreaza din ce in ce mai putin pentru mine. De ce? Pentru ca lumea spune lucruri pe care nu le mai face. Oamenii sunt atat de schimbatori...azi ai in fatza o persoana, un prieten pe care crezi ca il cunosti, iar maine ai in fatza un strain. Persoane false...persoane false la fiecare pas. Persoane care sunt atat de diferite...atat de..altfel decat le credeai. Pe zi ce trece ma surprinde din ce in ce mai mult cata incredere aveam intr-o persoana care mi-a intors spatele si mi-a dat un sut in fund. Si ma intreb...oare toti imi vor face asa? Oare toti prietenii imi vor spune...suntem prieteni...pentru ca apoi sa plece? Imi e frica. Imi e frica sa nu mai trec inca odata prin asta. Chestiile de genul asta ma traumatizeaza. Pentru ca sunt o persoana care pune suflet in toate lucrurile. Si cand lucrurile acelea pleaca, pleaca si partea mea de suflet pe care am pus'o in ele. Si doare. Doare rau. Inca doare. Astaza, in drumul meu spre casa, am constatat ca nu mai am baterie la iPod. Asa ca mi-am parcurs drumul fara muzica. Si pentru ca nu aveam muzica care ma tine departe de reflectarile mele profunde...am stat si m-am gandit...la lucruri peste care credeam ca am trecut dar care mi-au dat fiori..la lucruri pe care de obicei le gandeam...cu zambetul pe buze si care m-au facut sa ma intristez. As vrea sa fiu o persoana mai puternica. As vrea sa trec peste lucrurile care ma ranesc. As vrea sa nu imi pese de persoanele carora nu le pasa de mine. Dar exact de persoanele alea imi pasa. De persoanele care zic ceva ce nu mai fac. Eu inca astept ca intr-o zi voi sta asa...facand nimic...si voi primi un sms sau un IM cu "ce mai faci mey?"...I'm so stupid...pentru ca stiu ca nu voi primi:) cel putin...nu de la persoanele...de care imi pasa.
luni, 2 iunie 2008
De azi am inceput sa citesc Minulescu. Nu stiu de ce. Poate pentru ca e unu din putinii poeti ale caror versuri cat de cat contemporane ma atrag. Sau pentru ca ma regasesc in operele lui. Sau pentru ca suntem nascuti in aceeasi zi. Nu stiu. Cert e ca imi place. Mie una nu stiu...desi pare ciudat, imi place sa citesc. Dar...problema e ca imi place sa citesc...ce imi place. Si mie imi plac fff putine carti. Prin urmare, citesc putin:)) adica...daca mie nu imi place prima pagina dintr'o carte, rar mai intorc foaia. Pentru ca eu, ca o superficiala ce sunt, sunt atrasa mai mult de invelis decat de cuprins. Cel putin in privinta cartilor. Nu pot sa zic ca sunt cine stie ce cultivata sau citita, pentru ca nu sunt. Si putine au fost cartile care chiar m-au atras. Si carti diferite, nu cu acelasi subiect. M-a atras Turnul Sinucigasilor, o carte imprumutata pe care am ales'o la intamplare dintr'un raft inalt al bibliotecii metropolitane. Nici azi nu stiu de ce am ales'o. Avea coperta roz. Dar a fost una din cartile mele preferate. Era despre 4 persoane, 2 tipi si 2 tipe, foarte diferiti unu de altu. Era o tipa rebela, roacara si cretina care si-o tragea cu toti. Era o baba cuminte si la locul ei care ii dadacea pe toti si pe care o parasise sotu. Era un barbat care avea o emisiune de un esec groaznic care facuse inchisoare pt viol. Si era un tanar negru care livra pizza si nu i se parea ca viata lui nu e cum ar trebui. Si toti astia, din cauza necazurilor mai mici sau mai mari, s'au hotarat sa se arunce dp un turn. Dar pe turnu respectiv, s'au intalnit toti in noaptea de rev si au hotarat intre ei sa nu se sinucita, sa mai astepte pana pe 14 feb ca sa vada daca chiar merita sa se sinucida. Si p 14 feb s'au intalnit iar acolo, iar vrand cu totii sa se sinucida. Si nu au facut'o. Si au inceput sa iasa impreuna desi nu se intelegeau si se certau mereu. Pana la urma nu s'au mai sinucis. Oricum, cartea este super tare, mai ales ca este povestita din pctu fiecaruia de vedere. Adica...vreo 3 pagini scrie baba ca si cum ar scrie in jurnal. Apoi ala care livra pizza. Si tot asa. luved that book:X mai e alta carte care mi-a placut, Ingrid tarfa, care am citit'o in vreo 3 ore la diverta si vanzatoare ma tot zorea sa plec dar nu am facut'o, vroiam sa termin cartea. Nu am apucat sa termin. Era despre o tarfa care fusese ucisa, si apoi cineva ii deschide jurnalul si il face pubilc, iar in carte e pus jurnalul. Am impresia ca e un caz adevarat. Mai e Jane Eyre, care am citit'o ca m-a obligat mama. Dar nu mi-a prins rau. Mi-a placut foarte mult. Si mai e Harry Potter:)) care desi e notorie, tot mi-a placut. Mie, care incerc sa fug cat mai mult de tot ce e popular si tot ce vede/asculta/citeste toata lumea. Mie imi plac chestiile mai ciudate pe care nu toti le fac. Dar harry potter am citit. Si am citit cu placere. Am citit vol 6 si 7 intr'o singura noapte:)) si...cam atat cu cartile. am incercat sa citesc Omul de Aur, ca mama a zis ca e o super carte, dar dupa primele 100 d pagini m-am plictisit si am inchis'o. Am incercat sa citesc o carte de Ryu Murakami dar dupa 200 de pagini mi s-a parut prea sado-maso pt gustul meu si de asemenea am inchis-o. Am incercat sa mai citesc carti, dar nu le-am terminat. Si eu urasc sa incep un lucru si sa nu il termin. Whatever. Revin la Minulescu. As vrea sa pun aici o poezie de-a lui care m-a facut sa plang din al doilea motiv pt care am zis ca imi place Minulescu. See above.
Ce văd!...
E-adevărat?...
Tu eşti?...
Cum?...
N-ai murit?...
Tot mai trăieşti?...
Pendulă care te-ai oprit din mers,
Încerci acum să mergi în sens invers?...
Hai!...
Spune-mi...
Spune-mi tot ce ştii...
Să-mi spui chiar şi minciuni,
Să-mi spui
Ce n-ai spus nimănui
-Nici celor morţi,
Nici celor vii ...
Ce victime ai mai făcut
Din clipa-n care urma ţi-am pierdut?...
Ce vrăjitoare te-a trecut prin foc
Şi-a reuşit să-ţi pună inima la loc?...
Şi care-anume sfânt din calendar
Te-a sfătuit să te-ntâlneşti cu mine iar?...
De ce zâmbeşti?
E-adevărat?...
Te-ai răzgândit?...
Ne-am împăcat?...
Iar ne iubim?...
Sau, poate, şi-azi ne regăsim
Aceiaşi vechi duşmani?...
Dar tu mai ştii după câţi ani?...
Eu te-am iertat de mult!...
Dar tu?...
Răspunde-mi "Da"...
Răspunde-mi "Nu"-
Totuna mi-e!...
Ştii tu de ce -
La tine "Nu" şi "Da" nu sunt
Decât aceleaşi vorbe-n vânt!...
De ce te temi?...
De ce-ţi ascunzi
În palme ochii tăi rotunzi?...
De ce-ţi aprinzi ca un semnal
De foc bengal
Obrajii tăi de porţelan
Şi inima de Caliban?...
Răspunde-mi!...
Vreau să ştiu şi eu,
De ce-ai venit?..
.De dragul meu?
Sau, poate, n-ai venit decât
Să-mi torni, ca şi-n trecut, pe gât
Un păhărel de coniac,
Ca eu să tac,
Iar tu să ţipi
Şi să dispari, apoi, suspect,
Cu voluptatea unei bombe de efect!...
Ce zici?
Aşa e c-am ghicit
De ce-ai venit?...
De ce te-ncrunţi şi nu-mi răspunzi?...
Ce nou secret îmi mai ascunzi?...
De ce scrâşneşti din dinţi
Şi taci?...
Hai!...
Spune-mi, ce-ai de gând să faci?
Deschide-ţi gura - mii de draci! -
Şi lasă-mă să-ţi mai sărut...
Nu gura...
Ci răspunsul mut!...
Ce văd!...
E-adevărat?...
Tu eşti?...
Cum?...
N-ai murit?...
Tot mai trăieşti?...
Pendulă care te-ai oprit din mers,
Încerci acum să mergi în sens invers?...
Hai!...
Spune-mi...
Spune-mi tot ce ştii...
Să-mi spui chiar şi minciuni,
Să-mi spui
Ce n-ai spus nimănui
-Nici celor morţi,
Nici celor vii ...
Ce victime ai mai făcut
Din clipa-n care urma ţi-am pierdut?...
Ce vrăjitoare te-a trecut prin foc
Şi-a reuşit să-ţi pună inima la loc?...
Şi care-anume sfânt din calendar
Te-a sfătuit să te-ntâlneşti cu mine iar?...
De ce zâmbeşti?
E-adevărat?...
Te-ai răzgândit?...
Ne-am împăcat?...
Iar ne iubim?...
Sau, poate, şi-azi ne regăsim
Aceiaşi vechi duşmani?...
Dar tu mai ştii după câţi ani?...
Eu te-am iertat de mult!...
Dar tu?...
Răspunde-mi "Da"...
Răspunde-mi "Nu"-
Totuna mi-e!...
Ştii tu de ce -
La tine "Nu" şi "Da" nu sunt
Decât aceleaşi vorbe-n vânt!...
De ce te temi?...
De ce-ţi ascunzi
În palme ochii tăi rotunzi?...
De ce-ţi aprinzi ca un semnal
De foc bengal
Obrajii tăi de porţelan
Şi inima de Caliban?...
Răspunde-mi!...
Vreau să ştiu şi eu,
De ce-ai venit?..
.De dragul meu?
Sau, poate, n-ai venit decât
Să-mi torni, ca şi-n trecut, pe gât
Un păhărel de coniac,
Ca eu să tac,
Iar tu să ţipi
Şi să dispari, apoi, suspect,
Cu voluptatea unei bombe de efect!...
Ce zici?
Aşa e c-am ghicit
De ce-ai venit?...
De ce te-ncrunţi şi nu-mi răspunzi?...
Ce nou secret îmi mai ascunzi?...
De ce scrâşneşti din dinţi
Şi taci?...
Hai!...
Spune-mi, ce-ai de gând să faci?
Deschide-ţi gura - mii de draci! -
Şi lasă-mă să-ţi mai sărut...
Nu gura...
Ci răspunsul mut!...
marți, 27 mai 2008
Postare.
Ok. Sunt scurta si la obiect. Sunt in convalescenta. Sunt in perioada de refacere. Am trecut printr'o perioada mai dificila si prefer sa nu mai vorbesc despre asta pentru ca am vorbit destul (see hi5:)) ) spun doar ca pe zi ce trece I'm building myself back up din ce in ce mai mult si in curand I'll be my old self again:) multumiri prietenilor, pentru ca mi-au fost alaturi. in special dianei, stie ea de ce. oricum. It'll all get better in time. :)
Si acum.
Din seria freaky facts:)) unusual stuff... chestii pe care nu le stie toata lumea;))
m-am taiat foarte tare la mana acum vreo 20 de minute in incercarea de a taia un cartof.
nu am deschis o carte de cand a inceput clasa a 10a si o sa imi iasa media vreo 9.30
singura data cand am invatat mai mult de o ora a fost cand am dat capacitatea.
daca e sa adun cat timp am dedicat invatatului in liceu...nu se fac mai mult de...2-3 ore. si nu glumesc.
fac de 6 ani franceza dar nu stiu sa leg nici macar o propozitie. pe bune.
sunt stangace. foarte stangace. si la propriu, si la figurat.
detest matematica si nu stiu sa rezolv nici un exercitiu.
primul meu cos mi'a aparut in cot.
la nastere era sa murim si eu si mama pentru ca nu puteam sa ma nasc...the natural way...asa ca m-am nascut prin cezariana.
nu cred in nici un fel de horoscop sau superstitie dar am impresia ca cifra 7 si numerele care o contin ma urmaresc peste tot. de fapt, nu am impresia. asa si e. ask everybody.
cred ca in total am doar vreo 3 prieteni adevarati.
nu stiu si nu pot sa fac flotari.
am defragmentari d pupila. adica bucatele miici d pupila imprastiate p ochiu meu stang.
am 3 cicatrici pe spate in acelasi loc. 2 dintre ele sunt facute exact in acelasi fel doar ca la cativa ani distanta.
cand eram mica aveam un picior mai mic ca celalalt.
pana la 2 ani am avut ochii albastri si tata credea ca sunt a altuia, el avand ochii caprui si mama verzi. acum ii am si eu caprui.
nu stiu sa gatesc. nimic. absolut nimic. doar cartofi prajiti.
mai demult am incercat sa imi las o unghie de la picior netaiata sa vad cat creste. cand a ajuns la un cm, mi-a taiat'o mama in somn.
am o alunita in spranceana.
nu seman deloooc cu rudele din partea mamei. nici cu ea nu seman.
detest alternanta de sunete...gen...mai incet...mai tare...iar mai incet...omg groaznic
chiar si cel mai mic sunet ma trezeste, oricat de profund as dormi.
sforai.
cand eram mica am tras o bila pe nas si era sa ma duca la urgente din cauza asta. bila era albastra.
habar nu am sa consolez si sa dau sfaturi.
nimeni nu ma cunoaste cu adevarat. nimeni.
cred ca stiu engleza mai bine decat romana.
am impresia ca am voce de baiat.
uneori sunt atat de enervanta ca nici eu nu ma mai suport.
as vrea sa am macar one night stand cu Adam Levine, Bam Margera sau Ashton Kutcher.
cred ca cele mai buni voci masculine sunt: Chester (Linkin Park), Darren Hayes si Brendon Urie.
si cele mai buni voci feminine: Nadia de la Iio desi sunt f sigura ca vocea ei e facuta pe calc. Anyway. great voice. plus Mariah Carey. si tipa bruneta de la Bambi.
Nu pot sa ascult ff multe din melodiile mele preferate pentru ca ma fac sa plang.
as manca fistic fara oprire.
Mi-as fi dorit din toaaaaaata inima mea sa am ochii verzi.
urasc sa dansez in public.
cand imi pui un deget sub nas, stranut. ori de cate ori ai face asta. si prietenii fac asta. foarte des. URASC CHESTIA ASTA.
sunt foarte visatoare si de fiecare data cand sunt cu un tip am impresia ca o sa ma marit cu el:)) silly me
vreau sa am 2 copii: un baiat si o fata care sa fie cu minim 2 ani mai mica ca baiatul. si vreau sa ii cheme Andrei si Irina. iubesc numele astea
sunt unul din foaaarte putinii copii care nu au plans la nici un vaccin.
daca as putea da timpul inapoi, mi-as schimba aproape total viata.
imi amintesc pudra de talc cu care ma dadea mama cand eram mica:">
mananc saratele foarte des, dar mereu stau si le controlez ca sa scot semintele de chimen. le urasc....
nu mai stiu. My inspiration has run dry.
Si acum.
Din seria freaky facts:)) unusual stuff... chestii pe care nu le stie toata lumea;))
m-am taiat foarte tare la mana acum vreo 20 de minute in incercarea de a taia un cartof.
nu am deschis o carte de cand a inceput clasa a 10a si o sa imi iasa media vreo 9.30
singura data cand am invatat mai mult de o ora a fost cand am dat capacitatea.
daca e sa adun cat timp am dedicat invatatului in liceu...nu se fac mai mult de...2-3 ore. si nu glumesc.
fac de 6 ani franceza dar nu stiu sa leg nici macar o propozitie. pe bune.
sunt stangace. foarte stangace. si la propriu, si la figurat.
detest matematica si nu stiu sa rezolv nici un exercitiu.
primul meu cos mi'a aparut in cot.
la nastere era sa murim si eu si mama pentru ca nu puteam sa ma nasc...the natural way...asa ca m-am nascut prin cezariana.
nu cred in nici un fel de horoscop sau superstitie dar am impresia ca cifra 7 si numerele care o contin ma urmaresc peste tot. de fapt, nu am impresia. asa si e. ask everybody.
cred ca in total am doar vreo 3 prieteni adevarati.
nu stiu si nu pot sa fac flotari.
am defragmentari d pupila. adica bucatele miici d pupila imprastiate p ochiu meu stang.
am 3 cicatrici pe spate in acelasi loc. 2 dintre ele sunt facute exact in acelasi fel doar ca la cativa ani distanta.
cand eram mica aveam un picior mai mic ca celalalt.
pana la 2 ani am avut ochii albastri si tata credea ca sunt a altuia, el avand ochii caprui si mama verzi. acum ii am si eu caprui.
nu stiu sa gatesc. nimic. absolut nimic. doar cartofi prajiti.
mai demult am incercat sa imi las o unghie de la picior netaiata sa vad cat creste. cand a ajuns la un cm, mi-a taiat'o mama in somn.
am o alunita in spranceana.
nu seman deloooc cu rudele din partea mamei. nici cu ea nu seman.
detest alternanta de sunete...gen...mai incet...mai tare...iar mai incet...omg groaznic
chiar si cel mai mic sunet ma trezeste, oricat de profund as dormi.
sforai.
cand eram mica am tras o bila pe nas si era sa ma duca la urgente din cauza asta. bila era albastra.
habar nu am sa consolez si sa dau sfaturi.
nimeni nu ma cunoaste cu adevarat. nimeni.
cred ca stiu engleza mai bine decat romana.
am impresia ca am voce de baiat.
uneori sunt atat de enervanta ca nici eu nu ma mai suport.
as vrea sa am macar one night stand cu Adam Levine, Bam Margera sau Ashton Kutcher.
cred ca cele mai buni voci masculine sunt: Chester (Linkin Park), Darren Hayes si Brendon Urie.
si cele mai buni voci feminine: Nadia de la Iio desi sunt f sigura ca vocea ei e facuta pe calc. Anyway. great voice. plus Mariah Carey. si tipa bruneta de la Bambi.
Nu pot sa ascult ff multe din melodiile mele preferate pentru ca ma fac sa plang.
as manca fistic fara oprire.
Mi-as fi dorit din toaaaaaata inima mea sa am ochii verzi.
urasc sa dansez in public.
cand imi pui un deget sub nas, stranut. ori de cate ori ai face asta. si prietenii fac asta. foarte des. URASC CHESTIA ASTA.
sunt foarte visatoare si de fiecare data cand sunt cu un tip am impresia ca o sa ma marit cu el:)) silly me
vreau sa am 2 copii: un baiat si o fata care sa fie cu minim 2 ani mai mica ca baiatul. si vreau sa ii cheme Andrei si Irina. iubesc numele astea
sunt unul din foaaarte putinii copii care nu au plans la nici un vaccin.
daca as putea da timpul inapoi, mi-as schimba aproape total viata.
imi amintesc pudra de talc cu care ma dadea mama cand eram mica:">
mananc saratele foarte des, dar mereu stau si le controlez ca sa scot semintele de chimen. le urasc....
nu mai stiu. My inspiration has run dry.
marți, 6 mai 2008
Mada 2
ok...this is the other mada in my life...my old mada:D toata lumea are prieteni din copilarie cu care se juca in nisip, cu care se dadea in leagan si cu care impartea jucariile. that's what mada is to me :) cea mai veche prietena, cea pe care o cunosc cel mai bine si ma cunoaste cel mai bine. cu ea am trait, viata de dinainte sa o cunosc pe ea nu am. si desi stateam la 3 etaje distanta, desi ieseam mereu impreuna afara si desi mamele noastre erau prietene, noi nu ne suportam. si acum imi amintesc cand ne-am batut intr-a 4a...cand i-am dat cu penarul peste fatza si apoi ne-am paruit. eu eram geloasa pe ea si ea pe mine. pentru ca mama mea o ridica in slavi p ea si mama ei ma ridica in slavi pe mine. pe mine ca eram desteapta si invatam, pe ea ca facea curatenie si manca tot din farfurie. totusi, stateam impreuna, nu de alta, ci pentru ca nu mai aveam cu cine. totusi, dupa ce m-am mutat, in clasa a 6a, lucrurie s-au schimbat. am inceput sa ne vedem mai des, sa dormim una la alta si apoi ne-am dat seama ca ne intelegem mai bine acum decat ne intelegeam cand stateam in acelasi bloc. si probabil copilaria pe care am petrecut-o impreuna ne leaga. faptul ca mereu ne faceam temele impreuna, mergeam oriunde impreuna, mancam impreuna. pt ca altfel, nu stiu ce ne mai leaga. suntem EXTREM de diferite. ne place altfel de muzica, altfel de haine, altfel de baieti, altfel de orice. ea acum isi duce viata ei de liceu iar eu pe a mea. totusi, inca ne avem la fel de bine. ne povestim orice si ne cunoastem mai mult decat trebuie. dar e frumos. pentru ca am trecum de multi ani de zile de stadiul...e ok sa vii la mine sau sa vin eu la tine? la noi e ceva de genu...vezi ca in seara asta vin pe la tine. formalitatile de genu pot sa intru in casa ta? nu cred ca au existat...cel putin...noi intram una in casa celeilalte, deschidem frigideru fara intrebari, punem mancarea si e super. mergem una la alta nu neaparat pt noi ci pt parinti. cand sunt plecata mada vine la mine sa vbeasca cu mama si invers. parintii ei sunt si ai mei si mama mea e si a ei. bunicii mei sunt si pt ea mamaie si tataie. si desi suntem ataaat de diferite....si avem conceptii atat de opuse...probabil daca s-ar face o mixtura intre calitatile noastre ar iesi copilul perfect...asta mi-a spus-o lumea de mica...desigur, daca cineva ar face o mixtura cu defectele noastre ar iesi o catastrofa de plod:)) whatever..o iubesc pe mada pentru ca face parte din viata mea si a facut dintotdeauna. o iubesc pentru ca desi suntem atat de diferite ne intelegem atat de bine. o iubesc pentru ca e singura mea prietena in a carei casa ma simt ca la mine. o iubesc pentru ca e prostuta si amuzanta si mereu rad cu ea din orice. o iubesc pentru ca amandoua am trecut si trecem prin perioade importante din viata in acelasi timp. o iubesc pentru ca am fost, sunt si voi fi legata de ea pana la sfarsit.
luni, 5 mai 2008
Diana
imi voi continua sirul de postari despre prieteni cu...regina superbitatii aka gigea aka diana. a fost dragoste la prima vedere...uhh...si-a dat seama ca sunt in clasa cu ea la o luna dupa ce a inceput liceul :)). si totusi...de atunci suntem prietene. a inceput totul cu nucile pe care le aduceam la scoala si le imparteam cu ea. apoi a continuat cu pateurile si tot asa :))o iubesc pe diana. si ea, spre deosebire de mada, recunoaste si ea ca ma iubeste >:P si asa ajung la relatia mea cu mada si diana, si anume power praf girls>:) cred ca suntem asa de la vreo luna dupa ce a inceput liceul. adica...de mult ;))si inca ne mentinem. si inca ne iubim. dar mai bine vorbesc doar despre diana. diana e tovarasa mea de orice. ei ii povestesc my most intimate stuff si ea mie. cred ca e singura mea prietena careia ii povestesc chestii atat de...personale;)) pentru ca am incredere in ea. si pentru ca si ea imi povesteste:)) diana e tovarasa mea de tigari, de pauze petrecute impreuna, de barfe, de cearta...doamne cat pot sa ma cert cu fata asta...din orice tampenii...si certuri d'alea ca lumea...de se lasa cu tipete si injuraturi:)) dar ne impacam intr'un mod atat de sweet...in general...commuri p hi5:))) dar nu conteaza...nu am nevoie de hi5 ca sa ii arat ca o iubesc...i'o arat zilnic cand ii dau jumate din punga mea de saratele:)) so what? noi impartim toootul...mancare, tigari, tampoane, haine...suntem genul de prietene d'alea din filme care isi povestesc totu si merg la cumparaturi si stuff...care isi doresc sa locuiasca impreuna...si mereu...orice lucru mai idiot sau mai intim fac...ei ii povestesc prima...pentru ca stiu ca se va bucura pt mine si pentru ca imi va da sfaturi...desigur...imi cer scuze pt faza in care ea mi'a povestit chestia aia...atat de delicata...si eu in loc sa o sprijin am inceput sa tip la ea...si sa o critic...urat din partea mea...si imi pare rau:*:*:* si desi diana nu are incredere in mine si nu ma lasa sa ma apropii de gagicasu mai mult de un metru:)) si desi se enerveaza daca fac glume si ii zic ca imi place de el:)) i still love her...and i always will...si chiar daca isi ia bluze la fel ca mine...si impreuna CU mine:)) si chiar daca ne vom certa la nesfarsit...tot ne vom iubi...sau cel putin eu o voi iubi...chiar daca sunt atatia mai importanti ca mine pt ea...si chiar daca sunt ultima pe care o suna cand are nevoie de cineva...eu tot voi fi acolo mereu pt ea...anytime...good or bad...pt ca...o iubesc:*
sâmbătă, 3 mai 2008
Mada
ok. la cererea publicului...ma rog...cererea mintii mele si aprobarea publicului format din...mada:)) voi incepe oficial siruri de postari dedicate prietenilor mei in parte. si voi incepe cu mada. nu pentru ca e cea mai importanta, ci pentru ca m'a rugat:)) si pentru ca e mada. mada e prietena mea. a fost ceva gen...friends at first sight. a fost prima colega de liceu pe care am cunoscut'o, prima prietena din liceu. si inca e. de multe ori vorbesc cu ea...si ne gandim...nu ne'am certat niciodata! ma rog...fara micile altercatii dintre noi...care oricum sunt rare:D dar really...desi suntem destul de diferite si ne intepam cateodata:)) niciodata nu ne'am certat pe bune. odata chiar vroiam sa ne prefacem ca ne certam ca sa vedem ce reactie are lumea:)) dar nu am putut sa o facem. eu o iubesc pe mada. si desi ea nu cred ca mi'a zis'o niciodata...si desi nu o arata...I know she loves me:D si desi ma enerveaza...si mereu cand am o problema...reactia ei generala e "hai frate..." si eu o iubesc pe ea. pentru ca e colega mea, pentru ca e prietena mea, pentru ca e tovarasa mea de tampenii si nu numai. cu ea cant in metrou, cu ea alerg prin ploaie cu broasca dupa paine, cu ea stau pauza de pauza, cu ea impart mancarea, foile, pixurile, criticile, hainele, si chiar si mintea. pentru ca ea este singura persoana cu care pot sa zic ca sunt telepata. si ea stie. nu putine au fost datile cand am zis acelasi lucru amandoua in acelasi timp...cand comunicam fara sa vorbim, cand am avut teste identice fara sa stim...si ea stie asta...deja nu ne mai deranjam sa fim surprinse cand se intampla unul din lucrurile astea. si desi ma enerveaza cateodata...cand nu ma lasa sa zic anumite chestii, cand le zice inaintea mea, cand zic ceva, ea zice altceva si ii convinge pe altii ca e cum zice ea, cand face misto de mine si mie nu imi vine nimic in minte, cand sunt mandra de un lucru, ii zic...si ea ramane straight face...dar tot o iubesc, pentru ca e mada, pentru ca oriunde mergem, mergem amandoua. ma rog...oriunde...in chestiile importante:)) pentru ca nimeni nu zice "andra, mada" ci toata lumea zice "andra si mada" (sau mada si andra, whatever, nu vreau sa imi dau aere, dar...numele meu imi vine primu in minte:)) ) pentru ca suntem o echipa buna in majoritatea chestiilor pe care le facem, pentru ca lumea e invidioasa pe noi (ha!) si chiar daca cateodata sunt invidioasa (si sa imi fie rusine) pentru ca mi se pare ca ea mai niciodata nu are probleme, ca mereu e happy si ca are o familie fericita, trec peste asta si o iubesc in continuare. pentru ca e mada:D
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
