Multumesc

Multumesc eficientului si mereu dedicatului personal de la Wizz Air. Mii de multumiri doamnei care nu a fost la birou in momentul in care mi-a disparut bagajul, pentru a sesiza. Multumiri serviciului cu publicul, pentru ca nu a raspuns la telefon o zi intreaga. Multumesc de asemenea dragutilor care mi-au adus bagajul pentru ca mi-au rupt geanta. Si nu in ultimul rand...cel mai mare respect tot pentru ei. Dragii de ei, au zis sa ma usureze de greutatea bagajului asa ca au scazut din ea...sa nu cumva sa car eu sticla de Sangria si sa obosesc, mai bine o dau ei pe gat. Cheers!

Cu toate astea, proasta calitate a transportului nu a afectat frumusetea calatoriei asa ca am postat bucatica mea de Barcelona:

Celalalt tip de oameni in halate albe

Da ma, dentistii, la aia ma refer. Nu stiu sincer de ce este cineva atras de o cariera in domeniul asta, mai exact stai si umbli in tot felul de guri mai mult sau mai putin imputite, printre carii si scuipat si cine stie ce feluri de mancare ramase printre dinti. Ma rog. Au si ei rostul lor. Daaar sa va spun povestea mea si cum am ajuns eu la ei. 14 aprilie. Tocmai am iesit din teatrul Toma Caragiu din Ploiesti dupa terminarea finalelor Fiat! Debate 2009 cand am gasit un M&M pierdut prin buzunarele blugilor si de pofta am mancat-o. Din cauza unui SINGUR M&M, plomba mea a cedat. Am ignorat evenimentul, insa peste o saptamana au inceput durerile. Au continuat durerile. NOAPTEA. Si chiar si ziua. Asa ca am trecut pe Nurofen Plus. A functionat cateva zile, insa pe data de 1 mai, trista data de 1 mai, durerile au inceput iar, in ciuda ultimului Nurofen. Au continuat pana pe seara. Fiind 1 mai, nici un farmacist nu s-a gandit ca oamenii mai au totusi nevoie de medicamente si au plecat sa se distreze. Buuun. Insa pentru mine a urmat o noapte de cosmar. Am facut rost de Aulin, dar dupa 6 comprimate, degeaba. Asa ca la 4 dimineata nu mai stateam in pat ci pe scaunul unui cabinet stomatologic. Cred ca e mai relaxant intr-un sicriu. Doctorita saraca, cheauna la orele acelea tarzii, a incercat totusi sa ma ajute. Eu i-am zis politicos din start: Tanti, toarna-mi acolo anestezie pana la refuz, sa nu simt nici daca imi bagi un cutit pe gat. Eu una am o problema cu dentistii. Se poate sa fie fobie, dar inca nu sunt sigura. Asa ca am vrut sa nu simt nimic. Tanti parea ca intelege ce ii spun asa ca a trecut la treaba, a bagat anestezie. Dupa cateva secunde in care simteam cum se injecteaza lichidul in mine...s-a indepartat si a zis sa asteptam...am asteptat...dar tot simteam durerea. La un moment dat tanti s-a apucat de treaba...i-am spus...tanti...inca ma doare...mai pune putin...aa nu ca nu o sa simti...foarte bine...m-am conformat...umbla ea ce umbla...pana a luat in mana instrumentul mortii...al durerii absolute...FREZA! I-am zis...nuu...fa-mi orice dar nu asta...degeaba...simteam cum chestia aia imi zgarie cele mai mici si ascunse parti ale creierului...simteam cum sinapsele mele se dezintegreaza si lasa neuronii sa alerge de nebuni incercand sa iasa afara...ce mai, apogeul nervilor mei. Durerea era ingrozitoare, anestezia se dusese undeva in strafundul istoriei. Am ridicat mainile, sa ii zic..DOAREE!! Asa ca tanti s-a oprit si a mai bagat putina anestezie. Degeaba, frezele alea inca ma zgariau pe creier iar cand tipa a vazut ca sunt transpirata toata si tremur din toti rarunchii...a inceput sa pileasca frumos maseaua fara sa mai faca chestia aia groaznica cu freza...mi se face pielea de gaina doar cand ma gandesc. Intr-un final m-am ales cu un nerv scos, o plomba tempoara in asteptarea celei finale care urmeaza pe 12 mai. Dupa ce am terminat ma uitam la saraca denstista...oare se simte implinita profesional? Sa o trezeasca o zapacita ca mine la 4 dimineata si sa o roage frumos: baga-ti degetele in gura mea si scoate-mi nervu! Oare asta era visul ei? Ma rog..eu una sunt relativ multumita de treaba ei in afara de faptul ca as fi vrut sa imi faca o anestezie totala, sau macar sa imi bage de 10 ori mai multa decat mi-a bagat...probabil asa nu ma mai durea de mai aveam putin si o luam la pumni. Si desi inca ma mai doare, pot sa mananc din nou seminte! Which is great. Sper insa sa distruga cineva toate frezele existente, mi se pare un element de tortura genial, ar trebui transferat din cabinete in salile de tortura a criminalilor si teroristilor si va asigur ca ar avea un succes mai mare decat orice dispozitiv existent in acest scop. De asemenea urez tuturor cunoscutilor, mai mult sau mai putin prieteni..sper sa nu incercati vreodata dureri de genul celor traite de mine pentru ca pe bune, mai aveam putin si ma aruncam de pe bloc. Si ce pot sa zic, slava voua, celor care va bagati mainile in gura noastra!

ca un fel de erata si ca un fel de adio.

...la postarea de dinainte, in legatura cu ultima chestie, cea cu telefonul. Pentru a 4a oara l-am pierdut. de data asta nu l-am mai recuperat. pentru ca tramvaiul 56 a mai adaugat o amintire neplacuta in mintea mea. si pentru ca pe linia aia sunt oameni care nu iti mai aduc telefonul inapoi daca suni. si pentru ca sunt atat de imprastiata incat nu am observat ca mi-a cazut telefonul din buzunar. totusi, telefonul nou compenseaza, desi nimic nu imi va inlocui vreodata sony ericsson`u w200i. si da, am vrut sa imi iau unul identic, chiar daca aveam puncte orange suficiente sa imi iau si un tel muuult mai bun, tot acela mi-a ramas mie in suflet. dar nu aveau in stoc. si nimic nu va inlocui cardul de 4gb cu toata muzica mea pe el. si mesajele...si pozele si temele si filmuletele si...si...te-am iubit, telefonule!

Sunt puternica...

...si am alaturi de mine sursele necesare care sa ma mentina puternica. mama mea. prietenii mei. si speranta ca o sa fie bine. pentru ca stiu ca o sa fie. desi pana atunci imi va fi greu. pana voi reusi sa ma repun pe picioare. pentru ca am mai adaugat pe cineva pe lista mea de dezamagiri. si pentru ca am fost adaugata pe lista cuiva de prostute credule. pentru ca am dat tot si nu mi s-a oferit decat timpul minim pe care poate cineva sa mi-l acorde. nu vreau toata atentia posibila, nu vreau ca toata lumea sa se invarta in jurul meu. vreau doar sa fiu pe aceeasi orbita cu cineva. un singur cineva. nu toata lumea. si se pare ca am cautat in locul gresit. si am gasit pe cineva care ma poate minti privindu-ma in ochi ca ma iubeste. si care se poate desparti de mine tastand cateva cuvinte pe messenger. dar nefiind la prima experienta de genul, voi reusi. nu voi mai sta cu zilele contempland, nu voi mai numara zilele care au trecut de atunci. imi voi vedea de viata mea si de cei care stiu cum sa ma aprecieze pentru ceea ce sunt, nu pentru ceea ce ar vrea sa fiu. si care vor avea curajul si demnitatea de a imi spune in fata ce gandesc. pentru ca nu am nevoie de cineva care are numai pretentii fara sa dea nimic in schimb. si zambesc, si trec peste, pentru ca sunt puternica. si nu dau vina pe ceilalti pentru ce eu nu am reusit sa fac. sunt mai puternica decat tine.
p.s. sper sa gasesti fata care sa iasa cu tine toata noaptea, cat ai tu chef, care sa si-o traga cu tine cand ti se pune tie pata si care sa taca si sa inghita cand o zi de-a voastra impreuna se rezuma la 5 minute de vorbit pe mess.

.

Si asta a fost melodia care mi-a fost alaturi astazi, una din cele mai urate zile.

Good dude, I know you love me like quick food,
Even though a nigga gotta move like a cool dude,
We was together on the block since we lunch,
We shoulda been together havin' 4 seasons brunch,
We used to use umbrellas to face the bad weather,
But now we travel 1st class to change the forecast,
Never in bunches, Just me and you,
I loved your point of view 'cause you eld me on hunches,
But still I left you for months on end,
It's been months since I checked back in,
We're somewhere in a small town,
So we're lockin' 'em all down,
Woodgreens, Four chains, Armor, War now,
I could understand why you wanted the boss now,
Though I can't let you know it, Pride won't let me show it,
Pretend to be heroic, That's just one to grow it,
But deep inside a nigga so sick!


A hundred days have made me older, Since the last time that I saw your pretty face,
A thousand lies have made me colder, And I don't think I can look at this the same,
But all the miles that seperate,
That disappear now when I'm dreaming of your face,
I'm here without you baby,
But you're still on my lonley mind,
I think about you baby,
And I dream about you all the time,
I'm here without you baby,
But you're still with me in my dreams,
And tonight, It's only you and me!


Her face was stone with shock on the other end of the phone,
"Word back home is that: 'You had a special friend'",
'Till: "What was: 'Oh so special' than?",
You were givin' away without gettin' at me,
That's your fault, How many times have you forgivin' me?,
How was I to know you was plain sick of me?,
I know the way a nigga livin' was whack,
But you don't get a nigga back like that,
Shit, I'm a man of pride, You don't do shit like that,
You don't just pick up and leave, and leave me sick like that,
You don't throw away what we had, Just like that,
I was just fuckin' them girls, I was gon' get right back,
They say: "You can't turn a bad girl good,
But once a good girl's gone bad, She's gone forever",
I mourn forever,
Shit, I gotta live with the fact I did you wrong forever!


A hundred days have made me older, Since the last time that I saw your pretty face,
A thousand lies have made me colder, And I don't think I can look at this the same,
But all the miles that seperate,
That disappear now when I'm dreaming of your face,
I'm here without you baby,
But you're still on my lonley mind,
I think about you baby,
And I dream about you all the time,
I'm here without you baby,
But you're still with me in my dreams,
And tonïght, It's only you and me!

It couldn't have ended worse than this.

PENTRU FAMILII

De multe ori, poate prea multe ori ca sa mai pot sa suport, vad pe strazi, in parcuri, oriunde...familii. Da, grupuletul acela mic format din mama, tata si un copil care ii leaga pe amandoi si ii tine de mana pe amandoi. Si zambesc toti. Acel grupulet. O familie...fericita. Nu ai cum sa nu fi vazut si tu niciodata asa ceva. Majoritatea din cei care citesc au si ei acest grupulet numit familie, numit mama si tata, pe care i-a tinut de mana in acelasi timp. Acelora nu pot sa le zic decat Felicitari, esti o persoana extrem de norocoasa. Adaugand in mintea mea "te invidiez..."Pentru aceia care au o familie, pentru aceia care traiesc sub acelasi acoperis si cu mama, si cu tata, pentru aceia care merg la cumparaturi in familie, care merg in excursii in familie, care mananca duminica in familie, nu am ce sa zic decat...bucurati-va de familia pe care o aveti cat de mult timp puteti. Cand va tineti ambii parinti de maini, nu dati drumul la nici unul dintre ei. Niciodata. Iubiti-va mama, iubiti-va tatal, pretuiti fiecare moment petrecut alaturi de ei, fiecare clipa cand va vedeti parintii unul langa altul. Si va rog...faceti-o si pentru mine. Cand va vedeti parintii imbratisati..ganditi-va...ca altii nu au parte de acest lux...si ca este o imagine minunata. Eu nici o poza nu am cu parintii mei imbratisati. Eu imi cunosc mama si tatal. Nu imi cunosc parintii impreuna. Niciodata nu i-am cunoscut. Din cauza asta, bucurati-va de familiile pe care le aveti, e incredibil de greu sa traiesti intr-o familie destramata, unde stii ca nu trebuia sa fii. Eu as vrea sa am o familie. Chiar si ca a ta, cu venituri nu prea mari. Chiar si ca a ta, cu un tata paranoic. Chiar si ca a ta, locuind impreuna cu bunicii. Chiar si ca a ta, cu un parinte care le cam trage la masea. Da. Chiar si asa. Ar fi mult mai bine decat situatia in care sunt. Believe me. Stiu ce zic. Dar nu se poate. De aceea, singurul lucru pe care pot sa il fac e sa va atrag atentia voua, cei care faceti parte dintr-o familie, sa nu o lasati niciodata balta. Incercati pe cat posibil sa o tineti stransa si sa va multumiti cu ea, cu bunele si relele ei. Va rog. Do that for me, please.

Maybe I want too much...and I receive too little.

Da...asta a fost motto-ul meu din seara asta. De ce? Pentru ca niciodata nu suntem multumiti cu ce avem. Intotdeauna cu totii vrem mai mult. Si ne asteptam sa primim totul pe tava. Dar ce se intampla cand stii ca meriti..nu vrei, ci meriti mai mult...si tot te alegi cu putin? Sau nu neaparat ca meriti...dar mereu ai primit mult mai putin decat altii. Si vrei si tu un pic mai mult. De ce niciodata nu primim ceea ce vrem? De ce trebuie sa ne multumim cu putin? Vorba aia...mai bine atat decat nimic...dar..chiar e mai bine? Poate aberez un pic aici, eu vorbesc despre situatia mea, dar suficient de generalizat incat sa se regaseasca si altii in aceasta situatie. Probabil cei care nu trec printr-o situatie asemanatoare nu inteleg. Eu scriu pentru ceilalti. Si pentru mine. Fiecare din noi vrem ceva bun..si mult. dar...ne multumim si cu mai putin. Explicatia este "in lipsa de ceva mai bun." Este oare o explicatie buna? si corecta? probabil ca (virgula) cu totii trebuie sa oprim cautarile pentru acel ceva ma bun si sa lasam lucrurile sa curga de la sine. aici e greseala mea, pentru ca nu las lucrurile de la sine, ci le imping in avantajul meu. rezultatul? dezavantaj. pentru ca intotdeauna lucrurile sunt altfel decat par la inceput. si persoanele la fel. totul se schimba. oamenii se schimba. atat de mult...din pacate nu pe placul nostru. oare exista cineva care sa fie multumit de tot ce are si sa nu mai vrea nimic in plus? don't think so. si la parteneri, mereu le gasim defecte si mereu incercam sa ni-i imaginam mai buni decat sunt. sau incercam sa ii schimbam. eu una incerc pe cat posibil sa nu schimb pe nimeni...dar...daca simt ca o persoana mai are nevoie de niste retusuri de care nu e constient...incerc pe cat posibil sa intervin. intotdeauna se lasa cu cearta. si nu o zic dintr-o intamplare, ci din cel putin 3 care au avut loc intr-o singura zi, plus restul de care m-am lovit in viata care sunt de ordinul zecilor. deci...ce pot sa fac? sa ma multumesc cu ce am, chiar daca nu am mare lucru? incerc. dar eu aspir la atat de multe...si am parte de atat de putine...desi incerc...si degeaba. doamne ce vara plicticoasa. cate vroiam sa fac vara asta. si eu stau in casa toata ziua si nu fac nimic. incerc sa ma inconjor de oameni, dar deh...se pare ca fiecare cu ale lui. pana si persoanele dragi au cam uitat sa ma includa in vacanta lor...macar pentru putin. si eu incerc sa ii includ pe toti odata. degeaba. vreau sa inceapa scoala, ca sa am activitate, sa ma vad mai des cu prietenii mei, sa nu mai simt ca trece viata pe langa mine si eu nu fac nimic. I want to breakaway!

...

Pe zi ce trece, descoperim lucruri noi. Iar eu, pe zi ce trece, descopar cat de putin pot sa valoreze cuvintele. Cat de putin poate valora o promisiune. Eu una, nu suport promisiunile nerespectate, de care am atat de multa parte. M-am saturat de ele. M-am saturat de cuvinte, in general. Pentru ca cuvintele vin si pleaca. Pentru ca cuvintele valoreaza din ce in ce mai putin pentru mine. De ce? Pentru ca lumea spune lucruri pe care nu le mai face. Oamenii sunt atat de schimbatori...azi ai in fatza o persoana, un prieten pe care crezi ca il cunosti, iar maine ai in fatza un strain. Persoane false...persoane false la fiecare pas. Persoane care sunt atat de diferite...atat de..altfel decat le credeai. Pe zi ce trece ma surprinde din ce in ce mai mult cata incredere aveam intr-o persoana care mi-a intors spatele si mi-a dat un sut in fund. Si ma intreb...oare toti imi vor face asa? Oare toti prietenii imi vor spune...suntem prieteni...pentru ca apoi sa plece? Imi e frica. Imi e frica sa nu mai trec inca odata prin asta. Chestiile de genul asta ma traumatizeaza. Pentru ca sunt o persoana care pune suflet in toate lucrurile. Si cand lucrurile acelea pleaca, pleaca si partea mea de suflet pe care am pus'o in ele. Si doare. Doare rau. Inca doare. Astaza, in drumul meu spre casa, am constatat ca nu mai am baterie la iPod. Asa ca mi-am parcurs drumul fara muzica. Si pentru ca nu aveam muzica care ma tine departe de reflectarile mele profunde...am stat si m-am gandit...la lucruri peste care credeam ca am trecut dar care mi-au dat fiori..la lucruri pe care de obicei le gandeam...cu zambetul pe buze si care m-au facut sa ma intristez. As vrea sa fiu o persoana mai puternica. As vrea sa trec peste lucrurile care ma ranesc. As vrea sa nu imi pese de persoanele carora nu le pasa de mine. Dar exact de persoanele alea imi pasa. De persoanele care zic ceva ce nu mai fac. Eu inca astept ca intr-o zi voi sta asa...facand nimic...si voi primi un sms sau un IM cu "ce mai faci mey?"...I'm so stupid...pentru ca stiu ca nu voi primi:) cel putin...nu de la persoanele...de care imi pasa.

need a hug x5

Oare chiar exista acea lumina la capatul tunelului de care zice toata lumea? Oare exista un capat al tunelului...sau doar mici gauri prin care apare din cand in cand lumina? Acea raza de soare printre nori...eu nu stiu ce sa cred. Si zic asta pentru ca atunci cand am momentele mele in care cred ca am gasit lumina de la capatul tunelului (rare momentele) aflu ca doar a fost o perioada scurta de lumina si intru iar in tunel. Poate pare foarte pesimist ca zic asta dar asa e. Eu de obicei sunt toata numai un zambet si nu rezist mai mult de 5 minute sa stau suparata. Dar asta se intampla numai cand am pe cineva alaturi. Cand sunt singura, sunt alta. Sunt naspa. Sunt sad. Sunt down. Dar de ce? Acum sunt down. I need a hug:( Si mi se pare logic ca si in postarea asta voi fi pesimista. Pentru ca nu am pe nimeni alaturi cu care sa zambesc. God I need a hug :( Whatever. Tot ce stiu e ca vreau sa gasesc dracu odata lumina aia afurisita...sa pot sa ma bucur si eu de viata in loc sa stau in camera mea ca o mare ratata si sa imi bocesc jaful de viata. Dar cand o sa o gasesc? Uneori stau si ma gandesc...as vrea sa stiu cum ar fi viata mea peste cativa ani...cand o sa fiu majora...si stau si visez...la un apartament...la prieteni in fiecare camera cu o tigara si un pahar de tequila in mana...la muzica...la party-uri...si la acel cineva care sa fie langa mine...mereu. Poate e prea devreme sa ma gandesc la d-astea...Dar nu stiu...uneori ma gandesc la chestii de genul asta...si apoi ma gandesc...wtf? am 16 ani? asa de putin? e groaznica senzatia mai ales ca majoritatea prietenilor mei sunt mai mari decat mine...fie si cu cateva luni...dar sunt si cu cativa ani. Si imi invidiez prietenii (SHAME ON ME!!!) care au casa lor, care dau partyuri...care sunt liberi mai exact. Si nu vreau sa ii mai invidiez. Ii invidiez ca ei pot sa cheme pe cine au chef cand au chef cat au chef la ei...fara sa stea de grija parintilor...iar dimineata urmatoare sa nu se trezeasca speriati ca vin parintii si hai, sa strangem imediat! Bine..oricum...partyuri se pot da...cand mai ramai singur acasa...dar nu la mine. acum o ora tocmai mi-am pierdut aces drept. de a ramane singura acasa. pana la 18 ani. 18 ani!!! groaznic. ma deprima chestia asta. plus starea de deprimare pe care o am de dimineata. pentru ca ma simt inutila. simt ca nu mai pot sa gandesc. sau daca pot, gandesc numai tampenii. unde imi sunt creativitatea si inventivitatea? cred ca au sters-o imediat cand au devenit constiente de cacaturile care mi s-au intamplat in ultima vreme... I need a hug...:( singurul lucru care ma mai tine pe scaunu asta si departe de pat unde as sta si as plange pana maine dimineata este debate-ul...really...adica...in sfarsit simt ca se prinde ceva de mine dupa atata timp...si vreau serios sa ma tin de asta...in plus...researchul ma tine away de gandurile verde inchis (nu vreau sa pun ganduri negre, suna prea macabru, in plus iubesc culoarea verde) si ma distrage...chiar daca in ultima perioada si debate-ul ma deprima...de ce? pentru ca nu ma simt in stare sa fac un caz ca lumea, simt ca sunt depasita total de situatie, ca nu pot sa fac fata...in plus se asteapta de la mine sa castig...si persoanele pe care le intreb...imi zic...aa sigur o sa castigi...ei bine, chestia asta NU ma incurajeaza! nu! ma deprima! pentru ca vad cata lume are incredere in mine...si daca nu o sa reusesc sa le ating asteptarile? si asteptarile mele! pe bune, ar fi foarte nasol sa stiu cata lume as putea dezamagi...prefer sa mi se zica...mey...nu stiu...sper sa castigi....atunci ma motivez si zic, aha, pot sa il fac sa creada mai mult de atat! I'll surely win! da acum...atitudinile astea kinda get me down...pentru ca pentru mine e foarte important sa fiu pe masura asteptarilor cuiva...mai ales ca daca cineva se asteapta la mult de la mine...eu ma astept la si mai mult. whatever. nu stiu ce o sa fie. I need a hug...:(I need a break...vreau sa vina vacanta de primavara...ba nu...vreau sa vina vacanta de vara, cand o sa fiu libera, nu o sa am nimic pe cap...si sa stau asa...si sa nu fac NIMIC...e minunat...dar deocamdata nu imi permit...doamne ce stare de rahat..cred ca daca m-ar vedea cineva nu m-ar recunoaste...sunt certata cu mama mea, cu prietena mea, am o tema destul de grea pt scoala dar numai de ea nu am timp si nu imi arde, aflu ca persoanele care "iti sunt alaturi" NU iti sunt alaturi...ca promisiunile nu inseamna nimic pentru unii...chestii care pe mine ma supara rau de tot :( whatever...tomorrow is another day, hopefully a better one...da...it will be...va fi speciala..am motivele mele sa cred asta...deja am fluturi in stomac...butterflies, butterflies (cine stie se simte:P)!! si nu! daca am pus un smiley happy nu ma face sa ma simt mai bine. inca ma simt rau. I need a hug. :(

Un pas inapoi...si doi inainte

ok, stiu, zicala suna invers...dar nu imi pasa. mie imi place mai mult asa. pt ca orice greseala faci te invata cate ceva. de obicei ceva educativ. esecurile si pierderile duc la motivatie pe viitor. azi am pierdut un concurs, dar am castigat experienta. si poate si noi prieteni. sper. mie imi place cand pierd, pentru ca desi suna ciudat, cand pierd, castig. nu sunt genul de persoana care sta ofticata cand gresesc sau cand pierd. eu sunt happy cand pierd pentru ca stiu ca data viitoare ma voi dedica mai mult si poate chiar voi castiga. nu numai experienta. cum am zis, azi cred ca am castigat noi prieteni. si pt mine prietenii sunt extrem de valorosi. cine stie, poate daca castigam concursul, lucrurile stateau altfel. dar ma bucur ca a fost asa. si acestor noi prieteni (si nu numai) vreau sa le demonstrez ca chiar e ceva de capul meu oricat de mult i'am dezamagit azi. ma voi revansa. promit.