Se repara rulantele

Avand in fiecare zi drum pe la Piata Unirii, nu am putut sa nu remarc faptul ca scarile rulante de acolo, alea care ma urca pe mine la suprafata sa ajung la liceu, sunt in reparatii. Asa ca rog publicul sa isi imagineze ce HAOS e dimineata acolo pentru ca scarile nerulante de pe partea opusa nu fac fata aglomeratiei matinale. Si rog publicul sa imi spuna ce crede, pentru ca eu nu voi merge in ruptu capului pe acolo. Prefer sa ocolesc pe la Unirii 1 ca sa nu fiu calcata in picioare. Am remarcat ceva interesant. Reparatiile dureaza pana in 2011. Adica Doua Mii Unșpe. Adica 2 ani. Adica 2 ani acolo va fi santier. Adica eu voi fi la facultate cand vor termina aia lucrarile. Si intr-adevar. Acesta este fara indoiala lucrul de care au nevoie bucurestenii. Scarile de la Unirii. Renovate. Ca pana acum nu ne placeau. In rest, Bucurestiul le are pe toate, hai sa facem scarile rulante mai performante, bagam muzica in timp ce oamenii urca sau punem plasme in parti ca tot am modernizat orasu cu plasme peste tot. Sau le facem masaj la picioare in timp ce urca. Alte imbunatatiri nu vad ce ar putea aduce. Din pacate, in orasul asta traim. Unde gropile din asfalt se adancesc pe zi ce trece. Unde hotii polenizeaza neincetat. Unde mai ai putin si cazi cu totul pe Lipscani ca cedeaza scandurile alea pe post de strada. Unde avem un pasaj care blocheaza juma de Bucuresti dar la care reparatiile nu continua. In orasul asta, noi avem nevoie de scari rulante NOI. Ca cele vechi incurcau tot Bucurestiul.

I'm an angel

Am facut o fapta buna, poate cea mai buna din viata mea de pana acum. Am gasit un telefon pe jos (d'ala smecher cu touchscreen, pretty expensive) dar nu am cazut prada ispitei si am sunat mama proprietarului pentru ca acesta sa reintre in posesia lui. Dupa ce m-am intalnit cu proprietarul, multumirile acestuia m-au facut sa ma simt foarte fericita. In plus, nici nu am acceptat banii pe care vroia sa mi-i dea. Ce sa mai, sunt un inger, voi ajunge in Rai:)) Anyway, I feel very good for doing what I did and I wanted to brag a little:))

Eurovision 2009

Editia din acest an a Eurovisionului a fost castigata, pe drept, parerea mea, de reprezentantul Norvegiei, Alexander Rybak cu piesa Fairytale. Tipul asta dupa ce ca arata suuuuper bine:x are si o super voce, isi compune si scrie singur piesele, canta la vioara si mai e si actor:x Stiam melodia de cateva luni si am ramas foarte placut impresionata cand am aflat ca a castigat. Intr-adevar, si reprezentanta Islandei a avut o melodie foarte buna si voce frumoasa dar parca era prea lenta pentru a castiga mai mult de locul 2. De Elena Gheorghe ce pot sa zic, nu prea imi placea melodia, dar...fiind un pic subiectiva poate, parca merita mai mult de locul 19...la fel si melodia Moldovei, care din pacate poate fi traita la adevarata intensitate doar de romani si moldoveni. Cat despre Turcia, nu imi imaginez ce dracu cauta pe locul 4 cand ma asteptam ca urletele Hadisei aleia sa ii aduca la curu clasamentului...in orice caz, felicitari Norvegiei care nu a castigat datorita intereselor politice, si felicitari Eurovisionului, care a adus anul acesta melodii net superioare celor din ultimii ani!
[P.S.: bagati-va unghia'n cur, finlandezilor! dupa ce habar n-am de ce ati castigat cu monstruzitatea aia acum 3 ani, acu sunteti cei mai din coada! Haha! ]

And here's the winner, which's song I can't get enough of:X

Pentru ca IUBIM Metrorexu'

Pentru ca ne ducem de rapa cu tara asta cu fulgi cu tot. Cum chiar azi am auzit: nici la metrou nu mai e safe.
Dupa teza de azi de la engleza merg eu frumusel spre casa cu Cosmin. Dupa insistentele mele zadarnice de a-l indrepta pe el spre metroul de la Unirii, ajung sa merg cu el inspre Universitate:)) ca deh, destinu a avut chef de caterinca cu mine azi. Ajungem noi la Universitate la metrou, pe peron...asteptam metroul ce il asteptam...dupa vreo 15 minute vine metroul intr-un final. Bucurosi, urcam in el, ca sa fim anuntati ca "trenul stationeaza 4 minute". S-a auzit un oftat la unison din tot metroul, ca atunci cand vine profa in clasa sa spuna ca facem ultima ora. Dupa mai mult de 4 minute, metroul pleaca spre Romana. Inainte sa ajunga la Romana, aflam de la conductorul cel politicos ca trenul circula in directia IMGB (care este directia opusa, trenul respectiv trebuind sa mearga spre Pipera) si ca trebuie sa coboram la Romana daca vrem sa o luam spre Pipera, sa urcam si sa coboram pe peronul celalalt. Deja plina de spume cobor...deoarece toata lumea din metrou isi schimbase directia, a durat vreo 10 min sa ajung pe peronul celalalt din cauza mega aglomeratiei create. Mai astept si acolo vreo 10 minute metroul care venise full. Se deschid usile, dar inainte ca lumea macar sa coboare, se inchid frate usile peste ei. O femeie urla prinsa in usa, alti oameni de asemenea ramasesera blocati intre usi...o mini apocalipsa. Toata lumea tipa, unii apasau butoanele de alarma din metrou. Dupa ce s-au calmat spiritele, trenul pleaca insa vocea lu tanti de la metrou anunta ca Urmeaza statia IMGB, cand de fapt era Victoriei. Ce mai, daca nici din metrou nu poti sa iesi ca se inchid usile peste tine...pariez ca in ritmul asta se vor crea destul de curand linii aeriene in Bucuresti...asta daca rasare creierul cuiva sa gandeasca..."Frate, asa nu merge"!

P.S.

Am supravietuit celei de a 2a vizite la dentist!!! Sunt extrem de mandra, mai trebuie sa merg miercuri. I'll keep u in touch!

Speechless

O zi frumoasa, calduroasa, poate era ok cu cateva grade mai putin, dar totusi o zi frumoasa, se poate numi chiar zi de vara. Liceul plin de carouri, pantofiori si camasi, ca deh, asa a zis doamna directoare...majoritatea plictisiti de formalitatile zilei...altii fumand in bai in vazul nimanui, poate doar a castanilor de pe geam. Dupa aceasta activitate "interzisa", fumoarul fiind inchis temporar din cauza formalitatilor, plecat acasa cu fetele. Dar pentru ca eu trebuia sa mai pierd niste timp inainte de un miting familiar, am hotarat sa stam toate 4 pe o bordura la un smoke. Zis si facut. Doar ca la un moment dat, in fata noastra opreste o Dacie, trage frumos pe dreapta. Nimic interesant pana aici, poate doar vechimea rablei. Iese soferul pe jumatate din masina, isi pune o harta in brate si incepe sa vorbeasca la telefon. Iar nimic interesant. Insa fara sa vreau, ma uit mai atent la dansul. Ceea ce am vazut...nu poate fi exprimat in cuvinte, asa ca voi lasa poza ce urmeaza sa vorbeasca.



Acum sunteti lamuriti in ce lume (pardon, tara, pardon, oras) traim?!

Ed Westwick

Isn't he just SUPER-EXTRA-ULTRA adorable?! I just love the look in his eyes!




Jucand de exceptie in Gossip Girl rolul baiatului rau, afemeiat, cu bani si razbunator...Ed Westwick a reusit sa isi impuna o imagine de Bad Boy, mai ales prin felul in care ii da glas personajului sau, Chuck Bass, si anume acea voce mereu calma, intotdeauna la un nivel mai jos decat a celor din jur dar care tot timpul se face ascultata datorita aerului superior pe care il emana. De asemenea privirea mereu patrunzatoare este unul din primele lucruri care iti apar in minte cand te gandesti la el. Desi in afara platourilor, Ed este un tip vesel, cuminte si social, nu cred ca va reusi sa scape prea curand de asocierea automata cu Chuck Bass. Ceea ce pe mine una nu ma deranjeaza, he's gorgeous in every way8->

Celalalt tip de oameni in halate albe

Da ma, dentistii, la aia ma refer. Nu stiu sincer de ce este cineva atras de o cariera in domeniul asta, mai exact stai si umbli in tot felul de guri mai mult sau mai putin imputite, printre carii si scuipat si cine stie ce feluri de mancare ramase printre dinti. Ma rog. Au si ei rostul lor. Daaar sa va spun povestea mea si cum am ajuns eu la ei. 14 aprilie. Tocmai am iesit din teatrul Toma Caragiu din Ploiesti dupa terminarea finalelor Fiat! Debate 2009 cand am gasit un M&M pierdut prin buzunarele blugilor si de pofta am mancat-o. Din cauza unui SINGUR M&M, plomba mea a cedat. Am ignorat evenimentul, insa peste o saptamana au inceput durerile. Au continuat durerile. NOAPTEA. Si chiar si ziua. Asa ca am trecut pe Nurofen Plus. A functionat cateva zile, insa pe data de 1 mai, trista data de 1 mai, durerile au inceput iar, in ciuda ultimului Nurofen. Au continuat pana pe seara. Fiind 1 mai, nici un farmacist nu s-a gandit ca oamenii mai au totusi nevoie de medicamente si au plecat sa se distreze. Buuun. Insa pentru mine a urmat o noapte de cosmar. Am facut rost de Aulin, dar dupa 6 comprimate, degeaba. Asa ca la 4 dimineata nu mai stateam in pat ci pe scaunul unui cabinet stomatologic. Cred ca e mai relaxant intr-un sicriu. Doctorita saraca, cheauna la orele acelea tarzii, a incercat totusi sa ma ajute. Eu i-am zis politicos din start: Tanti, toarna-mi acolo anestezie pana la refuz, sa nu simt nici daca imi bagi un cutit pe gat. Eu una am o problema cu dentistii. Se poate sa fie fobie, dar inca nu sunt sigura. Asa ca am vrut sa nu simt nimic. Tanti parea ca intelege ce ii spun asa ca a trecut la treaba, a bagat anestezie. Dupa cateva secunde in care simteam cum se injecteaza lichidul in mine...s-a indepartat si a zis sa asteptam...am asteptat...dar tot simteam durerea. La un moment dat tanti s-a apucat de treaba...i-am spus...tanti...inca ma doare...mai pune putin...aa nu ca nu o sa simti...foarte bine...m-am conformat...umbla ea ce umbla...pana a luat in mana instrumentul mortii...al durerii absolute...FREZA! I-am zis...nuu...fa-mi orice dar nu asta...degeaba...simteam cum chestia aia imi zgarie cele mai mici si ascunse parti ale creierului...simteam cum sinapsele mele se dezintegreaza si lasa neuronii sa alerge de nebuni incercand sa iasa afara...ce mai, apogeul nervilor mei. Durerea era ingrozitoare, anestezia se dusese undeva in strafundul istoriei. Am ridicat mainile, sa ii zic..DOAREE!! Asa ca tanti s-a oprit si a mai bagat putina anestezie. Degeaba, frezele alea inca ma zgariau pe creier iar cand tipa a vazut ca sunt transpirata toata si tremur din toti rarunchii...a inceput sa pileasca frumos maseaua fara sa mai faca chestia aia groaznica cu freza...mi se face pielea de gaina doar cand ma gandesc. Intr-un final m-am ales cu un nerv scos, o plomba tempoara in asteptarea celei finale care urmeaza pe 12 mai. Dupa ce am terminat ma uitam la saraca denstista...oare se simte implinita profesional? Sa o trezeasca o zapacita ca mine la 4 dimineata si sa o roage frumos: baga-ti degetele in gura mea si scoate-mi nervu! Oare asta era visul ei? Ma rog..eu una sunt relativ multumita de treaba ei in afara de faptul ca as fi vrut sa imi faca o anestezie totala, sau macar sa imi bage de 10 ori mai multa decat mi-a bagat...probabil asa nu ma mai durea de mai aveam putin si o luam la pumni. Si desi inca ma mai doare, pot sa mananc din nou seminte! Which is great. Sper insa sa distruga cineva toate frezele existente, mi se pare un element de tortura genial, ar trebui transferat din cabinete in salile de tortura a criminalilor si teroristilor si va asigur ca ar avea un succes mai mare decat orice dispozitiv existent in acest scop. De asemenea urez tuturor cunoscutilor, mai mult sau mai putin prieteni..sper sa nu incercati vreodata dureri de genul celor traite de mine pentru ca pe bune, mai aveam putin si ma aruncam de pe bloc. Si ce pot sa zic, slava voua, celor care va bagati mainile in gura noastra!