Draga cetatean...

...al Romaniei. Al Bucurestiului. Imi esti compatriot. Locuim alaturi. Nu ne-am vazut niciodata, nu ne-am cunoscut. Totusi, faptele tale au avut o mare importanta pentru mine. Nu te voi uita niciodata. Probabil ai un loc de munca, nevasta, copii. Sau poate esti tanar si ai prieteni. Esti un cetatean la fel ca si mine. Iti place sa petreci, presupun. Iti place sa bei, mai mult ca sigur. Iti place sa iesi in gradinita cu garduri de pe bd. Uverturii. Nu te deranjeaza ca e iarna, nu strica o bere cu prietenii in gradinita. Primele lucruri doar le-am presupus. De restul lucrurilor sunt sigura. Vrei sa stii de ce? Pentru ca din cauza pasiunii tale pentru bere, un suflet era sa moara. Ai aruncat o sticla in gradinita de care spuneam. Sticla s-a spart. Nu te-ai deranjat sa o iei de acolo, probabil nu ai crezut ca se va intampla ceva. Dar s-a intamplat. Eu ma jucam cu catelusa mea in acea gradinita cand ea s-a taiat intr-unul din cioburile tale. S-a taiat rau, sunt sigura ca a durut-o. I-a sectionat vena principala din picior. Daca nu o duceam la urgente, ar fi murit. Daca nu m-as fi grabit si mai o tineam asa cateva minute, ar fi murit. Te asteptai sa se intample asta? Nu cred. Totusi, gandeste-te la consecintele faptelor tale. Daca iti place sa faci mizerie in tara in care stai, cel putin ai grija ca mizeria ta sa nu raneasca pe nimeni. Un suflet putea sa moara din cauza neglijentei tale. Sper ca data viitoare sa te gandesti de 2 ori inainte sa lasi cioburi in locurile publice. Sa te gandesti ca altii nu le vad si calca in ele, chiar daca se afla in gradinite. Tine minte, daca arunci gunoaie, esti un om rau. Dar cand ranesti pe cineva, nu mai esti om.

[Untitled]

Se pierduse. Uitase in ce lume fusese pana in clipa aia si era sigura ca nu isi va aminti prea curand. Nu vroia decat sa se piarda si mai mult in nimicul care o invaluise de ceva vreme. Isi ineca amarul in whisky si in barbatii care ii ieseau in cale. Stia ca era doar o jucarie pentru ei. O unealta. Dar nu ii pasa. Nu mai avea nici un pic de mandrie, de respect fata de femeia care era, lucru care pana acum nu mult timp era o trasatura caracteristica ei. Folosea si era folosita. Ar fi vrut sa nu fie asa, ar fi vrut sa fi putut da timpul inapoi, dar nu putea. Si nu avea puterea sa revina la normal. Nu era o prostituata desi multi credeau asta. Chiar si ea credea asta. Dar nu era. Si oricum, nu ar fi facut nici o diferenta pentru ea. Nimic nu mai conta. Dar cel putin stia ca facea pe cineva fericit. Pe cel...sau cei care profitau de momentul ei de slabiciune. Ei erau satisfacuti iar ea se uita in gol tragand din tigare in timp ce ei isi indeplineau poftele trupesti. Ar fi vrut sa vada cum ar fi daca si ea ar simti placere. Dar ea nu mai putea simti. Era ca un robot. Nu suferea. Nu. In nici un caz. Dar de asemenea nu simtea nici fericire. Dar intr-o zi s-a gandit sa vada cum e. Cum e sa ii placa ceea ce si barbatului ii place. A incercat. A incercat sa puna mai mult suflet ca niciodata. Era mai pasionala, mai implicata ca niciodata. Adusese barbatul infinit mai sus de al noulea cer. Insa ea nu simtea decat oboseala de la atata efort depus. Si apoi si-a dat seama...cum sa puna suflet cand ea si-l pierduse pe-al ei? Ce putea sa faca cand stia ca persoana care ii provocase durerea asta era singura care putea sa o opreasca? Raspunsul? Nimic. Avea sa isi continue existenta nula pana cand nu va mai fi sau pana cand...el...se va intoarce. Dar nu o va face. Ea stia asta. Stia ca va ramane un robot capabil sa materializeze fanteziile barbatilor. Stia ca isi va trai viata intr-un mod sec, insipid. Ar fi vrut sa fi putut face ceva. Dar nu putea. Se pierduse....

continuare. sau nu.

...sau poate voi trece peste tot, imi voi vedea de ale mele si nu ma voi mai uita inapoi pentru ca privelistea pe are o am inainte este muuuult mai grozava:)

I'll be there for you

Voi fi acolo pentru tine. Iti voi zambi ca sa te vad si pe tine zambind. Voi tine mereu bratele deschise ca sa intri tu acolo. Te voi asculta chiar si cand nu vei mai avea nimic de zis. Te voi astepta chiar daca nu voi sti cand vei mai veni. Voi suferi cand stiu ca tu vei avea necazuri. Ma voi gandi la tine chiar si cand tu probabil vei avea lucruri mai bune de facut. Te voi chema chiar daca poate nu ma vei auzi. Iti voi da tot ce am eu mai bun chiar daca asta inseamna pentru tine tot ce se poate mai rau. Voi pretui ceea ce imi dai tu chiar daca tu probabil mi-ai dat acel lucru pentru ca nu il mai vrei. Voi tine o umbrela pregatita pentru tine chiar daca probabil nu va ploua. Voi fi mereu gata sa te incalzesc chiar daca nu iti va fi vreodata frig. Iti voi accepta greselile chiar daca tu le critici daca le fac eu. Voi fi bucuroasa cand ma vei cauta chiar daca tu vei faca asta fara tragere de inima. Voi incerca sa fiu cea mai buna chiar daca tu poate ma vei vedea ca cel mai mare esec. Iti voi fi alturi pana ma vei da la o parte si chiar si dupa, doar ca nu vei observa. Te voi iubi pana ma vei refuza tu...Voi fi acolo!

Cat?

Cat de mare...este cerul? Pare infinit atunci cand te uiti la nemarginirea lui...si cand te gandesti ca se intinde nemarginit dincolo de cat poti cuprinde cu ochii...cand te gandesti ca nu vom sti niciodata ce se afla mai departe decat putem vedea...si oare cum tine toti norii aia fixati acolo sa nu cada? Si daca te gandesti ca stelele sunt cele pe care nu le poti numara din cauza multimii lor...de extinderea cerului ce mai putem zice? Si cum atrage toate lucrurile frumoase...curcubee, luna, soarele...oare cat de batrane sunt toate? Oare cate milenii cerul a stat martor la ceea ce se intampla pe pamant? Oare cate a vazut si cate are de povestit? Si ma intreb..cum era inainte sa fie cerul? Ce era acolo sus? Si de ce e asa? De mica tot m-am intrebat de ce e tocmai albastru...si de ce capata acel portocaliu unic la apus? De ce nu alte culori? De ce tocmai unele atat de contrastante? Maybe we'll never know...dar cerul..pentru mine ramane un mister...o entitate de entitati...o plansa in continuu proces de pictura care nu inceteaza sa ne surprinda...in fiecare zi aduce noi surprize..parca el ghideaza tot...parca el ne aduce bucuriile de zi cu zi...parca lui imi vine sa-i multumesc pentru lucrurile bune pe care mi le ofera...astazi stateam si ma uitam la el si parca imi venea sa ii multumesc pentru ziua de azi...pentru ca e mereu acolo sus si ne lumineaza fericirea...si parca nu oboseste sa faca asta...parca e acolo mereu dispus sa zambeasca alaturi de mine...astazi fericirea si zambetul meu s-au imprimat pe intreaga suprafata a cerului pe care puteam sa o cuprind cu ochii...o suprafata care este infinit mai intinsa de atat...cat de mare este pana la urma cerul?

The sky won't be the same without the most shining star on it...

Scriu aici inca indoindu-ma ca este adevarat...parca asa ceva nu s-a putut intampla. Am aflat vestea pe la 2 dimineata. Doua ore nu m-am dezlipit de televizor, parca asteptand sa spuna cineva ca totul este o gluma proasta. Insa odata cu venirea diminetii, a venit si trista realitate. Se pare ca la fel cum Titanicul cel "de nescufundat" a pierit totusi in valuri, si nemuritorul, cel care nu vroia sa creasca, cel care si-a transformat viata intr-un adevarat Neverland...s-a dus. "Who is it"? Michael Jackson...Michael Jackson nu mai este printre noi. O legenda care a durat aproape 51 de ani s-a stins atat de brusc incat va dura ceva vreme pana voi reusi sa ma resemnez cu aceasta idee. Iar desi Michael Jackson a murit, legenda lui e nemuritoare. Va ramane pentru totdeauna cel mai bun cantaret al tuturor timpurilor. indiferent cine va aparea in viitor. Pentru ca we will "Remember the time"...Cel mai bun cantaret, cel mai bun dansator, cea mai buna voce. Indiferent de lucrurile rele care s-au spus despre el, mai mult sau mai putin adevarate, acestea vor fi sterse iar nimeni nu va putea sa nu il asocieze cu un om care a scris istorie. HIStory. Muzica nu va mai fi la fel, dansul nu va mai fi la fel. Sa nu il uitam niciodata. Sa ramana mereu in inimile noastre. Fie ca muzica lui sa nu ne paraseasca vreodata playlist`urile si sufletele. Pentru ca Michael ne-a lasat un mare gol din punct de vedere muzical...Michael.."what about us?" Eu una cel putin...nu il voi uita niciodata, va fi mereu cantaretul cu care am copilarit si pe muzica caruia am invatat sa dansez. Tine mine Michael, oriunde ai fi..."You are not alone..."

my new passion

Deci tocmai mi-am facut un nou hobby, pasiune, spuneti-i cum vreti. Mi-am dat seama cat de mult pot sa ADOR sa execut practica rasucitului-cutitului-in-rana!! Deci am o senzatie sora cu extazul, nu alta, atunci cand fac oamenii sa se simta prost accentuandu-le greselile si esecurile! :x suna sadic dar chiar ma simt bine! desigur, nu as face asa ceva prietenilor mei apropiati decat la un nivel minim, dar nimic nu se compara cu orgoliul tau in stare orgasmica atunci cand faci pe cineva sa regrete o greseala si sa iti dea tie dreptate! si spuneti ca in sinea voastra nu ganditi cu totii asa!

Banca Transilvania, Metrorex si altele

Am fost astazi la Banca Transilvania sa platesc niste rate pe care mi le-a dat mama. Ajung acolo, 2 oameni in fata mea. Tanti care era prima avea de asemenea o factura. Nu stiu cat a tinut-o tipa de la ghiseu inainte sa vin eu, dar dupa ce am venit, a mai tinut-o 9 minute. Nu imi venea sa cred. Statea sa numere banii primiti in felul asta: mai lua o bancnota, mai isi umezea degetele, mai se uita sa vada daca nu e falsificata si tot asa. Pana si tanti era exasperata. Al doilea nene vroia sa schimbe 100 de euro in lei. Adica 420 de lei. Nu zic ca tanti i-a dat intreaga suma numai in bancnote de 10 lei! Adica 42 de bancnote. Si iar a inceput sa le numere cu umezitul de rigoare al degetelor. S-a uitat si nenea crucis la ea..dar ce era sa faca. Vine randu meu. Ia tanti factura mea, se uita. Suma pe care trebuia sa o platesc era trecuta pe factura. Se uita tanti pe factura, la suma de platit si spre uimirea mea ma intreaba: Cat trebuie sa platesti? Ii raspund: scrie acolo, nu vedeti? Ea: ba da, dar zi-mi tu. Eu: bine dar nu stiu exact cat am de platit, uitati-va acolo. Ea: pai nu, uita-te tu sa imi spui. Imi da factura, citesc eu suma si dintr-o data parca i s-au deschis toate portile destinului. Ca de, asa e la noi. Si ca sa nu ma enervez suficient pentru o zi, ma duc spre metrou. Tanti de la cartele trancanea despre nu stiu ce surate cu alta tipa de pe acolo. Cer...2 calatorii. Ea se uita la mine de parca nu aveam nici cel mai mic drept sa ii intrerupt discutia si ma pune sa repet. Am repetat un pic mai tare: 2 calatorii! Se uita si mai urat la mine...ma intreaba, 2 cartele sau 2 calatorii? I-am zis din nou...2 calatorii! Imi da cartela mea si spune: da nu tipa aici! Si i-am zis: altfel nu stiu cum puteam sa va acopar in timp ce urlati acolo noile barfe. A reusit sa taca din gura:D
Am incercat astazi de asemenea sa gasesc (din nou, pt a 3a oara!!) Green Tea cu Iustin:)) si dupa o mare plimbare prin acest triunghi al bermudelor autohton in care ne pierdem de fiecare data...ne-am dat seama ca nu mai avem timp sa stam:)) chiar azi mi-a mai zis cineva ca de asemenea si el se pierde mereu in acea zona, deci e clar ca ceva e dubios intre Calea Calarasilor si Armeneasca...ne face de asemenea sa vedem lucrurile PROST deoarece o banala strada a Plantelor a fost citita de Iustin strada Platanelor iar de mine strada Planetelor:))) asa ca people, beware of za evil streets! Si poate imi gaseste si mie cineva punga cu cirese pe care am uitat-o la Unirii:((

Vacanta!

Pierzand total notiunea timpului in ultimele zile (am ramas extrem de socata ieri cand am vazut ca e 12 iunie, eu crezand ca e vreo 5-6) incep incet-incet sa constientizez ca am intrat in vacanta de vara. Parca nu m-am impacat inca cu ideea ca ma voi mai trezi la 6 dimineata abia peste 3 luni (!). Asa ca se pare ca nu am inceput vacanta asa de pregatita cum credeam. parca nu stiu cu ce sa incep, ce sa fac mai intai. vacanta mea a inceput cu o sambata pretty naspa, curatenie in casa, pregatiri pentru a pleca la tara. sper sa se imbunatateasca pe parcurs. oricum ultimele mele zile au avut o tenta weird, lucruri iesite din comun, chestii noi.
Mi-am luat Sims 3, asteptand un joc care sa nu ma mai ridice de la calculator cateva ore bune. dupa 5 minute de joc, l-am si dezinstalat. grafica proasta, proasta, proasta, cred ca si primul Sims se vedea mai frumos. Apoi, viteza de cacat. Imi lua vreo 15 secunde sa ii schimb culoarea de par Simsului meu. Ca sa nu mai zic de cat de URATI erau! imbracamintea de asemenea lasa de dorit iar dupa 5 minute, parca nu stiam ce sa mai fac...si asta a fost cu mult-trambitatul Sims 3. am primit de la scoala o rama suuper tare:x cu un cacat de hartie in ea pe care scrie Pentru performante scolare! frate...ce performante scolare??? cu media 4 la matematica, imi dau si eu seama...oricum...rama e frumoasa! poza insa...vreau sa o schimb. nici macar nu scrie numele meu pe ea. In alta ordine de idei, abia pot sa ma incalt. dupa o noapte alba petrecuta pe strazile bucurestiului, singura, picioarele mele au cedat noilor mei teneshi si au dat borshu pe afara. asa ca mai mult decat papuci nu pun in picioare vreo saptamana pana se refac piciorutele, multumita 'prietenilor mei'. din fericire, nu a fost nevoie sa parcurg intreaga distanta de la Unirii pana acasa. Multumesc, Azazeeel!! ^:)^. It was a long week...dar cred ca cea mai tare parte a fost iesirea cu colegii in Fire, mai exact partea in care fiecare si-a spus parerea despre celalalt, cu bune si cu rele. Eu am vorbit cel mai mult:)) ma scuzati daca am accentuat mai mult partile rele, dar veti avea mai multe ocazii sa aflati si impresia buna pe care mi-o lasati, asta in caz ca nu ati aflat-o deja. btw, va iubesc. acum nu imi ramane decat sa astept vara, respectiv tabara din Grecia, desi mai sunt...2 luni:| oricum...bine ai venit, vacanta!! sa nu te grabesti sa treci!!

MUSCA. sau...MUSTELE

ingrozitor de plictisita fiind...si extrem de frustrata de neplacerile cauzate de venirea verii, respectiv caniculei...voi incepe sirul de postari cu lucruri care ma deranjeaza la anotimpul meu preferat. Si voi incepe cu...deja ati aflat. Cele mai nefolositoare, cele mai sacaitoare si pe locul 1 in topul alcatuit de Discovery al celor mai scarboase vietati. MUSTELE. Chestiile alea care nu iti dau pace, care te bazaie non stop, care sunt ca un avion de pasageri pt toate bolile si oe care le imprastie peste tot. nu e zi in care sa nu ma chinui sa dau afara cel putin 5 prostanace care se lovesc de geam in incercarea de a iesi. pe parcursul vietii mele, am descoperit mai multe tipuri de muste. as dori sa postez si poze cu fiecare fel, dar din pacate nu stiu exact denumirea lor stiintifica asa ca va rog sa va puneti putin imaginatia la contributie (pentru un lucru atat de "folositor" ca identificarea mustelor)

first of all:

MUSCA SIMPLA: cele mai banale muste. alea nu prea mari, intalnite cel mai des, probabil si cel mai usor de prins. pe parcursul copilariei am observat ca sunt o delicioasa mancare pentru puii de gaina, dar le-am folosit si pentru a condimenta mancarea prietenilor mei cand ei nu se uitau.

MUSCA BLINDATA (sau musca de cacat): acestea sunt niste muste de-a dreptul scarboase. sunt usor de recunoscut dupa reflexiile colorate pe care le au, uneori spre verde, alteori spre mov. acest lucru le da un aspect blindat. se gasesc in principiu in...cacat. daca suntem atenti, le putem observa si pe mortaciuni. este o senzatie nemaipomenita sa vezi cand o musca de genul asta se plimba prin jurul tau, eventual pe pielea ta.

MUSCA PAROASA: mai rare, de obicei intra pe geam cand il lasi deschis. sunt mai mari decat mustele normale si cele blindate iar parul de pe ele le da de gol. bazaitul este destul de enervant, probabil si din cauza marimii.

MUSCA BORTOASA: genul asta de muste l-am intalnit si eu foarte rar, specificatiile sunt putine: seamana un pic cu musca paroasa, doar ca atunci cand le strivesti observi cum din ele ies niste mici viermisori albi (bine, LARVE!!! multumit, domnul Primavara?? :D). adorabil, nu??

ultima dar nu cea din urma, MUSCA URIASAAAA sau TAUNELE: este diferit de restul mustelor, in primul rand ca dimensiuni, acestea fiind mult mai mari. apoi, difera culoarea. taunii au ochii vizibil rosii iar spatele seamana cu o coaja de samanta Nutline. se gasesc de obicei la ochii vacilor si cailor, eventual pe spatele lor. o densitate destul de mare se intalneste pe campuri. inteapa, ceea e ce naspa. fiti fericiti daca nu intalniti asa ceva niciodata.

What time is it? Summer time!

A venit vara! De data asta doar teoretic, pentru ca practic am simtit-o cu totii pe pielea noastra cam de vreo luna incoace. Este vara, anotimpul fara scoala, anotimpul papucilor, al bronzului si al inghetatei. Chiar imi era dor de mirosul pastilelor de tantari care imi inunda camera in fiecare seara. Imi era dor de plimbari in parc noaptea, imi era dor sa simt caldura pe fiecare parte din mine. Ce mai, iubesc vara! Debutand cu un 1 iunie nu prea notabil, cu nici un eveniment memorabil (poate doar ultima zi a copilului care ma include si pe mine, totusi, zi in care nu am facut nimic interesant), se anunta a fi o vara mai frumoasa ca ultima. Cel putin deocamdata. Deja am luat cu asalt magazinele pentru a cumpara inghetata si in curand voi abuza si de soarele asta (citand pe cineva drag: ce norocos e soarele, arde pe toata lumea:)) ) care parca ma cheama sa aiba grija de melanina mea:D am intrat in vara cu o atitudine destul de pozitiva care sper ca va ramane constanta sau se va imbunatati pe parcursul urmatoarelor luni. Anumite lucruri s-au schimbat fata de vara trecuta, si recunosc, nu va mai fi la fel fara tine, draga mea...prietena. Insa capul ramane sus, ca sa ma simt bine, si ca sa ma bronzez bine:D asa ca ma declar oficial pregatita pentru vara care tocmai a sosit!

Se repara rulantele

Avand in fiecare zi drum pe la Piata Unirii, nu am putut sa nu remarc faptul ca scarile rulante de acolo, alea care ma urca pe mine la suprafata sa ajung la liceu, sunt in reparatii. Asa ca rog publicul sa isi imagineze ce HAOS e dimineata acolo pentru ca scarile nerulante de pe partea opusa nu fac fata aglomeratiei matinale. Si rog publicul sa imi spuna ce crede, pentru ca eu nu voi merge in ruptu capului pe acolo. Prefer sa ocolesc pe la Unirii 1 ca sa nu fiu calcata in picioare. Am remarcat ceva interesant. Reparatiile dureaza pana in 2011. Adica Doua Mii Unșpe. Adica 2 ani. Adica 2 ani acolo va fi santier. Adica eu voi fi la facultate cand vor termina aia lucrarile. Si intr-adevar. Acesta este fara indoiala lucrul de care au nevoie bucurestenii. Scarile de la Unirii. Renovate. Ca pana acum nu ne placeau. In rest, Bucurestiul le are pe toate, hai sa facem scarile rulante mai performante, bagam muzica in timp ce oamenii urca sau punem plasme in parti ca tot am modernizat orasu cu plasme peste tot. Sau le facem masaj la picioare in timp ce urca. Alte imbunatatiri nu vad ce ar putea aduce. Din pacate, in orasul asta traim. Unde gropile din asfalt se adancesc pe zi ce trece. Unde hotii polenizeaza neincetat. Unde mai ai putin si cazi cu totul pe Lipscani ca cedeaza scandurile alea pe post de strada. Unde avem un pasaj care blocheaza juma de Bucuresti dar la care reparatiile nu continua. In orasul asta, noi avem nevoie de scari rulante NOI. Ca cele vechi incurcau tot Bucurestiul.

I'm an angel

Am facut o fapta buna, poate cea mai buna din viata mea de pana acum. Am gasit un telefon pe jos (d'ala smecher cu touchscreen, pretty expensive) dar nu am cazut prada ispitei si am sunat mama proprietarului pentru ca acesta sa reintre in posesia lui. Dupa ce m-am intalnit cu proprietarul, multumirile acestuia m-au facut sa ma simt foarte fericita. In plus, nici nu am acceptat banii pe care vroia sa mi-i dea. Ce sa mai, sunt un inger, voi ajunge in Rai:)) Anyway, I feel very good for doing what I did and I wanted to brag a little:))

Eurovision 2009

Editia din acest an a Eurovisionului a fost castigata, pe drept, parerea mea, de reprezentantul Norvegiei, Alexander Rybak cu piesa Fairytale. Tipul asta dupa ce ca arata suuuuper bine:x are si o super voce, isi compune si scrie singur piesele, canta la vioara si mai e si actor:x Stiam melodia de cateva luni si am ramas foarte placut impresionata cand am aflat ca a castigat. Intr-adevar, si reprezentanta Islandei a avut o melodie foarte buna si voce frumoasa dar parca era prea lenta pentru a castiga mai mult de locul 2. De Elena Gheorghe ce pot sa zic, nu prea imi placea melodia, dar...fiind un pic subiectiva poate, parca merita mai mult de locul 19...la fel si melodia Moldovei, care din pacate poate fi traita la adevarata intensitate doar de romani si moldoveni. Cat despre Turcia, nu imi imaginez ce dracu cauta pe locul 4 cand ma asteptam ca urletele Hadisei aleia sa ii aduca la curu clasamentului...in orice caz, felicitari Norvegiei care nu a castigat datorita intereselor politice, si felicitari Eurovisionului, care a adus anul acesta melodii net superioare celor din ultimii ani!
[P.S.: bagati-va unghia'n cur, finlandezilor! dupa ce habar n-am de ce ati castigat cu monstruzitatea aia acum 3 ani, acu sunteti cei mai din coada! Haha! ]

And here's the winner, which's song I can't get enough of:X

Pentru ca IUBIM Metrorexu'

Pentru ca ne ducem de rapa cu tara asta cu fulgi cu tot. Cum chiar azi am auzit: nici la metrou nu mai e safe.
Dupa teza de azi de la engleza merg eu frumusel spre casa cu Cosmin. Dupa insistentele mele zadarnice de a-l indrepta pe el spre metroul de la Unirii, ajung sa merg cu el inspre Universitate:)) ca deh, destinu a avut chef de caterinca cu mine azi. Ajungem noi la Universitate la metrou, pe peron...asteptam metroul ce il asteptam...dupa vreo 15 minute vine metroul intr-un final. Bucurosi, urcam in el, ca sa fim anuntati ca "trenul stationeaza 4 minute". S-a auzit un oftat la unison din tot metroul, ca atunci cand vine profa in clasa sa spuna ca facem ultima ora. Dupa mai mult de 4 minute, metroul pleaca spre Romana. Inainte sa ajunga la Romana, aflam de la conductorul cel politicos ca trenul circula in directia IMGB (care este directia opusa, trenul respectiv trebuind sa mearga spre Pipera) si ca trebuie sa coboram la Romana daca vrem sa o luam spre Pipera, sa urcam si sa coboram pe peronul celalalt. Deja plina de spume cobor...deoarece toata lumea din metrou isi schimbase directia, a durat vreo 10 min sa ajung pe peronul celalalt din cauza mega aglomeratiei create. Mai astept si acolo vreo 10 minute metroul care venise full. Se deschid usile, dar inainte ca lumea macar sa coboare, se inchid frate usile peste ei. O femeie urla prinsa in usa, alti oameni de asemenea ramasesera blocati intre usi...o mini apocalipsa. Toata lumea tipa, unii apasau butoanele de alarma din metrou. Dupa ce s-au calmat spiritele, trenul pleaca insa vocea lu tanti de la metrou anunta ca Urmeaza statia IMGB, cand de fapt era Victoriei. Ce mai, daca nici din metrou nu poti sa iesi ca se inchid usile peste tine...pariez ca in ritmul asta se vor crea destul de curand linii aeriene in Bucuresti...asta daca rasare creierul cuiva sa gandeasca..."Frate, asa nu merge"!

P.S.

Am supravietuit celei de a 2a vizite la dentist!!! Sunt extrem de mandra, mai trebuie sa merg miercuri. I'll keep u in touch!

Speechless

O zi frumoasa, calduroasa, poate era ok cu cateva grade mai putin, dar totusi o zi frumoasa, se poate numi chiar zi de vara. Liceul plin de carouri, pantofiori si camasi, ca deh, asa a zis doamna directoare...majoritatea plictisiti de formalitatile zilei...altii fumand in bai in vazul nimanui, poate doar a castanilor de pe geam. Dupa aceasta activitate "interzisa", fumoarul fiind inchis temporar din cauza formalitatilor, plecat acasa cu fetele. Dar pentru ca eu trebuia sa mai pierd niste timp inainte de un miting familiar, am hotarat sa stam toate 4 pe o bordura la un smoke. Zis si facut. Doar ca la un moment dat, in fata noastra opreste o Dacie, trage frumos pe dreapta. Nimic interesant pana aici, poate doar vechimea rablei. Iese soferul pe jumatate din masina, isi pune o harta in brate si incepe sa vorbeasca la telefon. Iar nimic interesant. Insa fara sa vreau, ma uit mai atent la dansul. Ceea ce am vazut...nu poate fi exprimat in cuvinte, asa ca voi lasa poza ce urmeaza sa vorbeasca.



Acum sunteti lamuriti in ce lume (pardon, tara, pardon, oras) traim?!

Ed Westwick

Isn't he just SUPER-EXTRA-ULTRA adorable?! I just love the look in his eyes!




Jucand de exceptie in Gossip Girl rolul baiatului rau, afemeiat, cu bani si razbunator...Ed Westwick a reusit sa isi impuna o imagine de Bad Boy, mai ales prin felul in care ii da glas personajului sau, Chuck Bass, si anume acea voce mereu calma, intotdeauna la un nivel mai jos decat a celor din jur dar care tot timpul se face ascultata datorita aerului superior pe care il emana. De asemenea privirea mereu patrunzatoare este unul din primele lucruri care iti apar in minte cand te gandesti la el. Desi in afara platourilor, Ed este un tip vesel, cuminte si social, nu cred ca va reusi sa scape prea curand de asocierea automata cu Chuck Bass. Ceea ce pe mine una nu ma deranjeaza, he's gorgeous in every way8->

Celalalt tip de oameni in halate albe

Da ma, dentistii, la aia ma refer. Nu stiu sincer de ce este cineva atras de o cariera in domeniul asta, mai exact stai si umbli in tot felul de guri mai mult sau mai putin imputite, printre carii si scuipat si cine stie ce feluri de mancare ramase printre dinti. Ma rog. Au si ei rostul lor. Daaar sa va spun povestea mea si cum am ajuns eu la ei. 14 aprilie. Tocmai am iesit din teatrul Toma Caragiu din Ploiesti dupa terminarea finalelor Fiat! Debate 2009 cand am gasit un M&M pierdut prin buzunarele blugilor si de pofta am mancat-o. Din cauza unui SINGUR M&M, plomba mea a cedat. Am ignorat evenimentul, insa peste o saptamana au inceput durerile. Au continuat durerile. NOAPTEA. Si chiar si ziua. Asa ca am trecut pe Nurofen Plus. A functionat cateva zile, insa pe data de 1 mai, trista data de 1 mai, durerile au inceput iar, in ciuda ultimului Nurofen. Au continuat pana pe seara. Fiind 1 mai, nici un farmacist nu s-a gandit ca oamenii mai au totusi nevoie de medicamente si au plecat sa se distreze. Buuun. Insa pentru mine a urmat o noapte de cosmar. Am facut rost de Aulin, dar dupa 6 comprimate, degeaba. Asa ca la 4 dimineata nu mai stateam in pat ci pe scaunul unui cabinet stomatologic. Cred ca e mai relaxant intr-un sicriu. Doctorita saraca, cheauna la orele acelea tarzii, a incercat totusi sa ma ajute. Eu i-am zis politicos din start: Tanti, toarna-mi acolo anestezie pana la refuz, sa nu simt nici daca imi bagi un cutit pe gat. Eu una am o problema cu dentistii. Se poate sa fie fobie, dar inca nu sunt sigura. Asa ca am vrut sa nu simt nimic. Tanti parea ca intelege ce ii spun asa ca a trecut la treaba, a bagat anestezie. Dupa cateva secunde in care simteam cum se injecteaza lichidul in mine...s-a indepartat si a zis sa asteptam...am asteptat...dar tot simteam durerea. La un moment dat tanti s-a apucat de treaba...i-am spus...tanti...inca ma doare...mai pune putin...aa nu ca nu o sa simti...foarte bine...m-am conformat...umbla ea ce umbla...pana a luat in mana instrumentul mortii...al durerii absolute...FREZA! I-am zis...nuu...fa-mi orice dar nu asta...degeaba...simteam cum chestia aia imi zgarie cele mai mici si ascunse parti ale creierului...simteam cum sinapsele mele se dezintegreaza si lasa neuronii sa alerge de nebuni incercand sa iasa afara...ce mai, apogeul nervilor mei. Durerea era ingrozitoare, anestezia se dusese undeva in strafundul istoriei. Am ridicat mainile, sa ii zic..DOAREE!! Asa ca tanti s-a oprit si a mai bagat putina anestezie. Degeaba, frezele alea inca ma zgariau pe creier iar cand tipa a vazut ca sunt transpirata toata si tremur din toti rarunchii...a inceput sa pileasca frumos maseaua fara sa mai faca chestia aia groaznica cu freza...mi se face pielea de gaina doar cand ma gandesc. Intr-un final m-am ales cu un nerv scos, o plomba tempoara in asteptarea celei finale care urmeaza pe 12 mai. Dupa ce am terminat ma uitam la saraca denstista...oare se simte implinita profesional? Sa o trezeasca o zapacita ca mine la 4 dimineata si sa o roage frumos: baga-ti degetele in gura mea si scoate-mi nervu! Oare asta era visul ei? Ma rog..eu una sunt relativ multumita de treaba ei in afara de faptul ca as fi vrut sa imi faca o anestezie totala, sau macar sa imi bage de 10 ori mai multa decat mi-a bagat...probabil asa nu ma mai durea de mai aveam putin si o luam la pumni. Si desi inca ma mai doare, pot sa mananc din nou seminte! Which is great. Sper insa sa distruga cineva toate frezele existente, mi se pare un element de tortura genial, ar trebui transferat din cabinete in salile de tortura a criminalilor si teroristilor si va asigur ca ar avea un succes mai mare decat orice dispozitiv existent in acest scop. De asemenea urez tuturor cunoscutilor, mai mult sau mai putin prieteni..sper sa nu incercati vreodata dureri de genul celor traite de mine pentru ca pe bune, mai aveam putin si ma aruncam de pe bloc. Si ce pot sa zic, slava voua, celor care va bagati mainile in gura noastra!

Cateva idei de tatuaje

Maktub

Ce se intampla cand ceea ce vrei, ceea ce iti doresti...nu trebuie sa aiba loc? Ce se intampla cand iti este interzis sa te bucuri de ce ai? Si cum se poate ca ceva atat de frumos...sa fie atat de rau? Ce se intampla cand ceea ce tie ti se pare bine este atat de criticat de ceilalti si considerat o greseala? Ce se intampla cand o zicala spune "Traieste clipa" dar alta spune "Nu iti cladi fericirea pe suferinta altora"? Ce se intampla cand ajungi sa cunosti notiunea de "raul necesar" dar nu stii ce sa faci cu ea? Ce se intampla cand o parte din tine spune 'da' iar cealalta parte plus toata lumea din jur tipa tare si clar 'nu'? Ajungi sa te intrebi...cine are dreptate? Si intr-adevar...cine? Cine trebuie ascultat? Inima sau ratiunea? Propria persoana sau prietenii care prin sfaturile lor au avut atata dreptate in trecut? Ce faci cand ajungi sa nu stii ce e bine pentru tine? De cine sa asculti? Atatea intrebari dar nici un raspuns satisfacator. Nici un raspuns care sa imi dea certitudinea ca ASA va fi bine...singurul raspuns care il am si singurul raspuns care ma ajuta sa merg inainte orice decizie as lua este...timpul le rezolva pe toate...ceea ce este scris sa se intample se va intampla...daca asa trebuie sa se intample, asa se va intampla, mai devreme sau mai tarziu. Asa ca, poate ca niciodata, ma voi lasa pe mana destinului si nu il voi schimba iar el nu imi va spune ce sa fac, ci imi va arata ce am facut. Nu este tocmai raspunsul pe care il vroiam, dar...pe altceva nu pot sa ma bazez pentru ca inca nu imi dau seama ce este mai important...ce imi spune inima sau ce imi spun apropiatii...iar daca voi afla care este, voi asculta de castigator...pana atunci...domnule Timp, iti dau cuvantul...

Duminica, 26.04.2009

Vroiam doar sa iti multumesc pentru o zi extraordinara si sa iti spun ca nimeni nu a mai facut pentru mine ceea ce ai facut tu azi...:)

Ce mai invatam din Romania si Bucurestiul de azi

- tramvaiul 41 e mereu plin ochi, chiar daca vine odata la 2-3 minute.
- avem trafic de metropola si conditii de sat
- pe magistrala Eroilor - Industriilor vor circula VESNIC primele metrouri din Romania. Desi se lauda ca avem metrouri moderne, puneti-le nene pe toate magistralele!
- tuturor bucurestenilor ne plac alegerile pentru ca sunt singurele momente in care orasul mai este reamenajat
- poti ajunge foarte repede rapper daca ai tupeu si prieteni care sunt deja rapperi sau poti ajunge cantareatza de muzica pop daca ai portofelul si vaginul incapator.
- toti producatorii cred ca vanzarile produselor lor vor creste semnificativ daca modifica putin eticheta/ambalajul.
- din cauza asta odata cu orice modificare a acestuia, creste si pretul produsului. lumea e neinteresata.
- in cativa ani, o eugenie va costa cat costa acum un kil de rosii
- de la cea mai mare companie pana la chioscul de la colt, de la cel mai tare si smecher director pana la cersetor, toti suntem in criza. Pentru ca punctul asta sa fie si mai interesant, intreaba-i de ce e criza si daca iti raspund mai mult de 15%, suntem o tara fericita.
- este intr-adevar, foarte simbolic ca de ziua in care Domnul a fost rastignit si apoi a inviat, noi sa ne dam in vant dupa iepurasii desenati cu coada pufoasa care probabil numai Domnul mai sus mentionat stie ce conexiune exista intre urecheati si Inviere.
- chiar si tu poti forma o coada semnificativa la casa de bilete CFR daca esti comunicativ, ai charisma iar tanti care vinde bilete este plictisita.
- un lucru care nu il invatam, dar care ne intrebam: de ce cresc toate preturile la orice, toate taxele, ratele, impozitele, dobanzile dar salariile raman neschimbate?
- Pasajul Basarab nu este de utilitate publica, asa zice Tariceanu. DE CE??
- sunt considerati mari eroi nationali oameni care se duc in Irak si Afghanistan. Acestia sunt extrem de antrenati sa lupte, dar habar nu au cum arata dispozitivele explozive si calca pe ele in prostie. Daca asa as fi erou national, probabil ar denumi tara dupa numele meu daca mor in lupta.
- decolteul Andreei Esca se adanceste pe zi ce trece
- avem mai nou, pungulite pentru a strange 'prostioarele' facute de animalele noastre. Dar mie nu prea imi arde sa ma duc pana pe Kiseleff ca sa iau una. De ce sa implementam chestia asta in zone unde NU stau oameni si nu acolo unde exista blocuri frate?
- concursurile interactive sunt mai mult active decat inter (adica uitati-va la fâtzele alea cum trancanesc in stanga si in dreapta SUNA acum! cred ca iau gatorade cu galeata inainte, dar nimeni nu suna.)
- Naomi ori va fi omorat(a) de anarhisti sau idioti, ori va ajunge sa cante in duet cu Tina Turner.
- Diaconescu este probabil cel mai destept dintre prostii din tara asta. Altfel nu reusea sa atraga simpatia intregii comunitati de prosti pe care o avem.
- toata industria muzicala se lauda cu un patriotism de invidiat, insa hai sa numaram atent cate melodii romanesti mai sunt lansate in limba romana.
- este intr-adevar, foarte util un parc la Universitate care sa fie definit prin NIMICUL care se afla in el
- este de o mare utilitate sa reparam strazile, bulevardele o data pe an dar prin aceleasi metode de cacat care necesita reparatii nu anuale, ci imediate.
- poti sa intri la ce facultate doreste rinichiul tau stang daca ai un plic frumos si burdusit cu hartiute dreptunghiulare
- exista o reteta: se numeste sistem sanitar. noi avem ingredientul principal: bolnavi. insa pentru a duce la bun sfarsit reteta, mai avem nevoi de cadre medicale, spitale decente si bunpraxis, nu malpraxis.
- cu siguranta vom castiga Eurovisionul cu o paparuda care spune cat de pregatita e ea sa petreaca cu pitipoancele noastre din Balcani.
- italienii si romanii vor fi prieteni la catarama. asta numai cand s-or uni granitele Italiei si Romaniei...
- poti ajunge foarte usor politician daca: ai somnul usor si poti sa dormi cand altii tin discursuri; ai citit o carte de economie si ai habar ce e aia; ai un costum de pinguin nemaipomenit si o servieta pe masura; te crezi fotogenic chiar daca nu esti.

Mecanic world.

Cateodata, nu des. Doar uneori...ma intreb...cum ar fi fost daca eram cu totii niste oameni mecanici. Care doar gandesc si nu simt, care doar proceseaza informatii, dar nu iubesc...
Oare cum ar fi fost? Probabil ar fi fost un haos total deoarece nu ar exista relatii afective intre oameni.
Sau poate ar fi o lume perfecta, organizata, toti avand capacitatea de a controla tot ce se intampla.
In acest fel, nimeni nu ar mai suferi. Pentru ca nu ar avea un suflet cu care sa faca asta.
Ar fi totul ca la carte, robotic, da. Plastic chiar. Ar fi o viata constanta care ar merge la fel mereu, fara nici un amestec emotional.
Chiar am in cap o imagine cu niste oameni fara vreo expresie pe fata, privind in gol si mergand la unison. Suna foarte monoton, fad, fals. Dar asta ar insemna o lume fara lacrimi, suparari, interventii din afara iar tocmai asta ar face ca lumea sa functioneze perfect. Sau nu?

Cheers!

...pentru viata! Pentru toate lucrurile bune pe care ni le aduce! Pentru prieteni, pentru sentimente, pentru distractie, pentru chestiile specifice fiecarui an din viata! Pentru adolescenta si pentru nebuniile ei atat de mult regretate de cei care nu mai sunt adolescenti! Ne place sa traim, ne place sa iubim si sa petrecem. Asa ca..long live life! Traiasca spontaneitatea si lucrurile de moment. Pentru ca atunci cand vom fi mari ne vom aminti mai cu drag clipele de scurta nebunie decat amorurile in care ne-am implicat cu atata suflet si care ni se pareau mai importante...Pentru ca acum este perioada 'Carpe diem' unde ziua de maine este cufundata in necunoscut...perioada in care senzatiile noastre urca la maxim...mi s-a zis acum cateva zile...de ce ai facut chestia asta? Am raspuns: pentru ca imi place! si am fost intrebata iar...nu stii ca a fost doar de moment? Am raspuns again: tocmai de asta imi place! Persoana respectiva, fiind mai mare ca mine, a raspuns...tinerii astia...chestia asta nu m-a facut decat sa zambesc larg. pentru ca sunt tanara, pentru ca stiu ca persoana respectiva ar fi dorit sa nu fie atat de cumpatata incat sa faca numai ce este bine. sa ne bucuram pentru cei care nu mai pot da timpul inapoi si sa profitam de timpul care il avem la dispozitie pentru a trai viata la maxim. pentru ca parintii, cel putin mama mereu imi zice: crezi ca ai lumea la picioare! ei bine, este cea mai grozava senzatie si o traiesc din plin! Traiasca viata!

La nervi

Deci cred ca e prima postare care o scriu in starea asta de nervi!!! Nu vreau sa explic ce s-a intamplat doar sa tastez ceva ca altfel simt ca iar mai scot cateva butoane din tastatura. Asta e, credeti tot ce vrei voi, sunt proasta, tampita, ma plang prea mult, exagerez, "latru dar nici macar nu imi arat dintii" si asa mai departe. Credeam ca exista o persoana care sa imi aprecieze calitatile de dincolo de imaginea de prostuta aiurita pe care o afisez, dar se pare ca m-am inselat. Cred ca intr-adevar sunt singura care stie ca sunt capabila de mai mult decat arat. Pana o sa mi se puna mie pata sa pun tot ce am la bataie mai dureaza, pentru ca nu merita sa imi consum toata energia, o pastrez pentru atunci cand o sa am nevoie de ea pentru mai mult decat sa dovedesc unor persoane ca s-au inselat. Voi face si chestia asta, dar nu cu toate resursele de care dispun. Si nu aveti decat sa ma considerati cum vreti, I don't give a shit.
Si cum spuneam, daca vrei ca ceva sa fie facut bine, fa-o singur...

ca un fel de erata si ca un fel de adio.

...la postarea de dinainte, in legatura cu ultima chestie, cea cu telefonul. Pentru a 4a oara l-am pierdut. de data asta nu l-am mai recuperat. pentru ca tramvaiul 56 a mai adaugat o amintire neplacuta in mintea mea. si pentru ca pe linia aia sunt oameni care nu iti mai aduc telefonul inapoi daca suni. si pentru ca sunt atat de imprastiata incat nu am observat ca mi-a cazut telefonul din buzunar. totusi, telefonul nou compenseaza, desi nimic nu imi va inlocui vreodata sony ericsson`u w200i. si da, am vrut sa imi iau unul identic, chiar daca aveam puncte orange suficiente sa imi iau si un tel muuult mai bun, tot acela mi-a ramas mie in suflet. dar nu aveau in stoc. si nimic nu va inlocui cardul de 4gb cu toata muzica mea pe el. si mesajele...si pozele si temele si filmuletele si...si...te-am iubit, telefonule!

Suntem, suntem...

Pentru ca fiecare este fiecare si fiecare lucru pe care il facem ne defineste.
Nu pot, dar nu pot trai fara oja; desi ma dau incredibil de prost si aiurea, nu ma pot afisa fara.
Mereu cand mananc ma umplu de firimituri.
Tocmai mi-am stricat unghiile abia facute.
De vreo 5 zile ascult obsesiv 2 melodii ale unor artisti care pana acum cateva luni ii consideram niste buni de nimic.
Trainerul meu de debate are in sufragerie, intr-un tablou o poza cu mine de la 4 ani in care o jucam pe Scufita Rosie.
De altfel, el este singura persoana in casa caruia imi place sa fac curat.
Am 3 postere cu Twilight ingramadite deasupra patului, astfel incat sa vad cate unul in orice pozitie ma trezesc.
I want a fuck friend and a car.
Anul asta am primit 3 martisoare superbe.
Am renuntat la placa de par :>
Am descoperit cel mai cretin nume ever: Vacu Pipi.
De fiecare data cand stranut, toata clasa rade.
Vorbesc repede repede repede repede.
Mi-am scos pierce`u si parca regret asta dar nu sunt sigura.
Pana acum un timp imi doream din toata inima sa primesc un breloc de tel si nu primeam. Acum am o carutza.
Nu uit ziua in care ne-au alergat in Poli 40 de caini, Miha mergea in fatza cu cateaua mea, Iulia plangea de frica iar eu cu Geo radeam de ne stricam de ea, lucru care ne-a facut sa uitam ca ne e frica. Multumim, Iulia!
In aceeasi noapte am fost in Golbin cu PowerPuff girls iar apoi ne alergau niste necunoscuti pe strada.
Mi-am uitat telefonul de 3 ori in diferite locuri: taxi, fantanile de la Unirii, Micul Paris. De fiecare data mi-a fost adus inapoi de cei care l-au gasit. Asta da bulan.

Sunt puternica...

...si am alaturi de mine sursele necesare care sa ma mentina puternica. mama mea. prietenii mei. si speranta ca o sa fie bine. pentru ca stiu ca o sa fie. desi pana atunci imi va fi greu. pana voi reusi sa ma repun pe picioare. pentru ca am mai adaugat pe cineva pe lista mea de dezamagiri. si pentru ca am fost adaugata pe lista cuiva de prostute credule. pentru ca am dat tot si nu mi s-a oferit decat timpul minim pe care poate cineva sa mi-l acorde. nu vreau toata atentia posibila, nu vreau ca toata lumea sa se invarta in jurul meu. vreau doar sa fiu pe aceeasi orbita cu cineva. un singur cineva. nu toata lumea. si se pare ca am cautat in locul gresit. si am gasit pe cineva care ma poate minti privindu-ma in ochi ca ma iubeste. si care se poate desparti de mine tastand cateva cuvinte pe messenger. dar nefiind la prima experienta de genul, voi reusi. nu voi mai sta cu zilele contempland, nu voi mai numara zilele care au trecut de atunci. imi voi vedea de viata mea si de cei care stiu cum sa ma aprecieze pentru ceea ce sunt, nu pentru ceea ce ar vrea sa fiu. si care vor avea curajul si demnitatea de a imi spune in fata ce gandesc. pentru ca nu am nevoie de cineva care are numai pretentii fara sa dea nimic in schimb. si zambesc, si trec peste, pentru ca sunt puternica. si nu dau vina pe ceilalti pentru ce eu nu am reusit sa fac. sunt mai puternica decat tine.
p.s. sper sa gasesti fata care sa iasa cu tine toata noaptea, cat ai tu chef, care sa si-o traga cu tine cand ti se pune tie pata si care sa taca si sa inghita cand o zi de-a voastra impreuna se rezuma la 5 minute de vorbit pe mess.

La ei moneda nationala, la noi...

"Toate trec, asa se spune..."

...dar nimic nu trece fara sa lase urme...pentru ca nimic nu e vesnic, oricat am incerca sa facem sa fie asa. Insa consecinte sunt intotdeauna. Ca este o invatatura de minte, ca este schimbarea perspectivei, atitudinii...mereu vor exista consecinte. Pentru ca orice facem are un scop si un rezultat. Chiar mai multe. Un gest al unei persoane poate sa afecteze multe altele. Pana cand ne saturam de legile astea si incercam sa le schimbam. De ce? Nu stim. De ce nu lasam viata sa curga pur si simplu si incercam sa ii schimbam cursul? Cateodata resemnarea e cea mai mare dovada de putere. Cu totii suntem puternici, dar nu toti stim sa ne folosim de puterea de care dispunem in favoarea noastra. Sa incepem si noi, ca alte creaturi sa ne lingem ranile pentru a le vindeca, nu sa le deschidem mai rau pentru a afla sursa lor. Doar noi avem puterea de a ne autovindeca, nimeni si nimic altceva. In noi e puterea. In noi e tot. Si chiar daca nu gasesc puterea de a ierta, o sa gasesc puterea de a trece peste. Eu nu uit, niciodata. Nu uit ce am facut, ce mi s-a zis sau facut. Dar trec peste. Legea junglei, trebuie sa supravietuim prin mijloacele care le avem, nu prin cele care ne plac!

Dintre noi printre ei

Simtea nevoia sa faca ceva...se plimba printre pietre infipte adanc in pamant...pietre care ii spuneau multe lucruri...care totusi nu o priveau. Zburau fluturasi alb-negru din mana in mana dar nu mai tinea minte ce ziceau. Se auzea cum zapada se topeste. Fiecare picatura care cadea ii rasuna adanc in ureche si ii amintea de atunci cand era mica si statea la tara si iesea din casa dupa ploaie. Dar acum era mai frig. Frig afara, frig inauntrul ei. Pe alocuri vedea flori sobre si triste, omagii mute. Nu stia exact de ce se afla acolo, dar nu vroia sa plece. Ii placea printre pietre. In spatele ei, micul uragan pe doua picioare. Stia ca o sa o loveasca, dar parca din cauza asta incetinise pasul. Gardul care o imprejmuia devenea mai mare si mai mare. Era mare si asa, fara sa isi inchipuie ea. Dincolo de gard rasunau motoare, claxoane, insa ea era protejata de lumea industriala acolo unde se afla. Simtea ca sunt sute de oameni in jurul ei care o saluta. Chiar erau. Dar nu o salutau. Nu verbal. Apa care odata fusese zapada ii intra in tenesi si era rece si patrundea peste tot in ea. In clipele alea si-a dat seama ca acolo vrea sa ramana mereu. Dar nu atunci. Trebuia sa mai astepte. Cand era mica alerga zambitoare prin locuri ca acela, dar acum era altfel. Zambea, dar in adancul sufletului auzea povestile tuturor celor care se aflau acolo. Dar toti parca ii ziceau: 'Pleaca, te asteptam, dar nu acum'. Ascultatoare, cu pasi apasati, a iesit din cimitirul in care nu mai fusese, dar unde totusi isi doreste sa ramana.

The tree of life

Cum suntem noi seduse

Azi am auzit in metrou doi tipi care discutau aprins. Unul din ei tocmai terminase de vorbit la telefon. Dupa ce termina, celalalt ii zice: -Ba, fraiere, cum sa ii zici ma printesa la gagikta? Auzi la el...ii zice printesa, fata mea, frumoasa...de asta te parasesc ba toate fetele.
-Frate da asa zic io, ce vrei?
-Io lu fosta mea ii ziceam boss. Cand zicea ceva, ii ziceam 'Bine, boss!' Si cand ma suna ii ziceam 'Buna, shefu!'

Fetelor, voi ce ziceti? Cum preferati sa vi se zica? Intuiesc eu care ar fi varianta...

eu si zodia mea

Nu cred mai deloc in zodii & company, dar am vazut o fraza care mi-a atras atentia si mi s-a parut ca suna genial.

"Femeia Capricorn are o relatie speciala cu timpul, ceea ce va va face sa simtiti ca a venit fie prea devreme, fie prea târziu la întâlnirea dvs. cu destinul. "
Nu stiu cat de adevarata e dar mi se pare ff frumos formulata:)

Ca la noi

Deci numai in Romania se pot intampla aceste 2 lucruri.
1. sa nu mai ai ce fura si sa furi tomberoane
2. sa te lauzi ca ai facut chestia asta.

An nou

Nu zic La multi ani 2009. De ce? Pt ca 2009 e un singur an, daca ii uram La multi ani...ar insemna ca 2009 sa se extinda pe mai multi ani, ceea ce nu se poate:) In orice caz, la multi ani Bucuresti, Romania, Europa, lumea, eu, tu, noi. La multi ani viata.

Dupa un super revelion inceput cu o pana de cauciuc rezolvata de catre un prieten care nu a mai schimbat in viata lui o roata si o fata care abia stie ce e aia (eu) si terminat prin ingrozitoarele dureri menstruale, ma simt totusi fully charged. Gata pentru un an nou.

Nu cred in superstitii, dar just 4 fun am avut chiloti rosii, bani in buzunar, paharu d sampanie in mana si prietenul de brat. Ceea ce ar insemna ca voi avea noroc, bani, distractie si dragoste. Sa vedem daca functioneaza sa imi creez o viata perfecta asa usor.

Mi-am luat albumul Ne-yo - Year of the gentelman. Sincer, Ne-yo mi se parea un alt negru care scoate o melodie d succes si restu seamana cu prima, dar se pare ca nu e asa. Am urat si inca nu imi place 'supermelodia' So Sick dar albumul acesta este foarte bun. Imi aduce un pic a Usher, dar beat-urile sunt excelente iar vocea lui e chiar draguta. Ma enerveaza ca mereu apare in acelasi tip de costum. In rest, super ok, really like it. Mai ales piesa Part of the list, adica asta.Enjoy.
Happy New Year!