Se pierduse. Uitase in ce lume fusese pana in clipa aia si era sigura ca nu isi va aminti prea curand. Nu vroia decat sa se piarda si mai mult in nimicul care o invaluise de ceva vreme. Isi ineca amarul in whisky si in barbatii care ii ieseau in cale. Stia ca era doar o jucarie pentru ei. O unealta. Dar nu ii pasa. Nu mai avea nici un pic de mandrie, de respect fata de femeia care era, lucru care pana acum nu mult timp era o trasatura caracteristica ei. Folosea si era folosita. Ar fi vrut sa nu fie asa, ar fi vrut sa fi putut da timpul inapoi, dar nu putea. Si nu avea puterea sa revina la normal. Nu era o prostituata desi multi credeau asta. Chiar si ea credea asta. Dar nu era. Si oricum, nu ar fi facut nici o diferenta pentru ea. Nimic nu mai conta. Dar cel putin stia ca facea pe cineva fericit. Pe cel...sau cei care profitau de momentul ei de slabiciune. Ei erau satisfacuti iar ea se uita in gol tragand din tigare in timp ce ei isi indeplineau poftele trupesti. Ar fi vrut sa vada cum ar fi daca si ea ar simti placere. Dar ea nu mai putea simti. Era ca un robot. Nu suferea. Nu. In nici un caz. Dar de asemenea nu simtea nici fericire. Dar intr-o zi s-a gandit sa vada cum e. Cum e sa ii placa ceea ce si barbatului ii place. A incercat. A incercat sa puna mai mult suflet ca niciodata. Era mai pasionala, mai implicata ca niciodata. Adusese barbatul infinit mai sus de al noulea cer. Insa ea nu simtea decat oboseala de la atata efort depus. Si apoi si-a dat seama...cum sa puna suflet cand ea si-l pierduse pe-al ei? Ce putea sa faca cand stia ca persoana care ii provocase durerea asta era singura care putea sa o opreasca? Raspunsul? Nimic. Avea sa isi continue existenta nula pana cand nu va mai fi sau pana cand...el...se va intoarce. Dar nu o va face. Ea stia asta. Stia ca va ramane un robot capabil sa materializeze fanteziile barbatilor. Stia ca isi va trai viata intr-un mod sec, insipid. Ar fi vrut sa fi putut face ceva. Dar nu putea. Se pierduse....
