continuare. sau nu.

...sau poate voi trece peste tot, imi voi vedea de ale mele si nu ma voi mai uita inapoi pentru ca privelistea pe are o am inainte este muuuult mai grozava:)

I'll be there for you

Voi fi acolo pentru tine. Iti voi zambi ca sa te vad si pe tine zambind. Voi tine mereu bratele deschise ca sa intri tu acolo. Te voi asculta chiar si cand nu vei mai avea nimic de zis. Te voi astepta chiar daca nu voi sti cand vei mai veni. Voi suferi cand stiu ca tu vei avea necazuri. Ma voi gandi la tine chiar si cand tu probabil vei avea lucruri mai bune de facut. Te voi chema chiar daca poate nu ma vei auzi. Iti voi da tot ce am eu mai bun chiar daca asta inseamna pentru tine tot ce se poate mai rau. Voi pretui ceea ce imi dai tu chiar daca tu probabil mi-ai dat acel lucru pentru ca nu il mai vrei. Voi tine o umbrela pregatita pentru tine chiar daca probabil nu va ploua. Voi fi mereu gata sa te incalzesc chiar daca nu iti va fi vreodata frig. Iti voi accepta greselile chiar daca tu le critici daca le fac eu. Voi fi bucuroasa cand ma vei cauta chiar daca tu vei faca asta fara tragere de inima. Voi incerca sa fiu cea mai buna chiar daca tu poate ma vei vedea ca cel mai mare esec. Iti voi fi alturi pana ma vei da la o parte si chiar si dupa, doar ca nu vei observa. Te voi iubi pana ma vei refuza tu...Voi fi acolo!

Cat?

Cat de mare...este cerul? Pare infinit atunci cand te uiti la nemarginirea lui...si cand te gandesti ca se intinde nemarginit dincolo de cat poti cuprinde cu ochii...cand te gandesti ca nu vom sti niciodata ce se afla mai departe decat putem vedea...si oare cum tine toti norii aia fixati acolo sa nu cada? Si daca te gandesti ca stelele sunt cele pe care nu le poti numara din cauza multimii lor...de extinderea cerului ce mai putem zice? Si cum atrage toate lucrurile frumoase...curcubee, luna, soarele...oare cat de batrane sunt toate? Oare cate milenii cerul a stat martor la ceea ce se intampla pe pamant? Oare cate a vazut si cate are de povestit? Si ma intreb..cum era inainte sa fie cerul? Ce era acolo sus? Si de ce e asa? De mica tot m-am intrebat de ce e tocmai albastru...si de ce capata acel portocaliu unic la apus? De ce nu alte culori? De ce tocmai unele atat de contrastante? Maybe we'll never know...dar cerul..pentru mine ramane un mister...o entitate de entitati...o plansa in continuu proces de pictura care nu inceteaza sa ne surprinda...in fiecare zi aduce noi surprize..parca el ghideaza tot...parca el ne aduce bucuriile de zi cu zi...parca lui imi vine sa-i multumesc pentru lucrurile bune pe care mi le ofera...astazi stateam si ma uitam la el si parca imi venea sa ii multumesc pentru ziua de azi...pentru ca e mereu acolo sus si ne lumineaza fericirea...si parca nu oboseste sa faca asta...parca e acolo mereu dispus sa zambeasca alaturi de mine...astazi fericirea si zambetul meu s-au imprimat pe intreaga suprafata a cerului pe care puteam sa o cuprind cu ochii...o suprafata care este infinit mai intinsa de atat...cat de mare este pana la urma cerul?