Bucurestiul meu.

Da, asta este orasul in care traiesc. Din pacate. De ce din pacate? Toti bucurestenii stiu. Cand zici 'Bucuresti', de obicei te gandesti la trafic. Da, traficul ala infernal de nu stii ce e mai usor: sa stai 3 ore in aglomeratie cu masina sau sa ajungi repede cu metroul insa cu certitudinea ca vei fi calcat in picioare? Traficul ala de nu ne lasa sa dormim din cauza claxoanelor si din cauza caruia nu avem loc nici pe trecerea de pietoni. Acela. Apoi, te gandesti la celelalte probleme cum ar fi coruptia care infloreste pe zi ce trece, de ajungi sa iti urasti propria tara, apoi crimele/jafurile/talhariile care te fac sa te inchini in clipa in care te uiti la stiri. De asemenea te gandesti la gunoilul in exces in care cat de curand vom ajunge sa inotam. Plus cersetorii de la colt de strada care te uimesc pe zi ce trece. Ieri eram in Unirii, in Micul Paris si am vazut ceva incredibil. O mama cu copilul ei se plimbau prin fata noastra. Mama s-a asezat pe o banca, soptindu-i ceva copilului care s-a indepartat. Ma uit sa vad ce facea copilul: cersea la oamenii de acolo. In timp ce mama lui statea relaxata pe banca si privea. Copilul - nu avea mai mult de 7-8 ani - s-a intors intr-un final, insa fara prea mult 'profit'. Atunci mama lui a inceput sa tipe la el in alta limba, tiganeasca, probabil. Copilul a plecat iar, resemnandu-se, si probabil cu lacrimi in ochi. M-am gandit ca numai la noi se poate intampla asa ceva. Azi am vazut o cersetoare pe la Universitate cu o pancarta pe care scria: "Ajutati-ma cu un ban, sufar de cancer...si alte boli." ok, asta a fost oarecum funny:)) probabil lipsa de imaginatie a facut-o sa nu mai inventeze alta boala sa o treaca. Plus cersetorii care schiopateaza printre masini cu un picior iar dupa 2 minute cu celalalt...sau cei care primesc bani...scot din buzunar un teanc imens de bancnote si in mana cu care cersesc lasa doar 2-3 monede, doar ca sa impresioneze...e trist. E trist ca toate taxele cresc iar salariile raman la fel. In clipa in care un baril de petrol ajunsese la 100 si ceva de dolari, toate preturile au crescut. Barilul a scazut acum la mai mult de jumate. Preturile cresc in continuare. E deja notoriu faptul ca peste tot in lume hainele sunt mai ieftine ca la noi. De invatamantul din Bucuresti ce pot sa mai zic, toata lumea stie ca este la pamant, mai ales elevii care sunt la randul lor la pamant pentru ca au o viata inainte care se cladeste pe ce invatam acum, dar cum nu invatam mare lucru, fundatia a ceea ce vrem sa cladim este cam subreda. Profesorii vor bani, dar nu mai vor sa predea. Inteleg ca predatul este o meserie ca oricare alta, dar prin aceasta meserie sunt ajutati toti elevii sa aibe un viitor mai promitator.
Politicienii promit, acuza prezentul si spun ca imbunatatesc viitorul. Ar fi mai credibil daca nu am fi auzit asta toata viata..."va fi mai bine". Acum suntem nevoiti sa ne alegem alti senatori si deputati care se stie ce "muncesc" ei, dar deh, cei de pana acum au obosit sa sforaie in Parlament. Sa le facem si lor o favoare, sa ii lasam se se odihneasca mai mult acasa, nu pe scaune la munca si sa se bucure de salariile lor care acopera cheltuielile pentru vreo 10-15 familii, saracii. Cand zicem Bucuresti ne mai gandim totusi si la putinele lucruri care ne-au mai ramas frumoase, o iesire pe Lipscani, un film, un muzeu, o carte pe TNB, o plimbare noaptea cand tineretul isi scoate capul dupa invazia mosilor si babelor din timpul zilei care mereu merg undeva nestiut de nimeni...aceste lucruri sunt putine insa pentru a acoperi lipsurile si nedreptatile. Dar ce sa ii faci, suntem romani, suntem bucuresteni!
"Micul Paris s-a stins, noapte buna, Bucuresti..."