:)

fratilor...nu stiu...dar...eu una m-am saturat. m-am saturat de mine. de fapt, nu. m-am saturat de felul in care se poarta unii cu mine. desigur, se poarta cu mine pentru ca le permit. m-am saturat sa inghit toate cacaturile pe care mi le fac unii, sa fiu prostanaca lor. m-am saturat sa primesc palme si eu sa raspund cu mangaieri. m-am saturat sa nu ma supar pe cei care imi gresesc. pentru ca eu nu iert. pentru ca eu nu gasesc motive sa iert, pentru ca nu ma supar.nu stiu, in mintea mea am impresia ca daca nu ma supar, nu ii supar si in felul asta toata lumea e multumita. dar...am uitat un lucru..EU nu sunt multumita. pentru ca in felul asta oamenii profita de faptul k nu ma supar si fac greseli in continuare. dar gata...de acum...nu mai imi pasa de nimeni. nu mai pun suflet in nimic, nu mai regret, nu nimic. sigur, nu o sa imi uit prietenii si o sa ii iubesc la fel. ma refer la prietenii speciali. lor le iert tot. insa ceilalti...cei care m-au facut sa sufar. cei care m-au luat peste picior. cei care au insemnat tot pentru mine si pentru care nu am insemnat nimic. de acum zic pe fatza ce gandesc because, damn, it feels so good! chiar daca ma cert, chiar daca deranjez..you know what? I don't care! ce daca enervez? citez...if you can't handle my worst..then you don't deserve my best! gata...s-au dus vremurile cand nu ma deranja nimic...sau daca ma deranja taceam...ca sa nu ii supar pe altii...it's time for myself! ce daca pierd persoane la care tin? daca se intampla asta..inseamna ca ei nu tineau la mine...deci...de ce sa imi pun sentimentele in cineva care nu e dispus sa faca acelasi lucru? si pana acum eram asa...cu oamenii...la inceput...ma durea`n cur de sentimente...eram indiferenta...totul era minunat..dar apoi..puneam suflet...si faceam cum mi se zicea si inghiteam tot...si se prabusea castelu...dar sper ca intr-un final m-am invatat minte si nu voi mai cadea in capcana tuturor...pentru ca facandu-le altora bine, uit de persoana mea si imi fac mie rau. voi incerca (virgula) ca facand bine altora, sa imi fac si mie fara sa fie nevoie sa inghit totul si sa tac! de astazi vorbesc!

Pentru mine, si pentru tine, Alexandra, nu vom mai fi doua prostanace!

...

Pe zi ce trece, descoperim lucruri noi. Iar eu, pe zi ce trece, descopar cat de putin pot sa valoreze cuvintele. Cat de putin poate valora o promisiune. Eu una, nu suport promisiunile nerespectate, de care am atat de multa parte. M-am saturat de ele. M-am saturat de cuvinte, in general. Pentru ca cuvintele vin si pleaca. Pentru ca cuvintele valoreaza din ce in ce mai putin pentru mine. De ce? Pentru ca lumea spune lucruri pe care nu le mai face. Oamenii sunt atat de schimbatori...azi ai in fatza o persoana, un prieten pe care crezi ca il cunosti, iar maine ai in fatza un strain. Persoane false...persoane false la fiecare pas. Persoane care sunt atat de diferite...atat de..altfel decat le credeai. Pe zi ce trece ma surprinde din ce in ce mai mult cata incredere aveam intr-o persoana care mi-a intors spatele si mi-a dat un sut in fund. Si ma intreb...oare toti imi vor face asa? Oare toti prietenii imi vor spune...suntem prieteni...pentru ca apoi sa plece? Imi e frica. Imi e frica sa nu mai trec inca odata prin asta. Chestiile de genul asta ma traumatizeaza. Pentru ca sunt o persoana care pune suflet in toate lucrurile. Si cand lucrurile acelea pleaca, pleaca si partea mea de suflet pe care am pus'o in ele. Si doare. Doare rau. Inca doare. Astaza, in drumul meu spre casa, am constatat ca nu mai am baterie la iPod. Asa ca mi-am parcurs drumul fara muzica. Si pentru ca nu aveam muzica care ma tine departe de reflectarile mele profunde...am stat si m-am gandit...la lucruri peste care credeam ca am trecut dar care mi-au dat fiori..la lucruri pe care de obicei le gandeam...cu zambetul pe buze si care m-au facut sa ma intristez. As vrea sa fiu o persoana mai puternica. As vrea sa trec peste lucrurile care ma ranesc. As vrea sa nu imi pese de persoanele carora nu le pasa de mine. Dar exact de persoanele alea imi pasa. De persoanele care zic ceva ce nu mai fac. Eu inca astept ca intr-o zi voi sta asa...facand nimic...si voi primi un sms sau un IM cu "ce mai faci mey?"...I'm so stupid...pentru ca stiu ca nu voi primi:) cel putin...nu de la persoanele...de care imi pasa.

Sometimes I miss some times...

Ok...am trecut peste fiat...si scuzele mele ca in postarea de aseara nu am scris tot ce am in cap. Dar, voi face ceva ce nu imi place, si anume, sa ma justific. Nu am scris tot ce gandeam pentru ca aseara singurul lucru care imi vajaia in cap era fiat...si am uitat sa scriu chestii care in mod normal le-as fi scris. Imi e dor. De ce? De multe. De drumul spre scoala, de Panic at the disco, de promisiuni respectate, de momentele in care sunt si eu mai normala, de discutiile mele filosofice, de prietenul meu, de vara, de mare, de persoanele dragi care acum nu sunt aici. Era asa frumos acum cativa ani, cand stateam dimineata in bucatarie la geam si mancam crema de branza pe paine proaspata si viata imi parea atat de simpla...cand mergeam la tara si ma furisam noaptea pe geam ca sa stau cu baietii...cand inclinam un pic capul pe stanga si parul imi gadila soldurile...pe scurt, era frumos. Si ma intreb, acum, unde s-a dus totul? De ce plang din ce in ce mai des? De ce vreau ca fiecare zi sa se termine mai repede? De ce vreau sa cresc? De ce vreau sa mi se acorde mai multa atentie? Pentru ca in ultimul timp mi se pare ca am fost ignorata. Sau mi s-a acordat atentie intr-un fel neplacut. Dar ma axez pe prima optiune. Cum te simti cand acum auzi "o sa te sun" si peste 3 zile...iti dai seama ca tu ai sunat...cum te simti cand auzi...vreau neaparat sa te vad...ca apoi...sa iti dai seama ca acel neaparat ar fi facut intalnirea mai mult decat posibila...si totusi nu a existat vreo intalnire. Pentru ca tot ce ai auzit sunt minciuni. Daca vrei sa faci un lucru, il faci. Dar daca nu il vrei...de ce macar il mai mentionezi??? Ok. Detest un lucru. Este unul din lucrurile pe care le detest cel mai mult. Si anume: cand o persoana spune ca face ceva si nu face. Urasc asta. Si chestia asta se pare ca mi se intampla din ce in ce mai des. De ce dau numai peste persoane neserioase care lasa impresia ca le pasa, ca apoi sa vezi ca daca le-ar fi pasat atat de mult, ar fi fost in stare macar sa dea un telefon. Dar nici atat nu s-au deranjat sa faca. Iar apoi...cand cedezi ca un prost si suni...sa auzi miiiiiiiii de scuze...dar nici macar un..."sorry"...chestia asta sincer, pe mine, m-a prost dispus o zi intreaga. Ii mai pasa cuiva de mine? Se mai gandeste cineva la mine? Mai vrea cineva sa ma imbratiseze? Sau macar...a facut cineva vreodata chestiile astea? Ma simt alone. Pentru ca ma uit la telefon si el nu face nimic. Pentru ca in clipa asta nu vorbesc cu nimeni. Pentru ca exista persoane carora ar trebui sa le pese. Si nu sunt. Si vreau sa fie. Imi e dor de old me, cand radeam mereu, nu numai cand era lume in jurul meu, cum fac acum...imi e dor de fatza mea fara masca de persoana naiva si nepasatoare pe care o port...vino inapoi, eu!