Competentele digitale (cu intarziere)

A mai trecut o zi, a mai trecut o proba de bac. Cred ca voi incepe sa postez ceva dupa fiecare. Pentru ca na, dupa fiecare proba, sunt, mai mult sau mai putin, revoltata. Proba pe care am dat-o acum este cea de competente digitale, bla bla bla computer stuff, bla bla bla mare certificat ce voi primi eu, bla bla bla ce smechera sunt. Ca orice proba de examen, si aceasta a avut regulile ei, nu copia nu te inspira etc. Dar ce te faci cand esti sanctionat chiar daca nu copiezi? Urmatoarea lege spune asa: Se interzice candidaţilor să pătrundă în sală cu orice fel de lucrări: manuale, dicţionare, notiţe, însemnări etc., care ar putea fi utilizate pentru rezolvarea subiectelor, precum şi cu telefoane mobile şi cu orice mijloc electronic de stocare a informaţiei, de calcul sau de comunicare. Nerespectarea dispoziţiilor referitoare la introducerea de materiale interzise în sala de examen duce la eliminarea din examen a candidatului de către preşedintele comisiei de examen, INDIFERENT DACA MATERIALELE INTERZISE AU FOST FOLOSITE SAU NU.
Repet, indiferent daca au fost folosite sau nu. Adica daca eu am un telefon in buzunar, nu ma ating de el tot timpul examenului si mi-l gaseste cineva, eu nu mai intru in bac. Pentru ca am un telefon in buzunar pe care NU IL FOLOSESC. Bitch, say what? asa merge treaba acum? Adica un elev care are un telefon si nu il foloseste va fi sanctionat la fel ca un coleg care are o casca in ureche si asculta ce ii zic altii pentru a copia. Pai scuze domne, but that's a little overreaction. Sa presupunem printr-un incredibil absurd ca eu sunt o eleva model, nu copiez, sunt premianta clasei. Dar intamplator, in perioada bacului, astept un telefon important. De la mama mea, ca sa imi spuna ca bunicul meu, care era operat a supravietuit sau nu (that's just fictional). Sau poate astept un telefon de la o facultate din afara ca sa imi spuna ca am fost acceptata. Sau cine stie cate motive urgente exista pentru ca oamenii sa raspunda la telefon. Oare chiar acestea nu conteaza? Oare chiar asta a ajuns sa fie crima suprema? Si chiar daca nimeni nu are problemele enumerate, oare aia de sus de acolo din minister nu isi dau seama ce greu e sa privezi un om de telefonul lui fie ca il foloseste SAU NU?

Birocratia suge

Imi amintesc cu nostalgie vremurile de demult cand aveam un caietel mic, dreptunghiular. Ma simteam foarte fericita cu acel caietel. Nu il puteam folosi des, odata pe luna. Dar tare mult imi placea cand scriam in el si rupeam o foaie. Ma simteam ca un adult. Acel caietel se numea carnet de cecuri. Cu el imi puteam lua alocatia. Vremurile s-au schimbat iar imbulzeala, taranimea si drumurile multe si lungi au inlocuit simpla deplasare pana la cea mai apropiata posta. CINEVA s-a gandit ca e mai bine sa fie nevoie de cereri peste cereri, hartii peste hartii si drumuri peste drumuri pentru acei amarati de bani. Iar multi dintre noi nici macar nu ii primim, sau daca ii primim, ii primim cu intarziere. Mare intarziere. Asa ceva nu se intampla inainte, dar desigur, putinele lucruri pe care le aveam si noi binisor organizate se schimba. Printre care si faza asta cu alocatia. Chiar astazi am auzit o femeie careia i se spunea "mai asteptati o luna!" la care ea a raspuns "si noi ce mancam in acea luna?" Nu este o suma mare de bani, dar se pare ca pentru altii este o suma necesara. Altii ii iau ca si bani de buzunar. True. Si eu fac la fel. Dar pe bune, as fi dispusa sa umblu in tot orasul decat sa stiu ca banii mei au intrat in buzunarele unor oameni corupti care induc in eroare lumea. Cel putin jumatate din cei care erau astazi pe minunata strada Hambarului spuneau ca este a doua sau a treia oara cand vin, deoarece li s-a zis ca vor primi banii dar nu i-au primit. Scuza? Greseala de calculator. Mii de greseli de calculator. Ce putem noi sa facem? Sa asteptam si sa ne resemnam. Imi si imaginez ca "in curand" imi astept pensia linistita si deodata vine postasul cu bani...spunandu-mi ca mi-a venit alocatia si ca ii pare rau pentru mica intarziere.

Se repara rulantele

Avand in fiecare zi drum pe la Piata Unirii, nu am putut sa nu remarc faptul ca scarile rulante de acolo, alea care ma urca pe mine la suprafata sa ajung la liceu, sunt in reparatii. Asa ca rog publicul sa isi imagineze ce HAOS e dimineata acolo pentru ca scarile nerulante de pe partea opusa nu fac fata aglomeratiei matinale. Si rog publicul sa imi spuna ce crede, pentru ca eu nu voi merge in ruptu capului pe acolo. Prefer sa ocolesc pe la Unirii 1 ca sa nu fiu calcata in picioare. Am remarcat ceva interesant. Reparatiile dureaza pana in 2011. Adica Doua Mii Unșpe. Adica 2 ani. Adica 2 ani acolo va fi santier. Adica eu voi fi la facultate cand vor termina aia lucrarile. Si intr-adevar. Acesta este fara indoiala lucrul de care au nevoie bucurestenii. Scarile de la Unirii. Renovate. Ca pana acum nu ne placeau. In rest, Bucurestiul le are pe toate, hai sa facem scarile rulante mai performante, bagam muzica in timp ce oamenii urca sau punem plasme in parti ca tot am modernizat orasu cu plasme peste tot. Sau le facem masaj la picioare in timp ce urca. Alte imbunatatiri nu vad ce ar putea aduce. Din pacate, in orasul asta traim. Unde gropile din asfalt se adancesc pe zi ce trece. Unde hotii polenizeaza neincetat. Unde mai ai putin si cazi cu totul pe Lipscani ca cedeaza scandurile alea pe post de strada. Unde avem un pasaj care blocheaza juma de Bucuresti dar la care reparatiile nu continua. In orasul asta, noi avem nevoie de scari rulante NOI. Ca cele vechi incurcau tot Bucurestiul.

Pentru ca IUBIM Metrorexu'

Pentru ca ne ducem de rapa cu tara asta cu fulgi cu tot. Cum chiar azi am auzit: nici la metrou nu mai e safe.
Dupa teza de azi de la engleza merg eu frumusel spre casa cu Cosmin. Dupa insistentele mele zadarnice de a-l indrepta pe el spre metroul de la Unirii, ajung sa merg cu el inspre Universitate:)) ca deh, destinu a avut chef de caterinca cu mine azi. Ajungem noi la Universitate la metrou, pe peron...asteptam metroul ce il asteptam...dupa vreo 15 minute vine metroul intr-un final. Bucurosi, urcam in el, ca sa fim anuntati ca "trenul stationeaza 4 minute". S-a auzit un oftat la unison din tot metroul, ca atunci cand vine profa in clasa sa spuna ca facem ultima ora. Dupa mai mult de 4 minute, metroul pleaca spre Romana. Inainte sa ajunga la Romana, aflam de la conductorul cel politicos ca trenul circula in directia IMGB (care este directia opusa, trenul respectiv trebuind sa mearga spre Pipera) si ca trebuie sa coboram la Romana daca vrem sa o luam spre Pipera, sa urcam si sa coboram pe peronul celalalt. Deja plina de spume cobor...deoarece toata lumea din metrou isi schimbase directia, a durat vreo 10 min sa ajung pe peronul celalalt din cauza mega aglomeratiei create. Mai astept si acolo vreo 10 minute metroul care venise full. Se deschid usile, dar inainte ca lumea macar sa coboare, se inchid frate usile peste ei. O femeie urla prinsa in usa, alti oameni de asemenea ramasesera blocati intre usi...o mini apocalipsa. Toata lumea tipa, unii apasau butoanele de alarma din metrou. Dupa ce s-au calmat spiritele, trenul pleaca insa vocea lu tanti de la metrou anunta ca Urmeaza statia IMGB, cand de fapt era Victoriei. Ce mai, daca nici din metrou nu poti sa iesi ca se inchid usile peste tine...pariez ca in ritmul asta se vor crea destul de curand linii aeriene in Bucuresti...asta daca rasare creierul cuiva sa gandeasca..."Frate, asa nu merge"!

Maktub

Ce se intampla cand ceea ce vrei, ceea ce iti doresti...nu trebuie sa aiba loc? Ce se intampla cand iti este interzis sa te bucuri de ce ai? Si cum se poate ca ceva atat de frumos...sa fie atat de rau? Ce se intampla cand ceea ce tie ti se pare bine este atat de criticat de ceilalti si considerat o greseala? Ce se intampla cand o zicala spune "Traieste clipa" dar alta spune "Nu iti cladi fericirea pe suferinta altora"? Ce se intampla cand ajungi sa cunosti notiunea de "raul necesar" dar nu stii ce sa faci cu ea? Ce se intampla cand o parte din tine spune 'da' iar cealalta parte plus toata lumea din jur tipa tare si clar 'nu'? Ajungi sa te intrebi...cine are dreptate? Si intr-adevar...cine? Cine trebuie ascultat? Inima sau ratiunea? Propria persoana sau prietenii care prin sfaturile lor au avut atata dreptate in trecut? Ce faci cand ajungi sa nu stii ce e bine pentru tine? De cine sa asculti? Atatea intrebari dar nici un raspuns satisfacator. Nici un raspuns care sa imi dea certitudinea ca ASA va fi bine...singurul raspuns care il am si singurul raspuns care ma ajuta sa merg inainte orice decizie as lua este...timpul le rezolva pe toate...ceea ce este scris sa se intample se va intampla...daca asa trebuie sa se intample, asa se va intampla, mai devreme sau mai tarziu. Asa ca, poate ca niciodata, ma voi lasa pe mana destinului si nu il voi schimba iar el nu imi va spune ce sa fac, ci imi va arata ce am facut. Nu este tocmai raspunsul pe care il vroiam, dar...pe altceva nu pot sa ma bazez pentru ca inca nu imi dau seama ce este mai important...ce imi spune inima sau ce imi spun apropiatii...iar daca voi afla care este, voi asculta de castigator...pana atunci...domnule Timp, iti dau cuvantul...

La nervi

Deci cred ca e prima postare care o scriu in starea asta de nervi!!! Nu vreau sa explic ce s-a intamplat doar sa tastez ceva ca altfel simt ca iar mai scot cateva butoane din tastatura. Asta e, credeti tot ce vrei voi, sunt proasta, tampita, ma plang prea mult, exagerez, "latru dar nici macar nu imi arat dintii" si asa mai departe. Credeam ca exista o persoana care sa imi aprecieze calitatile de dincolo de imaginea de prostuta aiurita pe care o afisez, dar se pare ca m-am inselat. Cred ca intr-adevar sunt singura care stie ca sunt capabila de mai mult decat arat. Pana o sa mi se puna mie pata sa pun tot ce am la bataie mai dureaza, pentru ca nu merita sa imi consum toata energia, o pastrez pentru atunci cand o sa am nevoie de ea pentru mai mult decat sa dovedesc unor persoane ca s-au inselat. Voi face si chestia asta, dar nu cu toate resursele de care dispun. Si nu aveti decat sa ma considerati cum vreti, I don't give a shit.
Si cum spuneam, daca vrei ca ceva sa fie facut bine, fa-o singur...

Love is sooo old fashioned :-j

Cine mai crede in iubire zilele astea? Multi vor zice: "eu"! Mai ales...multe. Dar unde s-au dus vremurile de demult...cu scrisori...cu poezii...flori, mers la teatru, adus fata pana acasa...toate s-au transformat in mesaje in caz ca e credit, declaratii pe mess si mers cu pizda prin pub-uri. Sincer mie una mi se par mult mai romantice vremurile de demult...in ziua de astazi...se mai gasesc iubiri platonice? Nu prea vad. Zilele trecute am vazut ceva destul de trist. Un tip, cu prietena, se plimbau prin oras. Tipul nu o tinea de mana, mana lui era ocupata cu posteriorul domnisoarei. Nu eram atenta la ce vorbeau, dar parea o discutie aprinsa. La un moment dat tipul urla la ea: "Fa, tu esti proasta rau! Da bine ca ai pizda buna ca altfel te lasam! Taci dreq din gura si hai acasa!" Tipa se supune si cei doi se pierd in multime. Am ramas masca. Mai ales ca nimeni nu parea sa observe. Oare exista atat de multe iubiri d'astea cum am vazut eu? Se mai numeste oare iubire cand se ajunge la punctul in care intervin injuraturile, insultele si chiar loviturile? Nu am avut asemenea experiente ca sa ma pronunt, dar ma intreb. In orice caz, din cate vad, in ziua de azi, "iubirea" se bazeaza mai mult pe "ceea ce se intampla in dormitor", cum ii zic unii. Si nu sunt singura care admite. I mean, ce cuplu mai asteapta pana la casatorie? Nici unul. Pana acum, asta era inadmisibil, se pedepsea cu moartea. Acum insa, sexul a devenit o rutina. Ceva normal care trebuie sa se intample cat mai repede, ca deh, "nu mai rezist, sunt si eu om". Ok, si pana acum oamenii tot oameni au fost, dar rezistau si ei. Acum deja este ceva esential, care nu tre sa lipseasca nici din cele mai tinere cupluri. Simt ca o iau razna cand ma uit in reviste si vad la rubricile alea, Love&Sex fete care zic ca la 13 ani si-au inceput viata sexuala si pun intrebari din care iti dai seama ca ea nici nu constientizeaza asta, ca nu stie inca ce inseamna. Ok, I understand, stiu, sexul e un lucru destul de important, dar nu chiar atat de...urgent cum fac majoritatea baietilor sa para. Asta auzi peste tot. Sex, sex, sex. Reviste, ziare, carti, tv, de internet nu mai zic. Sex a fost al 3lea cel mai cautat cuvant din lume (ce pot sa zic, macar exista oameni care vad ca sunt lucruri si mai importante). Where is the love, people? Iubirile alea neconditionate, cu trandafiri si plimbari pe lac...nu mai sunt. Acu cuplurile se molfaiesc pe unde apuca: strada, scoala, metrou...chiar aseara am vazut un cuplu care in 2 statii de metrou nu s-au dezlipit unu de altu, tipa era calare pe tip, mai lipsea doar sa se dezbrace si actul in sine. In rest, totul era gata. E trist cate se schimba azi. E trist ca majoritatea baietilor vor un singur lucru. E trist ca iubirea nu mai e la moda.

Maybe I want too much...and I receive too little.

Da...asta a fost motto-ul meu din seara asta. De ce? Pentru ca niciodata nu suntem multumiti cu ce avem. Intotdeauna cu totii vrem mai mult. Si ne asteptam sa primim totul pe tava. Dar ce se intampla cand stii ca meriti..nu vrei, ci meriti mai mult...si tot te alegi cu putin? Sau nu neaparat ca meriti...dar mereu ai primit mult mai putin decat altii. Si vrei si tu un pic mai mult. De ce niciodata nu primim ceea ce vrem? De ce trebuie sa ne multumim cu putin? Vorba aia...mai bine atat decat nimic...dar..chiar e mai bine? Poate aberez un pic aici, eu vorbesc despre situatia mea, dar suficient de generalizat incat sa se regaseasca si altii in aceasta situatie. Probabil cei care nu trec printr-o situatie asemanatoare nu inteleg. Eu scriu pentru ceilalti. Si pentru mine. Fiecare din noi vrem ceva bun..si mult. dar...ne multumim si cu mai putin. Explicatia este "in lipsa de ceva mai bun." Este oare o explicatie buna? si corecta? probabil ca (virgula) cu totii trebuie sa oprim cautarile pentru acel ceva ma bun si sa lasam lucrurile sa curga de la sine. aici e greseala mea, pentru ca nu las lucrurile de la sine, ci le imping in avantajul meu. rezultatul? dezavantaj. pentru ca intotdeauna lucrurile sunt altfel decat par la inceput. si persoanele la fel. totul se schimba. oamenii se schimba. atat de mult...din pacate nu pe placul nostru. oare exista cineva care sa fie multumit de tot ce are si sa nu mai vrea nimic in plus? don't think so. si la parteneri, mereu le gasim defecte si mereu incercam sa ni-i imaginam mai buni decat sunt. sau incercam sa ii schimbam. eu una incerc pe cat posibil sa nu schimb pe nimeni...dar...daca simt ca o persoana mai are nevoie de niste retusuri de care nu e constient...incerc pe cat posibil sa intervin. intotdeauna se lasa cu cearta. si nu o zic dintr-o intamplare, ci din cel putin 3 care au avut loc intr-o singura zi, plus restul de care m-am lovit in viata care sunt de ordinul zecilor. deci...ce pot sa fac? sa ma multumesc cu ce am, chiar daca nu am mare lucru? incerc. dar eu aspir la atat de multe...si am parte de atat de putine...desi incerc...si degeaba. doamne ce vara plicticoasa. cate vroiam sa fac vara asta. si eu stau in casa toata ziua si nu fac nimic. incerc sa ma inconjor de oameni, dar deh...se pare ca fiecare cu ale lui. pana si persoanele dragi au cam uitat sa ma includa in vacanta lor...macar pentru putin. si eu incerc sa ii includ pe toti odata. degeaba. vreau sa inceapa scoala, ca sa am activitate, sa ma vad mai des cu prietenii mei, sa nu mai simt ca trece viata pe langa mine si eu nu fac nimic. I want to breakaway!

Massurile

Si pentru ca cu totii stim ce sunt alea massuri. Si pentru ca toti avem cate o parere despre ele. Sa o zic si eu pe a mea. Le urasc!! Doamne deci mi se pare unul din cele mai enervante features de pe mess. De ce? Din cauza intrebuintarii pe care i-o atribuie oamenii, altfel ar putea fi folositor. Banuiesc eu in adancul meu ca massurile au fost create pentru a face anunturi importante si pentru a cere ajutor in diverse mai multor persoane simultan. Dar nu. Massurile au inceput sa fie folosite pentru a anunta cateva sute de oameni ca te duci sa te culci, ca ai o stare de cacat, ca iti iubesti catelu purcelu etc. Si pentru a intreba aceleasi sute de oameni daca te iubesc. Come on! Cum sa dai mass: 'ma iubesti da buzz!' Chiar un buzz a ramas singuru fel prin care sa ii arati unei persoane ca o iubesti?/:) Sigur ca nu...dar deh ce sa mai faca oamenii pentru a se da in spectacol. De massurile care iti aduc ghinion sau noroc...:)) ce sa mai zic despre ele...daca ar fi fost adevarate probabil toata populatia care foloseste yahoo messenger ar muri blestemati de cine stie ce ghinion sau si-ar fi gasit marea dragoste. Una din doua. Sau acelea...da massu asta mai departe si trimiti X centi in contu cuiva ca sa il ajuti. Come on!! Va dati seama ca in acest fel toata lumea s-ar imbogati?? Whatever..:)) Sau mai imi plac alea...ai chef de vorba da buzz. Ok, daca as fi avut chef de vorba, iti dadeam, nu asteptam sa imi dai tu mass ca sa o faci. Desigur, persoanele care dau astfel de massuri sunt persoane plictisit(oar)e pe care nu le baga nimeni in seama si incearca sa atraga atentia. Din pacate, nu merge. Ma rog, singurele persoane care raspund la asemenea chestii sunt desigur, alte persoane mass-loving pe care la randu lor nu le baga nimeni in seama. Hm...alt gen de mass idiot...aa da:)) massuri trimise la toata lista in care scrie: persoana X, cand intri da-mi un buzz..:)) mai merita sa comentez? Da. Daca vrei ca DOAR persoana X sa te bage in seama...de ce nu ii dai respectivei/ului un simplu offline? Chiar trebuie sa stie toata lista ca ai un prieten cu care vrei sa vorbesti? Sfatuiesc fiecare persoana care trimite aceste mesaje colective sa isi faca un grup 'anti-mass' si sa ma includa in el. As fi extrem de recunoscatoare;;) Sau massurile in care scrie: ii iubesc pe x, pe y, pe z etcetera. Ok, de ce nu le zici chestia asta persoanelor respective? Sau daca chiaar vrei sa afle toata lumea pune-ti la status, nu e nevoie sa deranjezi lumea din activitatile lor mult mai importante decat massul tau. Asta e unul din the major reasons pentru care urasc massurile. Pentru ca le primesc mereu cand am ceva de facut, cand ma joc, cand ma uit la filme. Si pentru ca eu de obicei raspund repede la IM-uri...am impresia ca cineva are treaba in mod special cu mine si nu cu o lista intreaga. Si desigur, cand vad ca m-am deranjat pentru a afla ca X se duce la culcare sau ca pe Y nu il iubeste nimeni ma cam enervez. Ma rog. Prin aceasta postare sper ca oamenii care fac lucrurile pomenite aici se vor simti si nu vor mai da massuri idioate, sau macar vor crea un grup anti-mass in care sa ma bage.

minunile messengerului.

Eu nu inteleg. De ce exista feature-ul Invisible pe mess? ca sa il folosim pt oamenii care ne deranjeaza mereu si ne bat la cap. dar...de ce este folosit...pe persoane care nu te baga in seama? de ce unora le place sa se ascunda in spatele unui feature care oricum se dovedeste a nu fi prea eficient? de ce? pentru a arata cat de lasi si de ofticosi sunt. si eu am oameni pe invisible, dar numai pe cei care ma streseaza mereu cu discutii si intrebari stupide. insa, spre deosebire de altii, nu am persoane care nu ma baga in seama. ce daca nu le suport? decat sa ii pun pe inv mai bine le zic in fata sau le ignor. dar deh..persoanele care imi fac mie asa ceva...se cred atat de importante incat au impresia ca o sa le deranjez desi stiu ca nu ma suporta? eu una nu am nimic cu nimeni. si daca am o spun in fata pentru ca nu imi place sa port pica, sa vorbesc pe la spate, sa pun pe invisible sau sa le pun nume jignitoare in telefon. chestiile astea mi se par de prost gust si persoanele pe care le fac ma dezamagesc. din fericire, nu pun la suflet si zambeeeesc. pentru ca e vara. pentru ca am prieteni. pentru ca uit si pentru ca liiiiiiife's gooood si nu imi pasaaaaaaa \:D/

azi

Nedumerire. De 3 saptamani, fac o promotie la carnati si mici. Da, stiu, funny, dar sunt mandra ca imi castig banii :) anyway. carnatii pe care ii promovez sunt de caprioara si mistret. si datoria mea e sa le spun oamenilor chestia asta. dar...cum spun caprioara...parca tuturor li se inmoaie inima...cum ai putea sa mananci asa ceva? gandeste-te la Bambi:-S come on...atunci...de ce lumea cand mananca pui (si face asta mai mereu) nu se gandesc la Tweety? the same shit. dar nu...ca deh...e caprioara! da la restul animalelor pe care le mananca zilnic nu se gandeste nimeni! la fel cum se omoara o caprioara blanda cu ochii de margea se omoara si un vitelus cu boticul umed sau un iepuras pufos. nu am inima de piatra, da vreau sa arat ca e acelasi lucru. de carnatii de mistret de ce nu zice nimeni nimic? cum ca s-a omorat un mistret? oamenii incearca sa para lingusitori si milosi fata de animale, din pacate nu stiu cum sa o faca astfel incat sa para credibil. eu iubesc animalele. pe toate. chiar si pe cele mai putin placute oamenilor. si ce daca nu-s vegetariana? vegetarianismul nu va rezolva nimic. ce daca eu nu mananc un hamburger? o sa il manance altcineva si nu se rezolva nimic. animalele tot sunt omorate. dar deh...oamenii arata ca le pasa in cele mai ineficiente moduri. asa ca atunci cand ne gandim la animale sa nu ne gandim numai la cele mici si dragalase care ne ling mana si ne lasa sa le mangaiem pe burtica, ci si la cele cu un aspect mai putin agreat de oameni, ca si ele tot animale sunt :)

:)

fratilor...nu stiu...dar...eu una m-am saturat. m-am saturat de mine. de fapt, nu. m-am saturat de felul in care se poarta unii cu mine. desigur, se poarta cu mine pentru ca le permit. m-am saturat sa inghit toate cacaturile pe care mi le fac unii, sa fiu prostanaca lor. m-am saturat sa primesc palme si eu sa raspund cu mangaieri. m-am saturat sa nu ma supar pe cei care imi gresesc. pentru ca eu nu iert. pentru ca eu nu gasesc motive sa iert, pentru ca nu ma supar.nu stiu, in mintea mea am impresia ca daca nu ma supar, nu ii supar si in felul asta toata lumea e multumita. dar...am uitat un lucru..EU nu sunt multumita. pentru ca in felul asta oamenii profita de faptul k nu ma supar si fac greseli in continuare. dar gata...de acum...nu mai imi pasa de nimeni. nu mai pun suflet in nimic, nu mai regret, nu nimic. sigur, nu o sa imi uit prietenii si o sa ii iubesc la fel. ma refer la prietenii speciali. lor le iert tot. insa ceilalti...cei care m-au facut sa sufar. cei care m-au luat peste picior. cei care au insemnat tot pentru mine si pentru care nu am insemnat nimic. de acum zic pe fatza ce gandesc because, damn, it feels so good! chiar daca ma cert, chiar daca deranjez..you know what? I don't care! ce daca enervez? citez...if you can't handle my worst..then you don't deserve my best! gata...s-au dus vremurile cand nu ma deranja nimic...sau daca ma deranja taceam...ca sa nu ii supar pe altii...it's time for myself! ce daca pierd persoane la care tin? daca se intampla asta..inseamna ca ei nu tineau la mine...deci...de ce sa imi pun sentimentele in cineva care nu e dispus sa faca acelasi lucru? si pana acum eram asa...cu oamenii...la inceput...ma durea`n cur de sentimente...eram indiferenta...totul era minunat..dar apoi..puneam suflet...si faceam cum mi se zicea si inghiteam tot...si se prabusea castelu...dar sper ca intr-un final m-am invatat minte si nu voi mai cadea in capcana tuturor...pentru ca facandu-le altora bine, uit de persoana mea si imi fac mie rau. voi incerca (virgula) ca facand bine altora, sa imi fac si mie fara sa fie nevoie sa inghit totul si sa tac! de astazi vorbesc!

Pentru mine, si pentru tine, Alexandra, nu vom mai fi doua prostanace!

B O R I N G

m-am plictisiiiit. where's all the people? where's all the fun? a venit vacanta de vara si eu nu m-am mai simtit atat de sictirita de ceva vreme...mi-e dor...mi-e dor de atatea chestii ca nici eu nu le mai tin numarul de ceva vreme...vreau distractie...vreau o vara frumoasa. vreau sa fac atatea lucruri la vara...dar chestiile raman la stadiul de idei, nici sa le scot pe gura nu pot. mai e putin si toata lumea pleaca. toti prietenii. s-au inteles toti sa plece din oras in aceeasi perioada si sa ma lase pe mn singura sa ma plictisesc X( . tata a zis ca nu ma ia in america pana la 18 ani si alta oportunitate de a pleca in strainatate am pierdut'o acu vreo 2 sapt. so, raman in bucuresti ca sa nu fac nimic! great. in clipa asta ascult al doilea album panic at the disco care ma induce intr-o stare si mai letargica decat cea in care deja ma aflu. nasol album. mai misto era primu. era activ, era dansant, era...frumos. si asta e dragut...dar..ma plictiseste...cred ca si brendon cand inregistra era fff plictisit. altfel nu imi explic de ce melodiile au iesit asa lalaite. deeeeeci toootul e plictisitor. si postarea asta e foarte boring. pentru ca ce stare am eu pe moment, o transpun in orice fac. unde sunt zilele alea care imi doream sa nu se mai termine, in care radeam, in care dansam pe strada? unde sunt clipele in care simteam ca iubesc tot ce ma inconjoara? acum sunt intr-o stare de reminiscence...a multe lucruri...a lucrurilor frumoase. as vrea sa ies si sa ma distrez. undeva. oriunde. dar nuuuu. pentru ca de vreo luna incoace totul dispare...si plictiseala apare. nasol. imi e dor sa ma ia cineva in brate cu drag...si sa stau in bratele alea o vreme. dar acum toata lumea are pe cine sa ia in brate. pe bune frate...urata senzatie cand esti single si ai impresia ca toata lumea din jur se distreaza cu gagicu/gagica...si tu nimic. pentru ca asa zisa jumatate nu mai apare..pentru ca toti au pe cineva...si tu te simti in plus. te intalnesti cu prietenii...toti vorbesc despre iubiti...si tu stai si observi ca nu ai de zis o replica desteapta in acea conversatie. cel mai bun lucru pe care il poti face e sa schimbi subiectu. dar apoi pari o persoana plictisitoare si nefututa, damned sa ramana fata batrana si se va vedea foarte clar ca ai schimbat subiectul pentru ca si tu crezi lucrul asta despre tine. si cand vrei sa iesi cu prietenii tai single, ca sa te simti si tu mai bine..afli ca si ei si-au facut gagic! suuuuuuuper. mai nou, toata lumea are prieten! ca deh, e sezonu. urasc relatiile superficiale. de genul..hai sa fiu si eu cu cineva...doar ca sa fie. daca nu e the chemestry...senzatia aia high...nu merge...nu. eu sunt o fire mai sentimentala si iau o relatie in serios. desigur, nu am avut niciodata o relatie care sa merite sa fie luata in serios. si cand luam eu o relatie in serios, apoi eu eram luata..peste picior. asa ca mai bine singura decat intr-o relatie care sa mearga prost. dar relatiile care merg bine? alea unde sunt? de fapt..relatiile care merg bine...sunt doar spuma/caimacul/suprafata/ambalajul unei relatii care merge prost. majoritatea. nu zic toate. dar eu nu am vazut niciodata o relatie perfecta...sau macar...una..cu adevarat frumoasa. de aceea si vreau una...vreau ceva ce nu am mai vazut...dar naaaaah...toti sunt luati, gay sau plictisitori. si relatiile de suprafata din jurul meu inrautatesc situatia. ma rog. am dat-o prea mult in sentimentalisme si relatii, un capitol la care nu prea excelez. whatever. revin la activitatea care se pare ca ma va urmari toata viata, si anume sa ma uit la the simpsons si sa mananc chipsuri. so buh-bye, postare plicticoasa, si hello, viata plicticoasa!

Sometimes I miss some times...

Ok...am trecut peste fiat...si scuzele mele ca in postarea de aseara nu am scris tot ce am in cap. Dar, voi face ceva ce nu imi place, si anume, sa ma justific. Nu am scris tot ce gandeam pentru ca aseara singurul lucru care imi vajaia in cap era fiat...si am uitat sa scriu chestii care in mod normal le-as fi scris. Imi e dor. De ce? De multe. De drumul spre scoala, de Panic at the disco, de promisiuni respectate, de momentele in care sunt si eu mai normala, de discutiile mele filosofice, de prietenul meu, de vara, de mare, de persoanele dragi care acum nu sunt aici. Era asa frumos acum cativa ani, cand stateam dimineata in bucatarie la geam si mancam crema de branza pe paine proaspata si viata imi parea atat de simpla...cand mergeam la tara si ma furisam noaptea pe geam ca sa stau cu baietii...cand inclinam un pic capul pe stanga si parul imi gadila soldurile...pe scurt, era frumos. Si ma intreb, acum, unde s-a dus totul? De ce plang din ce in ce mai des? De ce vreau ca fiecare zi sa se termine mai repede? De ce vreau sa cresc? De ce vreau sa mi se acorde mai multa atentie? Pentru ca in ultimul timp mi se pare ca am fost ignorata. Sau mi s-a acordat atentie intr-un fel neplacut. Dar ma axez pe prima optiune. Cum te simti cand acum auzi "o sa te sun" si peste 3 zile...iti dai seama ca tu ai sunat...cum te simti cand auzi...vreau neaparat sa te vad...ca apoi...sa iti dai seama ca acel neaparat ar fi facut intalnirea mai mult decat posibila...si totusi nu a existat vreo intalnire. Pentru ca tot ce ai auzit sunt minciuni. Daca vrei sa faci un lucru, il faci. Dar daca nu il vrei...de ce macar il mai mentionezi??? Ok. Detest un lucru. Este unul din lucrurile pe care le detest cel mai mult. Si anume: cand o persoana spune ca face ceva si nu face. Urasc asta. Si chestia asta se pare ca mi se intampla din ce in ce mai des. De ce dau numai peste persoane neserioase care lasa impresia ca le pasa, ca apoi sa vezi ca daca le-ar fi pasat atat de mult, ar fi fost in stare macar sa dea un telefon. Dar nici atat nu s-au deranjat sa faca. Iar apoi...cand cedezi ca un prost si suni...sa auzi miiiiiiiii de scuze...dar nici macar un..."sorry"...chestia asta sincer, pe mine, m-a prost dispus o zi intreaga. Ii mai pasa cuiva de mine? Se mai gandeste cineva la mine? Mai vrea cineva sa ma imbratiseze? Sau macar...a facut cineva vreodata chestiile astea? Ma simt alone. Pentru ca ma uit la telefon si el nu face nimic. Pentru ca in clipa asta nu vorbesc cu nimeni. Pentru ca exista persoane carora ar trebui sa le pese. Si nu sunt. Si vreau sa fie. Imi e dor de old me, cand radeam mereu, nu numai cand era lume in jurul meu, cum fac acum...imi e dor de fatza mea fara masca de persoana naiva si nepasatoare pe care o port...vino inapoi, eu!

After

Ok. Finally back. Ce pot sa zic. Nu am ras de postarea de dinainte sa plec. Pentru ca s'a intamplat cam ce am zis acolo. Am pierdut. Am plans. Dar am iesit cu capul sus si cu o noua lectie de la fiecare meci. Lectii importante care sper sa ma ajute pe viitor. Atat pe mine, cat si pe prietenii mei cu care am fost. Un scurt rezumat despre lectiile invatate:

- am invatat sa pierd
- am invatat ca sunt o naiva care nu stie sa riposteze la comentarii:)
- am invatat ca dupa orice esec...apar si bucurii
- am invatat ca nu sunt atat de convingatoare pe cat credeam
- am invatat ca oricat de bun ai fi la un lucru...intotdeauna se poate mai mult
- am invatat ca nimeni si nimic nu este ceea ce pare
- am invatat ca si cei mai buni prieteni te lasa la greu
- am invatat ca exista PILEEEE X(
- am invatat ca nu exista cei mai buni prieteni
- dar am invatat ca exista prieteni, cum ziceam odata, prieteni instant, dar de care te poti atasa la fel de instant
- am invatat ca sunt cam insuportabila
- am invatat sa fiu alaturi la rau si la bine si oricand e nevoie
- am invatat sa ridic capul sus chiar si cand cineva mi-l baga in pamant
- am invatat ca promisiunile...raman la nivel de cuvant...sometimes...
- am invatat sa joc bitches bitches:))
si desigur, multe altele...dar acum nu mai am inspiratie...imi este somn...oricum...what can I say...I really enjoyed the competition...chiar daca nu am reusit sa castig nici unul din meciuri...si chiar daca parerea mea este ca exista persoane cam dezamagite...I really had fun...am baut, am fumat, ne-am jucat, am ras in cele mai freaky feluri posibile, am umblat prin sinaia la 5 dimineata ca niste idioti, am botezat furnici, am spus bancuri in restaurant si nu numai, ne'am uitat la incredibilul film al lui Iustin cu cacatul...pe care el nici acum nu l-a vazut...si am ras si am ras si am ras...anyway...I really really had a wonderful time, la mai mare...si sper ca urmatoarele competitii imi vor furniza si mai multe lectii, si mai importante...si de ce nu...noi prieteni...sau aceiasi la un higher level de prietenie...luv ya, debaters!

Before

ma pregatesc sa plec la fiat. sunt speriata. imi e frica. de ce? pentru ca din 6 cazuri am doar unu jumate si nici macar atat nu stapanesc. in plus, mai aveam de pregatit cateva chestii dar nu am facut'o iar membrii echipei in care sunt au si mai putin habar de cat am eu. ma simt cam rau. cred ca sunt certata cu mama si imi e dor de mandrul meu si tata nu m'a sunat in ziua de paste si ceva imi spune ca nu o va face in curand. in plus...parca trebuia sa fim sunati mai mereu de anumite persoane...care au promis asta...si care nu au dat nici un semn...in caz ca citesc...sper sa se simta...si sa isi dea seama cat de mult ma enerveaza chestia asta. cat de mult ma enerveaza ca o persoana sa zica ca face ceva si sa nu faca. urasc asta...foarte mult. whatever. imi e frica. stiu ca o sa pierd. da nu vreau sa o fac intr'un mod rusinos. vreau sa fiu totusi aplaudata cand pierd. si vreau ca dupaia sa fiu luata in brate si sa plang si cineva sa ma mangaie pe cap, ca pe un copilas mic care are nevoie de afectiune. probabil cand ma voi intoarce de la sinaia...de la fiat...si voi citi asta...voi rade...dar nu imi pasa...pentru ca imi voi da seama de asemenea cata mai golu am simtit in stomac si cat de nervoasa eram...
Si inca astept sa imi sune telefonul si sa se auda de la capatul celalalt "succes!"

Neputincioasa.

Stiu...am scris cam mult in ultimul timp. But wtf, e blogu meu, pot sa scriu cand am eu chef!
Si in ultimele zile am avut chef. Nu de alta, dar simt ca pentru cei din jurul meu vorbesc o limba straina. Simt ca eu vorbesc si lumea se uita la mine de parca sunt de pe alta planeta. Simt ca fiecare pas pe care il fac e urmarit de mii de perechi de ochi dezaprobatoare. Simt ca orice lucru fac, va exista o persoana care va zice ca acel lucru e gresit si toata lumea ii va da dreptate. Astazi, la doctor fiind...stateam pe banca, asteptand sa imi vina randul sau fiu strigata. Ma simteam ok...adica...nici bine nici rau...normal...toata lumea isi vedea de treaba ei. Apoi a venit o persoana si a intrebat cine e ultimul la rand. Am zis ca eu. Si atunci toata lumea a intorsc capul spre mine...si s-au uitat atat de urat la mine...ceva de genul...omg cine este fiinta asta si ce cauta printre noi? M-am simtit extrem de prost, mai era putin si imi dadeau lacrimile. Groaznic. Whatever...dupa aia am aflat ca e posibil sa am apendicita. Ok. Foarte tare. Cum frate foarte tare?? O operatie!! In seara asta le-am spus la 3 persoane chestia asta. Reactia primei persoane: :)) . Reactia celei de-a doua persoane: =)). Reactia celei de-a 3a persoane: vorbim maine pe mess...Wtf?? Eu nu am fost operata in viata mea, mi se face rau cand ma gandesc la asta...in plus daca ma operez voi rata o competitie...si astea sunt reactiile lumii? Mai ales ca acele 3 persoane imi sunt apropiate. Am ramas destul de afectata de chestia asta. Oare lumea nu mai are chef de mine? Oare toata lumea imi da cu flit si eu nu imi dau seama? Oare ma operez sau nu? X( groaznic...groaznic sa stai intr-o stare de asteptare a unui lucru care nici macar nu stii daca va veni...oricum...in rest sunt multumita la capitolul sanatate. Adica...teoretic vorbind. Vreau sa spun...analizele mi-au iesit PERFECTE! toate valorile sunt exact cat trebuie...nici in plus nici in minus...si totusi de ce ma doare stomacul incontinuu? de ce ma trezesc cu nasul infundat? De ce ma duc la toaleta de minim 7 ori pe zi? Ciudat. Whatever...De maine imi iau concediu...nu de alta, da de cand cu openu...de vreo 2-3 sapt incoace...nu am dormit mai mult de 6 ore pe noapte...eu care dormeam 12 ore...vreo 8 noaptea si 4 dupamiaza...e ff extenuant...de asta mi-am permis sa imi iau un mini concediu si sa nu vin joi si vineri la scoala:D si maine ma duc la shopping cu...cu....cu...mama si tata! omg, deci cred ca e prima data in viata mea!:X cred ca o sa plang cand o sa ii vad impreuna...cand o sa ma vad cu ei impreuna...de manuta prin magazine...ca un copil mic...adevarul e ca eu nu am avut o copilarie in care sa ma bucur de o imagine a ambilor parinti in fata mea...deci...de ce sa nu recuperez?:D
Schimband totaaaaal subiectul/subiectele...m-am saturat sa fiu barfita de colegele de clasa. M-am saturat sa mi se zica curva...pentru simplul fapt ca fostului iubit al unei colege ii place de mine. Nici macar. I-a placut de mine. Am avut eu grija sa ma combin cu el si sa il fac sa nu ma mai placa. Intentionat am facut-o. Ca nu vroiam sa ma placa si sa persiste barfa. Si totusi, persista. Nu vreau sa ma dau mare, dar sunt invidiata. Si ma enerveaza. Sunt invidiata ca am note mai mari, ca un baiat a trecut peste o relatie de un an si ceva si s-a indragostit de mine, sunt invidiata ca ma inteleg bine cu Cristina. De ce? Ceilalti colegi nu o suporta si zic ca e o profa de cacat. I don't think so. Oricum...daca tot sunt de parerea asta...de ce ar trebui sa fiu si eu la fel?/:) Nu stiu dar eu una sunt totaaal opusul asa-zisului "efect de turma". cum vad ca mai multa lume face un lucru, eu fac opusul. Intr-un fel nu e vorba de cazul de fata, deoarece eu am iubit-o pe Cristina de prima data cand am vazut-o. Asa ziceau si ceilalti dar s-au razgandit intre timp. Whatever. I need a smoke. Ciudat, dar prima data cand m-am apucat de fumat...nu simteam asa o nevoie sa fumez...insa acum am o senzatie de pofta extrema. Diana s-a suparat pe mine ca il am pe gagica-su in lista de mess. El m-a bagat. Si nush de unde are id-u. Totusi, nu ii inteleg supararea Dianei. Tzone are o problema si nu pot sa il ajut. Ma deprima chestia asta. Ma deprima cand nu pot sa ajut pe cineva care are treaba sau are o problema. Si Tzone e al doilea caz pe ziua de azi. Primul se stie. Mie imi place sa ajut. Cu ce pot si chiar mai mult. E asa frumos cand stii ca cineva se bazeaza pe tine...ca depinde de tine ca cineva sa reuseasca...si totusi nu pot sa ajut. Ma simt foarte nasol. :( Iar chipsurile imputite pe care le mananc acu parca nu se mai termina. De pe la 5 dupamiaza tot rontai la ele. Pana acum imi placeau mai mult. Acum nu mai imi plac. Acum as manca bezelele pe care atunci cand le-am mancat...nu imi placeau. Ok...cred ca ma duc la somn...ca incheiere...vreau sa pun niste versuri dintr-o melodie frumoasa...care nu au nici o legatura cu ce am scris pana acum...dar mi-au venit brusc in minte si trebuie sa le exteriorizez:

Above and Beyond - Can't Sleep:

You're leaving me scars scattered in my heart
A road map of all the places you have been
And I can't escape, can't wash this away
Love has burned your mark so deep within...

The dizzy smoker.

I) Am o zi foarte de cacat. Am pierdut o dezbatere. Muncisem pentru acea dezbatere. Ma rog, dupaia a fost foarte fun. Am mers cu lumea de la debate la o inghetata, ne-am jucat, am socializat, ne-am plimbat, am jucat mafia , am ras, am mers, ne-am plimbat. A fost fun. Dar cum in cazul meu orice e fun trebuie sa se termine destul de repede...drumul spre casa m-a cam demoralizat. De ce? Pentru ca am impresia ca sunt o proasta. Am impresia ca lumea ma considera proasta. Si toata lumea ma jigneste si imi spune lucruri urate. Desigur, lumea o spune ca fiind o gluma. Si sincer, eu tin la glume d-astea. Dar asta face lumea sa faca misto de mine in continuare. Pentru ca niciodata nu ma supar. Orice mi s-ar spune. Ma rog. Aproape. Singurul lucru care nu suport sa mi se spuna este curva. Sfatuiesc persoanele care folosesc acest cuvant pentru a ma caracteriza sa consulte mai intai dictionarul explicativ al limbii romane. Whatever. Cum spuneam, eu nu ma supar cand lumea imi face glumite de genu...esti cam proasta sau urata sau ceva de genul asta. Desigur, nu ma supar cand aceste lucruri raman la stadiul de glumite...dar totusi...daca in felul asta voi ajunge la punctul in care lumea sa faca misto de mine la modul nesimtit iar eu sa nu ma supar? Ma rog...am cam ajuns la punctul ala de ceva vreme. As vrea sa stiu cum sa fac ca lumea sa nu mai creada ca sunt proasta. Sunt cam aiurita cateodata si fac lucruri car te fac sa iti dai ochii peste cap..dar sunt aiurita, cum spuneam. Nu sunt PROASTA. In legatura cu capacitatile mele mentale, cred ca stau foarte bine la acest capitol, am o memorie foarte buna si inteleg usor. Dar eu pur si simplu am o atitudine mai degajata, mai laid back care nu prea imi permite sa imi arat adevaratele aptitudini mentale. Eu nu sunt genul de persoana serioasa, sunt pusa mai mereu pe caterinca si rad. Uneori ma intreb...cum as fi daca nu as tine la acele glumite de care ziceam...daca nu as mai fi asa pusa pe glume si daca as fi mai serioasa? Cred ca aceste lucruri ar fi cele mai importante de schimbat daca as vrea sa fac un change of personality. Si daca as face asa...cred ca as fi o persoana EXTREM de diferita. Anyway...sper ca cineva din persoanele care ma considera mai prostuta sa ia in considerare acest lucru care il zic eu aici si sa vada ca chiar daca tin la glumitele de care tot vorbesc...totusi...dupa un timp ma afecteaza...ca doar nu sunt de piatra si orice parere aud despre mine o bag intr-un sertaras in capsorul meu...si procesez mai tarziu.


II) De ceva vreme...cred ca o luna mai exact...m-am apucat iar de fumat. De ce? Pentru ca. Este problema mea. Sa nu ii mai aud pe altii aa ca nu mai fuma ca iti faci rau ca nu stiu ce. OK, stiam chestiile astea! Dooh, scrie destul de clar pe pachetul de tigari! Este problema mea daca ma distrug, daca imi fac rau! M-am saturat sa imi spuna lumea ce sa fac! Poate nu pare, dar sunt in stare sa imi port de grija singura si sa aleg ce vreau sa consum si ce nu. Chiar daca imi face rau. Este dreptul meu sa iau decizii, mai ales ca deciziile astea ma privesc numai pe mine. Nu sunt dependenta, nu fumez ca simt o nevoie fizica sa fac acest lucru, fumez pentru ca vreau eu, pentru ca asa am chef si pentru ca ma calmeaza. Si pentru ca e foarte frumos sa vezi cum iti iese fumu ala pe gura. Si pentru ca fumez cu Diana. Singura nu prea imi arde, sincer. In plus, este foarte foarte dragut sa duci cu mana dreapta un Dunhill albastru inchis catre gura si sa te uiti la altii care se multumesc cu un rahat de Pall Mall sau Kent...doamne deci azi...dupa 5 Dunhill...am tras dintr-un Pall Mall...groaznica senzatie! Nu incercati sa fumati o tigara de calitate mai slaba dupa una de calitate buna. Incercati invers. Believe me. E o senzatie foarte nasoala. Whatever...e treaba mea ca fumez! Si desi inca tre sa ii dau lu Mada 500 de mii daca ma vede fumand, nu imi pasa. Voi fuma in absenta ei. Nu imi pasa. Si nu imi pasa daca imi distrug plamanii. Sunt ai mei si numai ai mei. Amandoi.


III) Aveam ceva de scris si pentru punctul 3 dar m-am cam plictisit de atata scris, mai ales ca aveam ceva cam nasol de scris aici care mi-ar fi amintit de situatia prin care trec si m-ar fi demoralizat mai tare.












Si pentru a incheia ziua de azi fara nici o legatura cu ce am scris pana acum...nu conteaza...eu stiu despre ce vorbesc...Adio, mama mea de pana acum!

Mourir.

Ce este de fapt, moartea? Trecere in nefiinta, deces, datu coltului stuff...dar...nu stiu...mi se pare de neacceptat faptul ca toata lumea se indreapta, mai repede sau mai incet, spre un lucru necunoscut...adica...nimeni nu stie cum e. pana nu incearca. dar dupaia...nu mai are cum sa povesteasca...ca de, e mort. dar totusi...viata e ca o carare dreapta...incepe cu nasterea, se termina cu moartea. ok. stim de unde am plecat. dar cum naiba putem sa mergem pe acea carare fara sa stim cum va fi sfarsitul?? si...dupa moarte...ce facem? adica...mai existam? unde o sa stea sufletul nostru? o sa mai avem creier...o sa mai gandim? sau pur si simplu...disparem? si...de unde stim ca exista cu adevarat rai sau iad? a fost cineva in una din "locatiile" astea si s'a intors sa ne povesteasca? don't think so...ma rog aici ar putea sa intervina credinta...sa spuna ca Iisus a murit si a inviat...dar prefer sa nu ma iau de chestii religioase. dar totusi...eu vreau sa stiu ce o sa se intample dupa ce mor! ma rog...intr'un fel e aiurea...adica...ma gandesc...eu...eu care...traiesc...o sa mor! poate dintr'o data...poate cu agonie etc...incercati sa va ganditi la chestia asta sa vedeti ce neplacut va fi...sa stii ca o sa treci prin ceva inevitabil...e ca o poarta la capatu cararii de care v'am zis...poarta pe care TREBUIE neaparat sa o treci, esti fortat sa o treci...dar nu stii ce e dincolo. si acum stau si ma gandesc...dumnezeu de ce poate sa ne ia viata cand are el chef dar crima este atat de pedepsita, atat pe plan legal cat si pe plan divin? cica el da viata...dar el da viata cu ajutorul oamenilor, respectiv femeilor. deci el de ce are acest drept si nimeni nu se ia de el? am citit odata ceva de genul ca dumnezeu a facut omul dupa chipul si asemanarea lui...dar totusi...are el ceva mai smecher...e mai cu mot...daca poate sa conduca lumea asta de cacat cu atata maiestrie. asta daca exista dumnezeu. eu sunt sceptica. adica stiu ca exista ceva acolo. si sunt 85% sigura ca e dumnezeu. dar eu sunt genul de pers care nu crede pana nu vede. din cauza asta, chiar si in privinta religiei si divinitatii sunt un pic rezervata. cand un om moare, nimeni nu zice, ah, cancer afurisit, ah, audi A4, de ce ai luat viata lui X? te gandesti...doamne de ce l'ai luat? deci sa nu ma arate nimeni cu degetul ca zic ceva de dumnezeu, ca il acuz de ceva, ca toti faceti asa. toti ziceti cand aveti o chestie, o problema: doaamne ce nasol, ce naspa, ce nush ce. ma rog. gata cu religia. stau si ma inteb...de ce nu putem trai vesnic? de ce moartea nu ar putea surveni doar din chestii provocate gen boli crima si accidente? de ce nu se poate? eu una nu vreau sa mor! (ma rog...exceptand micile mele scapari in care simt ca viata mea nu mai are nici un rost) si nu vreau sa moara lumea din jurul meu! ii aud p astia...lasa ca or sa se duca intr'un loc mai bun...de unde pana mea stiu ca or sa se duca intr'un loc mai bun? cine imi poate dovedi? huh? ma rog. imi e frica d moarte si o spun! dar imi e frica de ea pentru ca nu stiu exact...CE E! daca era o chestie concreta, cu dovezi stuff...era ok...pana mea..dar asa? mi se pare nedrept ca dumnezeu si'a lasat creatia neinformata in aceasta privinta...mai ales pentru ca toti o sa trecem prin asta...ca sa nu mai zic ca fazele alea gen apocalipsa sau sfarsitul lumii ma lasa totaaal rece...: cum frate...dupa ce ca ne lasa pe toti cu frica de moarte...ne mai si ameninta ca murim cu totii in chinuri cumplite :: daca dumnezeu chiar vrea sa creeze o lume mai buna...poate sa o faca si fara sa anunte...gen potopu ala...nimeni nu a stiut...a fost ok no problem...dar asa...de unde stim care va fi noul Noe? cel care va trai? "the boy who lived"? nush sunt atatea lucruri neclare care ma nedumeresc din ziua in care am inceput sa imi utilizez creierul si care o sa ma tulbure pana in ziua in care acesta va fi de neutilizat...care probabil va fi si ziua mortii mele (orice inseamna asta)...asta in caz ca nu ajung la nebuni inainte...

prieteni?

sunt clipe in viata in care stai asha si te intrebi...ce sunt aia prieteni? persoanele apropiate care iti sunt alaturi la bine si la rau. ok. apoi stai si te gandesti: cine sunt persoanele care iti sunt cu adevarat aproape la bine si la rau? si brusc, iti dai seama ca elimini cel putin o persoana pe care o credeai prieten. pentru ca zici ca e prieten, dar nu corespunde cu definitia. sau cu o parte din ea...acel..."la rau"...strica tot. acel "la rau" este cel care imparte prietenii in prieteni/amici/cunostinte si prieteni buni. si stai asa..si vezi ca topu tau dp hi5, sau numerele favorite in tel, sau grupu best friends dp mess nu e tocmai in regula. dar de ce? de ce daca stai sa te gandesti bine, prietenii nu sunt prieteni? vreau sa zic...de ce eliminam acei prieteni? pt ca nu corespund definitiei...dar daca nu corespund, de ce i'am considerat prieteni de la inceput? si ma rog, aici intervine ipocrizia, falsitatea, dar si credibilitatea si naivitatea. eu sunt o persoana foarte naiva si incerc sa gasesc un prieten in orice persoana. dar nu se poate. nimeni nu e prieten cu toata lumea. pacat. ar fi mult mai frumos. in orice caz...parerea mea e ca nici un prieten nu e in totalitate prieten...mai aud unii...ne povestim totul eu cu prietena mea...nu cred...de ex daca iti invidiezi prietena, nu ai de gand sa ii spui...pana mea..."totul" este muuuult prea complex pt a fo folosit...gen...nu cred ca ii spui prietenei tale ca te'ai cacat la ora x sau ca te'ai masturbat la ora y sau ca nu ti-ai schimbat chilotii aseara...daca ar exista o persoana careia sa ii spui totul...unde ar mai fi intimitatea? mi se pare o mare tampenie...ma rog...poate zic asta pentru ca sunt invidioasa ca eu nu am nici un best friend, tovaras p viata sau cum i s-o mai zice. dar nush, probabil nu am un best friend pt ca am parerea care am zis'o. eu nu as putea sa ii povestesc cuiva tot ce fac. nici pe jumatate. nimeni nu stie tot ce fac sau ce spun sau ce gandesc. in primul rand pentru ca ma gandesc...eu m'as plictisi de o persoana daca as sti totul despre ea. atunci...ce subiecte de discutie am avea? anyway...aa...si cand ii mai vezi...cum se iubesc de mama focului respectivii prieteni...maine nu se mai suporta, gata! s'a terminat prietenia...iar apoi se pupa din nou in cur...e un rahat faza asta...mie nu imi place sa ma cert cu prietenii mei. ori ma cert odata de nu mai vorbesc in vecii vecilor cu respectivu/a...ori nu ma mai cert. nu suport sa ma cert dintr'un cacat...de gen...vai de mine, prietena x nu m'a pupat azi! nu ma mai iubeste! c'mon...daca din asta se supara lumea..cand o fi vorba de vorbit pe la spate sau tradare...cum mai reactionezi? iti omori prietenu? sau...cel mai rusinos mi se pare cand sunt 2 prieteni...dar in realitate e stapanu si servitoru...ingrozitor...servitoru e sosia stapanului, aceleasi gesturi, aceleasi expresii...omg...ma rog...inchei aici subiectul. deci ppl, prin urmare, cand spui ca cineva este prieten adevarat, incearca sa iei in calcul si chestiile astea, think twice, bcuz the second thought could be totally different from the first...