Vacanta!

Pierzand total notiunea timpului in ultimele zile (am ramas extrem de socata ieri cand am vazut ca e 12 iunie, eu crezand ca e vreo 5-6) incep incet-incet sa constientizez ca am intrat in vacanta de vara. Parca nu m-am impacat inca cu ideea ca ma voi mai trezi la 6 dimineata abia peste 3 luni (!). Asa ca se pare ca nu am inceput vacanta asa de pregatita cum credeam. parca nu stiu cu ce sa incep, ce sa fac mai intai. vacanta mea a inceput cu o sambata pretty naspa, curatenie in casa, pregatiri pentru a pleca la tara. sper sa se imbunatateasca pe parcurs. oricum ultimele mele zile au avut o tenta weird, lucruri iesite din comun, chestii noi.
Mi-am luat Sims 3, asteptand un joc care sa nu ma mai ridice de la calculator cateva ore bune. dupa 5 minute de joc, l-am si dezinstalat. grafica proasta, proasta, proasta, cred ca si primul Sims se vedea mai frumos. Apoi, viteza de cacat. Imi lua vreo 15 secunde sa ii schimb culoarea de par Simsului meu. Ca sa nu mai zic de cat de URATI erau! imbracamintea de asemenea lasa de dorit iar dupa 5 minute, parca nu stiam ce sa mai fac...si asta a fost cu mult-trambitatul Sims 3. am primit de la scoala o rama suuper tare:x cu un cacat de hartie in ea pe care scrie Pentru performante scolare! frate...ce performante scolare??? cu media 4 la matematica, imi dau si eu seama...oricum...rama e frumoasa! poza insa...vreau sa o schimb. nici macar nu scrie numele meu pe ea. In alta ordine de idei, abia pot sa ma incalt. dupa o noapte alba petrecuta pe strazile bucurestiului, singura, picioarele mele au cedat noilor mei teneshi si au dat borshu pe afara. asa ca mai mult decat papuci nu pun in picioare vreo saptamana pana se refac piciorutele, multumita 'prietenilor mei'. din fericire, nu a fost nevoie sa parcurg intreaga distanta de la Unirii pana acasa. Multumesc, Azazeeel!! ^:)^. It was a long week...dar cred ca cea mai tare parte a fost iesirea cu colegii in Fire, mai exact partea in care fiecare si-a spus parerea despre celalalt, cu bune si cu rele. Eu am vorbit cel mai mult:)) ma scuzati daca am accentuat mai mult partile rele, dar veti avea mai multe ocazii sa aflati si impresia buna pe care mi-o lasati, asta in caz ca nu ati aflat-o deja. btw, va iubesc. acum nu imi ramane decat sa astept vara, respectiv tabara din Grecia, desi mai sunt...2 luni:| oricum...bine ai venit, vacanta!! sa nu te grabesti sa treci!!

Cheers!

...pentru viata! Pentru toate lucrurile bune pe care ni le aduce! Pentru prieteni, pentru sentimente, pentru distractie, pentru chestiile specifice fiecarui an din viata! Pentru adolescenta si pentru nebuniile ei atat de mult regretate de cei care nu mai sunt adolescenti! Ne place sa traim, ne place sa iubim si sa petrecem. Asa ca..long live life! Traiasca spontaneitatea si lucrurile de moment. Pentru ca atunci cand vom fi mari ne vom aminti mai cu drag clipele de scurta nebunie decat amorurile in care ne-am implicat cu atata suflet si care ni se pareau mai importante...Pentru ca acum este perioada 'Carpe diem' unde ziua de maine este cufundata in necunoscut...perioada in care senzatiile noastre urca la maxim...mi s-a zis acum cateva zile...de ce ai facut chestia asta? Am raspuns: pentru ca imi place! si am fost intrebata iar...nu stii ca a fost doar de moment? Am raspuns again: tocmai de asta imi place! Persoana respectiva, fiind mai mare ca mine, a raspuns...tinerii astia...chestia asta nu m-a facut decat sa zambesc larg. pentru ca sunt tanara, pentru ca stiu ca persoana respectiva ar fi dorit sa nu fie atat de cumpatata incat sa faca numai ce este bine. sa ne bucuram pentru cei care nu mai pot da timpul inapoi si sa profitam de timpul care il avem la dispozitie pentru a trai viata la maxim. pentru ca parintii, cel putin mama mereu imi zice: crezi ca ai lumea la picioare! ei bine, este cea mai grozava senzatie si o traiesc din plin! Traiasca viata!

Suntem, suntem...

Pentru ca fiecare este fiecare si fiecare lucru pe care il facem ne defineste.
Nu pot, dar nu pot trai fara oja; desi ma dau incredibil de prost si aiurea, nu ma pot afisa fara.
Mereu cand mananc ma umplu de firimituri.
Tocmai mi-am stricat unghiile abia facute.
De vreo 5 zile ascult obsesiv 2 melodii ale unor artisti care pana acum cateva luni ii consideram niste buni de nimic.
Trainerul meu de debate are in sufragerie, intr-un tablou o poza cu mine de la 4 ani in care o jucam pe Scufita Rosie.
De altfel, el este singura persoana in casa caruia imi place sa fac curat.
Am 3 postere cu Twilight ingramadite deasupra patului, astfel incat sa vad cate unul in orice pozitie ma trezesc.
I want a fuck friend and a car.
Anul asta am primit 3 martisoare superbe.
Am renuntat la placa de par :>
Am descoperit cel mai cretin nume ever: Vacu Pipi.
De fiecare data cand stranut, toata clasa rade.
Vorbesc repede repede repede repede.
Mi-am scos pierce`u si parca regret asta dar nu sunt sigura.
Pana acum un timp imi doream din toata inima sa primesc un breloc de tel si nu primeam. Acum am o carutza.
Nu uit ziua in care ne-au alergat in Poli 40 de caini, Miha mergea in fatza cu cateaua mea, Iulia plangea de frica iar eu cu Geo radeam de ne stricam de ea, lucru care ne-a facut sa uitam ca ne e frica. Multumim, Iulia!
In aceeasi noapte am fost in Golbin cu PowerPuff girls iar apoi ne alergau niste necunoscuti pe strada.
Mi-am uitat telefonul de 3 ori in diferite locuri: taxi, fantanile de la Unirii, Micul Paris. De fiecare data mi-a fost adus inapoi de cei care l-au gasit. Asta da bulan.

Sunt puternica...

...si am alaturi de mine sursele necesare care sa ma mentina puternica. mama mea. prietenii mei. si speranta ca o sa fie bine. pentru ca stiu ca o sa fie. desi pana atunci imi va fi greu. pana voi reusi sa ma repun pe picioare. pentru ca am mai adaugat pe cineva pe lista mea de dezamagiri. si pentru ca am fost adaugata pe lista cuiva de prostute credule. pentru ca am dat tot si nu mi s-a oferit decat timpul minim pe care poate cineva sa mi-l acorde. nu vreau toata atentia posibila, nu vreau ca toata lumea sa se invarta in jurul meu. vreau doar sa fiu pe aceeasi orbita cu cineva. un singur cineva. nu toata lumea. si se pare ca am cautat in locul gresit. si am gasit pe cineva care ma poate minti privindu-ma in ochi ca ma iubeste. si care se poate desparti de mine tastand cateva cuvinte pe messenger. dar nefiind la prima experienta de genul, voi reusi. nu voi mai sta cu zilele contempland, nu voi mai numara zilele care au trecut de atunci. imi voi vedea de viata mea si de cei care stiu cum sa ma aprecieze pentru ceea ce sunt, nu pentru ceea ce ar vrea sa fiu. si care vor avea curajul si demnitatea de a imi spune in fata ce gandesc. pentru ca nu am nevoie de cineva care are numai pretentii fara sa dea nimic in schimb. si zambesc, si trec peste, pentru ca sunt puternica. si nu dau vina pe ceilalti pentru ce eu nu am reusit sa fac. sunt mai puternica decat tine.
p.s. sper sa gasesti fata care sa iasa cu tine toata noaptea, cat ai tu chef, care sa si-o traga cu tine cand ti se pune tie pata si care sa taca si sa inghita cand o zi de-a voastra impreuna se rezuma la 5 minute de vorbit pe mess.

eu si zodia mea

Nu cred mai deloc in zodii & company, dar am vazut o fraza care mi-a atras atentia si mi s-a parut ca suna genial.

"Femeia Capricorn are o relatie speciala cu timpul, ceea ce va va face sa simtiti ca a venit fie prea devreme, fie prea târziu la întâlnirea dvs. cu destinul. "
Nu stiu cat de adevarata e dar mi se pare ff frumos formulata:)

teama de limite?

O zi noua. Intamplari noi. Aceiasi prieteni. Am fost si eu la scoala dupa o absenta de aproape o saptamana...am revazut fetze dragi...dar si fetze mai putin dragi de pe care se citea oftica si ura pt ca exist ;)) insa ma axez numai la fetzele dragi pt ca alea merita..ma rog...e cam ciudat..incep tezele si sunt PRAF :: whatever...am si pierdut notiunea timpului cat am stat acasa...si nu, nu am stat degeaba, abia am avut timp sa dorm si sa ma mai bucur de putine chestii care imi plac...o bila, un film, alea :P (simte-te, te-am adaugat intr-o postare :D ) zile in care mi-am depasit niste limite. Sentimentale. Intelectuale. Sociale. Si m-am decis ca ma voi schimba un pic:) mi-am luat una grav in cap care m-a trezit la realitate din visul meu cu 'iubiri adevarate' care se pare ca intr-adevar, e doar un vis. si trezindu-ma...mi-am dat seama...ca intr-o melodie ff tare..'si daca dragoste nu e...parca e bine.' chiar ma simt mai bine acum...nu ma mai deranjeaza melodiile triste...nu ma mai simt capabila sa mai tin prea mult la cineva...ceea ce oarecum e bine pentru ca la mine a tine la cineva = sufferin` :) asa ca ma simt eliberata :D imi pastrez iubirea pt tovarasii mei si cand voi sti ca sunt iubita, voi iubi si eu. pana atunci..no commitments, no feelings. and damn it feels good!

21 de cuvinte

In incercarea de a juca jocul lui Tudor Chirila, si anume cele 21 de cuvinte care imi alcatuiesc viata :) ceva interesant, parerea mea, foarte greu sa iti transpui viata doar in 21 de cuvinte, cand viata e compusa din milioane de cuvinte, amintiri, trairi. Totusi voi incerca sa fac acest mic rezumat al vietii mele.

1. iubire
2. dezordine
3. cola
4. muzica
5. mama
6. verde
7. prietenie
8. lacrimi
9. telefoane
10. calculator.
11. zambet
12. amintiri
13. minciuna
14. haine
15. cartofi prajiti
16. engleza
17. dush
18. str8 negru
19. vara
20. singuratate
21. propria-mi persoana. :)

Cine sunt? Sunt fericita.

Nu sunt deloc cine as fi vrut sa fiu. Niciodata nu am fost. Cateodata mama imi mai spune...de ce nu sunt ca nu stiu cine. Cateodata altii imi spun...de ce nu sunt nu stiu cum. Chiar in seara asta mama mi-a spus ca mai bine eram asa si pe dincolo. Si eu imi spun mereu asta. Ca trebuie sa fiu...altfel decat sunt. Desigur, sunt lucruri pe care nu le pot schimba. Si din pacate exact pe alea vreau sa le schimb. As vrea sa am cu totul alt caracter. Cred ca daca as cunoaste o persoana ca mie as ura-o. As vrea sa fiu opusul a ceea ce sunt. As vrea sa arat altfel. As vrea sa fiu frumoasa. As vrea sa am vocea altfel. As vrea sa zambesc altfel. Sa ma comport altfel. Mereu m-am intrebat...cum am dobandit caracterul pe care il am? Mama imi spune ca l-am mostenit de la tata. Ceea ce mi se pare ciudat pentru ca nu am crescut cu tata ca sa stiu ce comportament are. Deci? De ce sunt cum sunt? Anturajul? Poate. Faptul ca am crescut doar cu un parinte? Mi se spune des. Dar nu stiu...sunt atat de schimbatoare in tot ceea ce fac ca nici eu nu ma cunosc prea bine. As vrea sa fiu bine definita. Sa am asa...o trasatura generala. Eu nu cred ca am. Poate doar..ciudata. Ok, am o criza de personalitate. Pentru ca nu imi stiu personalitatea. Ma uit in zodiace cateodata..si pe bune daca mi se potriveste ce scrie despre zodia mea. Eu sunt tot. Eu sunt nimic. Vreau sa fiu ceva. Ceva clar. Cineva. As vrea sa fiu altfel decat sunt. Cu totul altfel. Nu prea pot. In orice caz...ma simt bine. Zilele astea m-am simtit bine. Cu motiv. Si fara motiv. Viata e frumoasa cateodata. Cand stii ca ai prietenii langa tine, cand alergi pe strada cu un zambet tampesc de fericit, cand in automat sunt 70 de mii si iti iei cafele sa te saturi, cand asculti muzica ta preferata, cand te duci la prietenii tai acasa la o barfulita, cand cineva iti ofera placere prin fiecare por din organism si te duce in al noualea cer, chiar daca stii ca nu vei avea nici un viitor cu persoana respectiva , cand acasa te asteapta o vietate care e atat de fericita ca te vede ca face pipi pe ea, cand chiulesti de la ore si iti place, cand mananci o ciocolata, cand simti ca soarele straluceste doar ca sa iti mai lumineze tie ziua, cand esti indragostita de cine nu trebuie dar nu iti pasa, pentru ca vrei doar sa iubesti, cand desenezi o fata zambareata cu creta pe strada, cand iti pui toata dragostea care poti sa o oferi intr-un simplu sms si esti fericita chiar daca nu iti raspunde, cand bei Coca-Cola, cand te invarti ca o dementa pe strada si nu te intereseaza, cand esti fericita fara motiv. Si cand toate astea se intampla deodata. Viata este frumoasa.

Eu, eu, eu si iarasi eu

Eu...eu sunt eu. Nu voi putea fi altceva si altcineva nu va putea fi eu.

Cine sunt eu? Sunt Andra Mihalache. Fata aia ciudatica cu mood-swinguri mai frecvente decat se vede in mod obisnuit si care urla prin liceu ca ii e somn. Aia care se baga peste toti la bufet sa ii ia prietenei ei mancare cat mai repede si care tipa la clopotel sa taca. Aia care pleaca in centru cu cateaua dupa ea si care asorteaza rochiile elegante la tenesii invechiti de praf. Aia care daca vrea o revista sau un snack si nu gaseste la magazinu din colt e in stare sa se duca pana in centru in pijamale pe sub haine ca sa isi ia ce vrea. Aia care se schimba cand te astepti mai putin dintr-o copila junky intr-o femeie pe tocuri. Ea e cea care vrea mereu ceva nou. Aia care iubeste pe oricine. Aia care iubeste cu tot sufletul, dar cu tot sufletul ei lumea din jur. Care iubeste si dupa ce i s-a gresit, care iubeste si daca nu este iubita, care iubeste. Ea este cea pentru care prietenii ii sunt oxigenul de care are nevoie pentru a supravietui. Cea care isi doreste de la viata doar sa zambeasca. Cea care de fapt zambeste fara ca nimeni sa stie ca o face fortat. Cea care acu poarta o discutie despre desene animate si in 5 minute poarta cea mai filosofica si inteligenta discutie din viata ei. Cea care este dispusa sa faca orice, care nu are limite nici la stanga, nici la dreapta, nici in fata, nici in spate, care nu a auzit de termenul 'nu e voie', care se arunca cu capul inainte in orice, care mai intai actioneaza si apoi nici macar nu mai gandeste. Cea pe care nimeni nu o intelege prea bine si nimeni nu o cunoaste asa cum e ea. Da, ea e, fata care cand mananca, mananca cu toata fatza, care fumeaza Dunhill cu o pofta incredibila, care cand isi ia un sandwich de la bufet il examineaza si jumate din continut il arunca, care bea apa de la chiuveta, care bea lapte din cutie si care se uita singura la meciuri cu o punga de seminte. Aia sunt eu. Cu multe alte adaugari de la lumea care ma stie. Nu stiu de ce am facut postarea asta. Poate pentru a-mi face un contur mai clar, pentru ca nu am margini. Sau pentru ca ma plictisesc. Si cu toate astea....................

PENTRU FAMILII

De multe ori, poate prea multe ori ca sa mai pot sa suport, vad pe strazi, in parcuri, oriunde...familii. Da, grupuletul acela mic format din mama, tata si un copil care ii leaga pe amandoi si ii tine de mana pe amandoi. Si zambesc toti. Acel grupulet. O familie...fericita. Nu ai cum sa nu fi vazut si tu niciodata asa ceva. Majoritatea din cei care citesc au si ei acest grupulet numit familie, numit mama si tata, pe care i-a tinut de mana in acelasi timp. Acelora nu pot sa le zic decat Felicitari, esti o persoana extrem de norocoasa. Adaugand in mintea mea "te invidiez..."Pentru aceia care au o familie, pentru aceia care traiesc sub acelasi acoperis si cu mama, si cu tata, pentru aceia care merg la cumparaturi in familie, care merg in excursii in familie, care mananca duminica in familie, nu am ce sa zic decat...bucurati-va de familia pe care o aveti cat de mult timp puteti. Cand va tineti ambii parinti de maini, nu dati drumul la nici unul dintre ei. Niciodata. Iubiti-va mama, iubiti-va tatal, pretuiti fiecare moment petrecut alaturi de ei, fiecare clipa cand va vedeti parintii unul langa altul. Si va rog...faceti-o si pentru mine. Cand va vedeti parintii imbratisati..ganditi-va...ca altii nu au parte de acest lux...si ca este o imagine minunata. Eu nici o poza nu am cu parintii mei imbratisati. Eu imi cunosc mama si tatal. Nu imi cunosc parintii impreuna. Niciodata nu i-am cunoscut. Din cauza asta, bucurati-va de familiile pe care le aveti, e incredibil de greu sa traiesti intr-o familie destramata, unde stii ca nu trebuia sa fii. Eu as vrea sa am o familie. Chiar si ca a ta, cu venituri nu prea mari. Chiar si ca a ta, cu un tata paranoic. Chiar si ca a ta, locuind impreuna cu bunicii. Chiar si ca a ta, cu un parinte care le cam trage la masea. Da. Chiar si asa. Ar fi mult mai bine decat situatia in care sunt. Believe me. Stiu ce zic. Dar nu se poate. De aceea, singurul lucru pe care pot sa il fac e sa va atrag atentia voua, cei care faceti parte dintr-o familie, sa nu o lasati niciodata balta. Incercati pe cat posibil sa o tineti stransa si sa va multumiti cu ea, cu bunele si relele ei. Va rog. Do that for me, please.

Maybe I want too much...and I receive too little.

Da...asta a fost motto-ul meu din seara asta. De ce? Pentru ca niciodata nu suntem multumiti cu ce avem. Intotdeauna cu totii vrem mai mult. Si ne asteptam sa primim totul pe tava. Dar ce se intampla cand stii ca meriti..nu vrei, ci meriti mai mult...si tot te alegi cu putin? Sau nu neaparat ca meriti...dar mereu ai primit mult mai putin decat altii. Si vrei si tu un pic mai mult. De ce niciodata nu primim ceea ce vrem? De ce trebuie sa ne multumim cu putin? Vorba aia...mai bine atat decat nimic...dar..chiar e mai bine? Poate aberez un pic aici, eu vorbesc despre situatia mea, dar suficient de generalizat incat sa se regaseasca si altii in aceasta situatie. Probabil cei care nu trec printr-o situatie asemanatoare nu inteleg. Eu scriu pentru ceilalti. Si pentru mine. Fiecare din noi vrem ceva bun..si mult. dar...ne multumim si cu mai putin. Explicatia este "in lipsa de ceva mai bun." Este oare o explicatie buna? si corecta? probabil ca (virgula) cu totii trebuie sa oprim cautarile pentru acel ceva ma bun si sa lasam lucrurile sa curga de la sine. aici e greseala mea, pentru ca nu las lucrurile de la sine, ci le imping in avantajul meu. rezultatul? dezavantaj. pentru ca intotdeauna lucrurile sunt altfel decat par la inceput. si persoanele la fel. totul se schimba. oamenii se schimba. atat de mult...din pacate nu pe placul nostru. oare exista cineva care sa fie multumit de tot ce are si sa nu mai vrea nimic in plus? don't think so. si la parteneri, mereu le gasim defecte si mereu incercam sa ni-i imaginam mai buni decat sunt. sau incercam sa ii schimbam. eu una incerc pe cat posibil sa nu schimb pe nimeni...dar...daca simt ca o persoana mai are nevoie de niste retusuri de care nu e constient...incerc pe cat posibil sa intervin. intotdeauna se lasa cu cearta. si nu o zic dintr-o intamplare, ci din cel putin 3 care au avut loc intr-o singura zi, plus restul de care m-am lovit in viata care sunt de ordinul zecilor. deci...ce pot sa fac? sa ma multumesc cu ce am, chiar daca nu am mare lucru? incerc. dar eu aspir la atat de multe...si am parte de atat de putine...desi incerc...si degeaba. doamne ce vara plicticoasa. cate vroiam sa fac vara asta. si eu stau in casa toata ziua si nu fac nimic. incerc sa ma inconjor de oameni, dar deh...se pare ca fiecare cu ale lui. pana si persoanele dragi au cam uitat sa ma includa in vacanta lor...macar pentru putin. si eu incerc sa ii includ pe toti odata. degeaba. vreau sa inceapa scoala, ca sa am activitate, sa ma vad mai des cu prietenii mei, sa nu mai simt ca trece viata pe langa mine si eu nu fac nimic. I want to breakaway!

munca mea.

intr-un final...s-a terminat...4 saptamani de munca asidua...de munca care m-a solicitat extrem de mult. munca care m-a epuizat total si care m-a facut in multe dimineti sa ma trezesc cu fata la cearceaf. munca grea. desigur...recompensele vor fi mari...dar din pacate nu pe masura trudei mele. adica...sa te plimbi weekend de weekend cu tavi de carnati in mana in cel mai mare magazin din tara imbracata ca o macelareasa si duhnind a medic legist merita mai mult de 6 mil. da sunt multumita. sunt fericita ca voi primi primul meu salariu. ma rog...primul meu salariu semnificativ. pt ca primul meu salariu de 1 mil si ceva s-a dus aproape instantaneu pe o geanta si p pirs. asa ca voi avea niste bani frumusei cu care voi merge la fel de frumusel la mare cu prietena mea. si haide, sa zicem ca sunt mandra ca am muncit. vreau sa zic...munca kinda shameful a avut si partile ei dragute. cum ar fi zecile de prajituri mancate, deoarece doamnele de langa camera unde prajeam carnatii erau foarte dragute si in schimbul a cativa carnati si mici primeam eclere, amandine, tarte, cornuri, fructe...si nu a stricat deloc :) in plus...i made sum new friends :D and i love makin friends.friends care au facut munca mai draguta, mai usoara si care au facut timpul sa treaca mai rpd. plus ca la cati mici am cumparat...am primit un bonus de cateva sute de mii pe care o sa il sparg pe un slumber party ;;) si...de ce nu, am muncit! mi-am castigat banii mei iar asta ma face foarte mandra, spre deosebire de altii care stau cu burta la soare si primesc bani de la taticu sau de la mamica iar atunci cand nu au se supara pe ei, de parca parintii sunt un izvor nesecat de bani. eu prefer sa muncesc, chiar daca in conditii nu prea satisfacatoare. logic, si eu sunt intretinuta de ai mei, ca plm nu's inca in stare sa castig atatia bani incat sa ma descurc pe cont propriu...dar asa, am rezervele mele din care imi fac poftele...in plus...chestiile care le iau din banii mei imi par mai dragi. ma uit in oglinda...si imi spun...bilele astea de metal sunt muncite de mine! e foarte nice. imi doresc sa mai muncesc, desigur, nu in conditiile de pana acum..dar...as vrea...oricum, sa mai treaca un timp..deoarece, cum am zis...sunt extrem de epuizata. in plus pana imi trece mie epuizarea:)) probabil o sa inceapa liceul si atunci o sa fie epuizare...si asa sunt epuizata dupa 7 ore de scoala...apoi si munca...minunat...not! oricum...recomand oricui de varsta mea sa isi ia o slujba, deoarece benificii exista, in plus nu mai pierzi timpul degeaba iesind afara nonstop pe banii altora...si..pe mine una, de cand muncesc, mommy ma rasfata mai mult:D ba cu ceva bun, ba facand ea curat in locu meu;;) e nice:D totusi...munca asta m-a facut ca timp de o luna sa nu imi mai vad multi prieteni de care imi este fooooaaaarte dor...si cu care sper sa recuperez timpul pierdut...deoarece ii iubesc. bai, voi, astia, prietenii mei! va iubeeeesc! diana, loolee, alexandra, mada, miha, geo, iulia, debate guys (desi nu am mai vorbit asa mult) sa stiti ca va iubeeeeeesc muuult si imi e dor de vooooi >:D<

wish

Am vazut acum ceva vreme un film, A walk to remember parca, in care personajul principal avea o lista de dorinte. Mi s-a parut foarte cute ideea iar azi noapte pe la 2 mi-au venit in cap niste dorinte pe care le am eu. Realizabile sau nu, am zis sa le notez, maybe one day they'll eventually come true:) desigur, tipa din film avea vreo 300-400 de dorinte. Eu sunt mai putin pretentioasa si o sa trec cam ce imi vine acum in minte.

1. sa vad un rasarit de soare la mare.
2. sa am parte macar o data de o manichiura la salon.
3. sa am o pereche de pantofi Manolo Blahnik.
4. sa imi dedice cineva melodia lui Shaggy si Rayvon, Angel.
5. sa am parte de o zi in care banii sa nu conteze.
6. sa donez sange.
7. sa am un prieten gay.
8. sa am un prieten care sa ma iubeasca.
9. sa mananc lasagna.
10. sa intru in mare noaptea, naked.
11. sa o cunosc pe Sarah Jessica Parker.
12. sa merg la un concert Maroon 5.
13. sa merg la o petrecere si sa fiu eleganta.
14. sa invat sa merg pe skate.
15. sa gasesc un leac pentru boala de piele a mamei mele.
16. sa fac lumea fericita.
17. sa merg la casa lui tata.
18. sa mai invat o limba straina.
19. sa invat sa merg pe tocuri.
20. sa merg la mare cu prietenii.
21. sa imi dau pierce in spranceana.
22. sa imi pun lentile de contact verzi.
23. sa fac pe cineva (except my mom) sa fie mandru/a de mine.
24. sa merg in Krystal si Pat.
25. sa am un party d'ala de pooomina :D.
26. sa merg la un meci de fotbal sau basket.
27. sa implinesc o dorinta mare a cuiva.
28. sa am un iPhone.
29. sa ii gatesc cuiva de una singura.
30. sa merg intr-o tara straina cu cineva drag.


hm...nush...sigur mai am dorinte dar deocamdata nu stiu...astea mi-au trecut prin cap:)

Postare.

Ok. Sunt scurta si la obiect. Sunt in convalescenta. Sunt in perioada de refacere. Am trecut printr'o perioada mai dificila si prefer sa nu mai vorbesc despre asta pentru ca am vorbit destul (see hi5:)) ) spun doar ca pe zi ce trece I'm building myself back up din ce in ce mai mult si in curand I'll be my old self again:) multumiri prietenilor, pentru ca mi-au fost alaturi. in special dianei, stie ea de ce. oricum. It'll all get better in time. :)

Si acum.

Din seria freaky facts:)) unusual stuff... chestii pe care nu le stie toata lumea;))

m-am taiat foarte tare la mana acum vreo 20 de minute in incercarea de a taia un cartof.

nu am deschis o carte de cand a inceput clasa a 10a si o sa imi iasa media vreo 9.30

singura data cand am invatat mai mult de o ora a fost cand am dat capacitatea.

daca e sa adun cat timp am dedicat invatatului in liceu...nu se fac mai mult de...2-3 ore. si nu glumesc.

fac de 6 ani franceza dar nu stiu sa leg nici macar o propozitie. pe bune.

sunt stangace. foarte stangace. si la propriu, si la figurat.

detest matematica si nu stiu sa rezolv nici un exercitiu.

primul meu cos mi'a aparut in cot.

la nastere era sa murim si eu si mama pentru ca nu puteam sa ma nasc...the natural way...asa ca m-am nascut prin cezariana.

nu cred in nici un fel de horoscop sau superstitie dar am impresia ca cifra 7 si numerele care o contin ma urmaresc peste tot. de fapt, nu am impresia. asa si e. ask everybody.

cred ca in total am doar vreo 3 prieteni adevarati.

nu stiu si nu pot sa fac flotari.

am defragmentari d pupila. adica bucatele miici d pupila imprastiate p ochiu meu stang.

am 3 cicatrici pe spate in acelasi loc. 2 dintre ele sunt facute exact in acelasi fel doar ca la cativa ani distanta.

cand eram mica aveam un picior mai mic ca celalalt.

pana la 2 ani am avut ochii albastri si tata credea ca sunt a altuia, el avand ochii caprui si mama verzi. acum ii am si eu caprui.

nu stiu sa gatesc. nimic. absolut nimic. doar cartofi prajiti.

mai demult am incercat sa imi las o unghie de la picior netaiata sa vad cat creste. cand a ajuns la un cm, mi-a taiat'o mama in somn.

am o alunita in spranceana.

nu seman deloooc cu rudele din partea mamei. nici cu ea nu seman.

detest alternanta de sunete...gen...mai incet...mai tare...iar mai incet...omg groaznic

chiar si cel mai mic sunet ma trezeste, oricat de profund as dormi.

sforai.

cand eram mica am tras o bila pe nas si era sa ma duca la urgente din cauza asta. bila era albastra.

habar nu am sa consolez si sa dau sfaturi.

nimeni nu ma cunoaste cu adevarat. nimeni.

cred ca stiu engleza mai bine decat romana.

am impresia ca am voce de baiat.

uneori sunt atat de enervanta ca nici eu nu ma mai suport.

as vrea sa am macar one night stand cu Adam Levine, Bam Margera sau Ashton Kutcher.

cred ca cele mai buni voci masculine sunt: Chester (Linkin Park), Darren Hayes si Brendon Urie.

si cele mai buni voci feminine: Nadia de la Iio desi sunt f sigura ca vocea ei e facuta pe calc. Anyway. great voice. plus Mariah Carey. si tipa bruneta de la Bambi.

Nu pot sa ascult ff multe din melodiile mele preferate pentru ca ma fac sa plang.

as manca fistic fara oprire.

Mi-as fi dorit din toaaaaaata inima mea sa am ochii verzi.

urasc sa dansez in public.

cand imi pui un deget sub nas, stranut. ori de cate ori ai face asta. si prietenii fac asta. foarte des. URASC CHESTIA ASTA.

sunt foarte visatoare si de fiecare data cand sunt cu un tip am impresia ca o sa ma marit cu el:)) silly me

vreau sa am 2 copii: un baiat si o fata care sa fie cu minim 2 ani mai mica ca baiatul. si vreau sa ii cheme Andrei si Irina. iubesc numele astea

sunt unul din foaaarte putinii copii care nu au plans la nici un vaccin.

daca as putea da timpul inapoi, mi-as schimba aproape total viata.

imi amintesc pudra de talc cu care ma dadea mama cand eram mica:">

mananc saratele foarte des, dar mereu stau si le controlez ca sa scot semintele de chimen. le urasc....

nu mai stiu. My inspiration has run dry.

Sometimes I miss some times...

Ok...am trecut peste fiat...si scuzele mele ca in postarea de aseara nu am scris tot ce am in cap. Dar, voi face ceva ce nu imi place, si anume, sa ma justific. Nu am scris tot ce gandeam pentru ca aseara singurul lucru care imi vajaia in cap era fiat...si am uitat sa scriu chestii care in mod normal le-as fi scris. Imi e dor. De ce? De multe. De drumul spre scoala, de Panic at the disco, de promisiuni respectate, de momentele in care sunt si eu mai normala, de discutiile mele filosofice, de prietenul meu, de vara, de mare, de persoanele dragi care acum nu sunt aici. Era asa frumos acum cativa ani, cand stateam dimineata in bucatarie la geam si mancam crema de branza pe paine proaspata si viata imi parea atat de simpla...cand mergeam la tara si ma furisam noaptea pe geam ca sa stau cu baietii...cand inclinam un pic capul pe stanga si parul imi gadila soldurile...pe scurt, era frumos. Si ma intreb, acum, unde s-a dus totul? De ce plang din ce in ce mai des? De ce vreau ca fiecare zi sa se termine mai repede? De ce vreau sa cresc? De ce vreau sa mi se acorde mai multa atentie? Pentru ca in ultimul timp mi se pare ca am fost ignorata. Sau mi s-a acordat atentie intr-un fel neplacut. Dar ma axez pe prima optiune. Cum te simti cand acum auzi "o sa te sun" si peste 3 zile...iti dai seama ca tu ai sunat...cum te simti cand auzi...vreau neaparat sa te vad...ca apoi...sa iti dai seama ca acel neaparat ar fi facut intalnirea mai mult decat posibila...si totusi nu a existat vreo intalnire. Pentru ca tot ce ai auzit sunt minciuni. Daca vrei sa faci un lucru, il faci. Dar daca nu il vrei...de ce macar il mai mentionezi??? Ok. Detest un lucru. Este unul din lucrurile pe care le detest cel mai mult. Si anume: cand o persoana spune ca face ceva si nu face. Urasc asta. Si chestia asta se pare ca mi se intampla din ce in ce mai des. De ce dau numai peste persoane neserioase care lasa impresia ca le pasa, ca apoi sa vezi ca daca le-ar fi pasat atat de mult, ar fi fost in stare macar sa dea un telefon. Dar nici atat nu s-au deranjat sa faca. Iar apoi...cand cedezi ca un prost si suni...sa auzi miiiiiiiii de scuze...dar nici macar un..."sorry"...chestia asta sincer, pe mine, m-a prost dispus o zi intreaga. Ii mai pasa cuiva de mine? Se mai gandeste cineva la mine? Mai vrea cineva sa ma imbratiseze? Sau macar...a facut cineva vreodata chestiile astea? Ma simt alone. Pentru ca ma uit la telefon si el nu face nimic. Pentru ca in clipa asta nu vorbesc cu nimeni. Pentru ca exista persoane carora ar trebui sa le pese. Si nu sunt. Si vreau sa fie. Imi e dor de old me, cand radeam mereu, nu numai cand era lume in jurul meu, cum fac acum...imi e dor de fatza mea fara masca de persoana naiva si nepasatoare pe care o port...vino inapoi, eu!

eu

nu m-am culcat pentru ca nu am chef.

mai umplu si io asta pe aicea. nu stiu de ce fac blog. cred ca din cauza ca aici vreau sa scriu multe din conceptiile mele idioate pentru ca sa le citesc mai tarziu si sa imi dau seama daca sunt idioate sau nu.

ce sa zic? stuff 'bout me. ce'mi trece prin cap. ca de, e la moda:) si mie mi place sa scriu despre mine, de ce sa neg?

sunt o persoana foarte greu de inteles

cateodata am impresia ca vorbesc dar nimeni nu ma intelege.

am pus numele asta blogului de la o melodie care imi place foarte mult. si da. stiu ce inseamna Tailor 8-

imi iubesc prietenii. pentru mine ei sunt mai importanti decat familia.

imi place sa fac din tantar armasar.

iubesc culoarea verde. iubesc orice are culoarea verde (mai putin legumele)

sunt de parere ca trandafirata are cel mai yucky miros din lume.

imi e frica de uscatoarele din toalete.

imi e frica de baloane.

imi e frica de masini.

camera mea este intr'o permanenta dezordine.

sunt o fire destul de open-minded. sunt in stare sa discut despre orice.

iubesc trupa Maroon 5. de fapt, iubesc melodiile lor. toate. no exception. si il idolatrizez pe Adam Levine.

imi place sa am dreptate.

de 2 saptamani am o pufarina mov sub birou dar nu vreau sa o iau de acolo. e pufarina mea.

imi place fffff mult engleza, o fac de la 2 ani si incerc mereu sa imi imbunatatesc vocabularul in engleza.

imi place literatura.

sunt o fire dezorganizata si foarte imprastiata.

urasc sa mi se zica "din cauza ta".

ochii mei se fac galbeni cand e foarte soare afara.

mi se par analfabete persoanele care folosesc "ua" in loc de "oa" (gen...suare, imi e fuame)

imi place muzica lui Colbie Caillat desi sunt sigura ca majoritatea populatiei romane habar nu are cine e.

imi place sa merg la cumparaturi. sa cumpar orice.

sunt de parere ca manelele ar trebui interzise.

iubesc marea, iubesc sa inot, iubesc sa ma bronzez.

azi am castigat o dezbatere si sunt mandra de mine si de coechipierele mele.

btw, fac debate si imi place foarte mult, atat ceea ce fac acolo cat si persoanele cu care fac:)

nu cred in: horoscoape, noroc, preziceri, ghicit in tot felu de chestii, superstitii, semne bune/rele

dar cred in dumnezeu, desi nu imi place sa merg la biserica. si imi spun rugaciunea aproape in fiecare seara:)

imi iubesc iPodul. il ador.

nu imi place sa imi periez mocheta din camera. e foarte enervant.

nu mai fumez! ^:)^

imi plac foarte mult excursiile pe care le organizeaza Cristina.

nu imi place sa stau in casa. daca ar fi dupa mine as sta toata ziua afara. cu oricine.

sunt dependenta de zahar. innebunesc daca stau o zi fara sa mananc ceva dulce. si vreau sa ma vindec. dar nu stiu cum.

Coca-Cola rulz!!!!!! Pepsi e nasol.

imi place Scps u

nu stiu sa gatesc decat cartofi prajiti si oua.

urasc din toata inima mea rosiile, ceapa, usturoiul, maslinele, mustarul si tot ce este amar.

fac foarte foarte urat cand ma imbat.

am o minte bolnava.

unul din idolii mei e Carrie Bradshaw (NU Sarah Jessica Parker, ci personajul in sine) atat comportamental cat si vestimentar.

mi se spune ca nu sunt feminina dar vreau din tot sufletul meu sa ajung sa ma imbrac ca carrie bradshaw...mi se pare foarte feminina:)

iubesc sa im fac prieteni noi si iubesc ca prietenii noi sa ajunga foarte buni prieteni.

chiar daca ma chinui sa o fac, nu pot sa intarzii. nu stiu de ce. don't ask.

iubesc vara.iubesc vara.iubesc vara.iubesc vara.iubesc vara.iubesc vara.iubesc vara.iubesc vara.iubesc vara.iubesc vara.iubesc vara.iubesc vara.iubesc vara.iubesc vara.iubesc vara.

imi place sa mananc ce imi place. :D

imi place sa dorm.

imi place sa lenevesc.

am o alunita in spranceana.

urasc sa nu se tina cont de parerea mea.

urasc din toata inima cand o persoana spune ca face ceva dar nu face.

am un rucsac pe care e desenata pucca. dar mie nu imi place pucca. mi se par niste desene de copii retardati.

in schimb imi place Ed Edd and Eddy, Cow and Chicken, Tom and Jerry si Naruto:X:X:X:X:X:X

urasc filmele/desenele dublate. dar pt desenele de mai sus am rabdare. mai putin naruto k ma uit p net subtitrate.

visul meu cel mai mare e sa stau la casa mea si sa ma intretin singura.

urasc cafeaua. e scarboasa:)

ma enerveaza calculatorul si telefonul meu.

orice ating deteriorez, lovesc, daram, stric, murdaresc.

pa.

o zi

ma trezesc la 6.
ma culc la loc.
trezire finala la 6 si 10.
ma spal pe fata si pe dinti.
imi fac ghiozdanul (nu stiu de ce, dar NU POT sa mi-l fac seara)
stau 20 de minute in fata dulapului.
ma imbrac.
ma dau cu creion (in general urasc sa ma machiez dar sunt dependenta de creionul negru).
imi indrept parul (imi urasc parul. imi iubesc placa.)
ma bag in pat cu un Activia si un Actimel si ma uit la Mircea Badea sau la Ed Edd si Eddy cu mama vreo 20 de min.
ma ridic din pat.
adaug geaca pentru ca inca e frig, o pereche de bashketi sau snickeri si o tulesc la liceu.
fac 15 min pana la metrou. urasc acele 15 minute. mi se pare ca dureaza o ora. in acele minute trec pe langa o scoala Ma uit spre respectiva scoala. De 6 ani are pe ea pancarta cu 1962-2002 40 de ani de impliniri. zilnic cand trec pe acolo sper sa nu mai fie acea pancarta. dar mereu este. trec prin fata sectiei de politie. trec prin fata unor termopane si ma admir. nu pot sa ma abtin. ajung la metrou...dau de nea Nicu, un cersetor (eu l'am botezat asa, dar nu stiu de ce). astept metroul, in timp ce trebuie sa suport cel putin un grup de babe barfitoare, o baba barfitoare solitara, un emo kid cam vai de el, un tip plin de pirsuri care se da rocker si mereu asculta muzica(dar odata am fost atenta si am observat ca asculta manele). De la statia mea, Gorjului, pana la Eroilor, trebuie sa vad cel putin o persoana pe care sa o comentez. ori o baba care imi arunca priviri ucigatoare din spatele fardului de culoare electrizanta, ori vreo pitzipoanca imbracata in roz din cap pana in picioare, ori un copil handicapat care se ia de mine si imi vorbeste intr-o limba numai de el stiuta, ori vreun individ care practic ma da pe spate din cauza mirosului pe care il emana. Acolo, la eroilor, am parte de o mare dilema. lumea coboara din metroul cu care vin eu, dinspre industriilor. la eroilor, de obicei...pe peronul de vizavi se afla alt metrou care asteapta lumea pt a'i duce in directia Republica. si aici incepe nedumerirea. TOATE persoanele care coboara din metroul meu alearga spre cel din fata. DE CE? acel metrou sta acolo special ca sa ii astepte. dar mereu aud ceva de genul hai mai repede sa prindem metroul! sau cineva imi mai zice: mergi mai repede! nu vezi ca pleaca metroul? NU! nu vad! pentru ca nu pleaca! anyway...ii urmez in deja cunoscutul metrou cu directia Republica...si merg pana la statia Unirii...acolo simt ca am parte de o noua apocalipsa zilnic. sau poate o revolutie. sau de ce nu? un razboi. un razboi individual. fiecare pentru el. este un haos. stau la coada pentru a urca scarile. stau la coada pentru a merge. apoi stau la coada pentru a cobori alte scari. si iar stau la coada ca sa merg. minunaat. sa zicem...ajung la liceu. imi iubesc liceul. ma rog. de obicei nu intarzii, sunt o fire punctuala de fel, chiar fara sa vreau. am parte de 7 ore minunate. cu exceptia orelor de curs, desigur. nu stiu cum se face, dar fiecare ora de curs care nu iti place, trece mai greu. pentru mine, o materie nu imi place cand o gasesc nefolositoare. la ce imi foloseste mie matematica? ca sa reformulez...la ce imi foloseste matematica de clasa a 10a? cand voi fi mare vreau sa fac ceva din domeniul marketingului. nush ce. ma rog. sunt sigura ca pentru a determina calitatea unor produse, pentru a face studii de piata etc nu imi vor folosi vreodata logaritmii sau inductia sau marii mei dusmani, numerele complexe si cele imaginare. la fel si biologia. chiar nu cred ca ma voi lovi in viata de vreun organism unicelular ca euglena verde. atunci, de ce trebuie sa il studiez? anyway. in afara de orele de curs, scoala e minunata. ma refer la pauze, desigur. mie imi place ca in pauza sa ies afara frumos, sa ma asez pe o banca si sa ma coc la soare si sa vbesc cu prietenii. e una din placerile vietii. cel putin pentru mine. imi impart mancarea pe pauze astfel incat sa nu plec infometata. un corn chipicao cu abtipilduri cu naruto si un cake bar imi kinda ajung. nu chiar. dar nu ma plang. plec acasa pe la 15. pana acum nu prea era 15, dar mai nou, doamna directoare a Scolii Superioare Comerciale Nicolae Kretzulescu, nu stiu cum, dar a observat disfunctionari in sistemul de invatamant pe care il aplica liceul mai sus mentionat. cum ar fi faptul ca 90% din liceu pleaca inainte de ora oficiala de incheiere a cursurilor. de asemenea, imi e greu sa imi dau seama cum oare a reusit sa isi dea seama ca in fiecare pauza aproximativ 100 de persoane stau in curtea exterioara si fumeaza. ca sa nu mai vorbim de faptul ca dintr'o data, cei care nu poarta uniforma pana cand ies din liceu sunt sanctionati. aceste lucruri se intampla de cand am intrat eu in acest liceu, si sunt destul de sigura ca se intampla si inainte. dar cum ar putea elevii deja obisnuiti cu acest "regim" sa il schimbe de la o zi la alta? din pacate, directoarea a gasit raspuns la aceasta intrebare retorica: cu amenzi! inchei subiectul. ma enerveaza. plec acasa. apocalipsa de la unirii are o mai mica amploare decat cea de dimineata dar ramane in picioare. ca sa nu o mai lungim...ajung acasa. mama e casnica, prin urmare ea e acasa. mananc, de obicei ce imi da, desi cateodata nu imi convine. iar mama are o deosebita placere de a gati exact ce nu imi convine. ciorba. cine a inventat acest obiect al torturii si al durerii? si cine a invatat'o pe mama sa il produca? am facut un rau atat de mare ca sa merit asta? ciorba mi se pare o mancare scarboasa, nici macar nu stiu din ce se face. stiu doar ca are multe legume si ca toata lumea zice ca trebuie sa o mananc. ma rog. cum am zis, mama are o deosebita placere sa o faca. de fapt, mama are o deosebita placere sa ma enerveze. ma enerveaza, ea rade. ma calmez, se calmeaza. ma enerveaza iar, iar rade. si tot asa. frec menta paaana la 8 seara, deoarece pana la ora aceea nu am voie la calculator. in acel timp ori dorm, ori ma delectez cu stiri, minunat...stiu: ori...pur si simplu stau si reflectez. e foarte placut. si nu imi condamn mama ca nu ma lasa decat de la 8 la calculator. sunt constienta de efectele pe care calculatorul il are asupra mea si vreau sa le evit cat mai mult posibil deci nu ma plang in legatura cu aceasta restrictie. in acel timp ori ma uit la desene sau benzi desenate pe net, ori intru pe un site unde imbrac vedete (am aceasta obsesie de vreo 4 ani, don't blame me), sau discut cu prietenii. imi place sa discut cu prietenii. imi place sa discut chestii filosofice desi poate nu par in stare sa o fac. imi place sa barfesc. nu la modul nesimtit sau ipocrit. dar imi place. la 10 jum 11 ma culc deoarece mai mult nu rezist. ma rog...in ultima saptamana din cauza ca m-am dedicat aproape in totalitate unui singur lucru care a cerut muta cercetare, am ajuns sa ma culc si la 12-1 lucru care pt unii e egal cu 0, dar pt mine e egal cu "ziua urmatoare voi fi o leguma si imi va pica capu din 5 in 5 minute de somn". acum habar nu am cat e ceasul. ceasul calculatorului meu arata 6:16. :D don't care. cred ca ma culc. noapte buna.