o zi

ma trezesc la 6.
ma culc la loc.
trezire finala la 6 si 10.
ma spal pe fata si pe dinti.
imi fac ghiozdanul (nu stiu de ce, dar NU POT sa mi-l fac seara)
stau 20 de minute in fata dulapului.
ma imbrac.
ma dau cu creion (in general urasc sa ma machiez dar sunt dependenta de creionul negru).
imi indrept parul (imi urasc parul. imi iubesc placa.)
ma bag in pat cu un Activia si un Actimel si ma uit la Mircea Badea sau la Ed Edd si Eddy cu mama vreo 20 de min.
ma ridic din pat.
adaug geaca pentru ca inca e frig, o pereche de bashketi sau snickeri si o tulesc la liceu.
fac 15 min pana la metrou. urasc acele 15 minute. mi se pare ca dureaza o ora. in acele minute trec pe langa o scoala Ma uit spre respectiva scoala. De 6 ani are pe ea pancarta cu 1962-2002 40 de ani de impliniri. zilnic cand trec pe acolo sper sa nu mai fie acea pancarta. dar mereu este. trec prin fata sectiei de politie. trec prin fata unor termopane si ma admir. nu pot sa ma abtin. ajung la metrou...dau de nea Nicu, un cersetor (eu l'am botezat asa, dar nu stiu de ce). astept metroul, in timp ce trebuie sa suport cel putin un grup de babe barfitoare, o baba barfitoare solitara, un emo kid cam vai de el, un tip plin de pirsuri care se da rocker si mereu asculta muzica(dar odata am fost atenta si am observat ca asculta manele). De la statia mea, Gorjului, pana la Eroilor, trebuie sa vad cel putin o persoana pe care sa o comentez. ori o baba care imi arunca priviri ucigatoare din spatele fardului de culoare electrizanta, ori vreo pitzipoanca imbracata in roz din cap pana in picioare, ori un copil handicapat care se ia de mine si imi vorbeste intr-o limba numai de el stiuta, ori vreun individ care practic ma da pe spate din cauza mirosului pe care il emana. Acolo, la eroilor, am parte de o mare dilema. lumea coboara din metroul cu care vin eu, dinspre industriilor. la eroilor, de obicei...pe peronul de vizavi se afla alt metrou care asteapta lumea pt a'i duce in directia Republica. si aici incepe nedumerirea. TOATE persoanele care coboara din metroul meu alearga spre cel din fata. DE CE? acel metrou sta acolo special ca sa ii astepte. dar mereu aud ceva de genul hai mai repede sa prindem metroul! sau cineva imi mai zice: mergi mai repede! nu vezi ca pleaca metroul? NU! nu vad! pentru ca nu pleaca! anyway...ii urmez in deja cunoscutul metrou cu directia Republica...si merg pana la statia Unirii...acolo simt ca am parte de o noua apocalipsa zilnic. sau poate o revolutie. sau de ce nu? un razboi. un razboi individual. fiecare pentru el. este un haos. stau la coada pentru a urca scarile. stau la coada pentru a merge. apoi stau la coada pentru a cobori alte scari. si iar stau la coada ca sa merg. minunaat. sa zicem...ajung la liceu. imi iubesc liceul. ma rog. de obicei nu intarzii, sunt o fire punctuala de fel, chiar fara sa vreau. am parte de 7 ore minunate. cu exceptia orelor de curs, desigur. nu stiu cum se face, dar fiecare ora de curs care nu iti place, trece mai greu. pentru mine, o materie nu imi place cand o gasesc nefolositoare. la ce imi foloseste mie matematica? ca sa reformulez...la ce imi foloseste matematica de clasa a 10a? cand voi fi mare vreau sa fac ceva din domeniul marketingului. nush ce. ma rog. sunt sigura ca pentru a determina calitatea unor produse, pentru a face studii de piata etc nu imi vor folosi vreodata logaritmii sau inductia sau marii mei dusmani, numerele complexe si cele imaginare. la fel si biologia. chiar nu cred ca ma voi lovi in viata de vreun organism unicelular ca euglena verde. atunci, de ce trebuie sa il studiez? anyway. in afara de orele de curs, scoala e minunata. ma refer la pauze, desigur. mie imi place ca in pauza sa ies afara frumos, sa ma asez pe o banca si sa ma coc la soare si sa vbesc cu prietenii. e una din placerile vietii. cel putin pentru mine. imi impart mancarea pe pauze astfel incat sa nu plec infometata. un corn chipicao cu abtipilduri cu naruto si un cake bar imi kinda ajung. nu chiar. dar nu ma plang. plec acasa pe la 15. pana acum nu prea era 15, dar mai nou, doamna directoare a Scolii Superioare Comerciale Nicolae Kretzulescu, nu stiu cum, dar a observat disfunctionari in sistemul de invatamant pe care il aplica liceul mai sus mentionat. cum ar fi faptul ca 90% din liceu pleaca inainte de ora oficiala de incheiere a cursurilor. de asemenea, imi e greu sa imi dau seama cum oare a reusit sa isi dea seama ca in fiecare pauza aproximativ 100 de persoane stau in curtea exterioara si fumeaza. ca sa nu mai vorbim de faptul ca dintr'o data, cei care nu poarta uniforma pana cand ies din liceu sunt sanctionati. aceste lucruri se intampla de cand am intrat eu in acest liceu, si sunt destul de sigura ca se intampla si inainte. dar cum ar putea elevii deja obisnuiti cu acest "regim" sa il schimbe de la o zi la alta? din pacate, directoarea a gasit raspuns la aceasta intrebare retorica: cu amenzi! inchei subiectul. ma enerveaza. plec acasa. apocalipsa de la unirii are o mai mica amploare decat cea de dimineata dar ramane in picioare. ca sa nu o mai lungim...ajung acasa. mama e casnica, prin urmare ea e acasa. mananc, de obicei ce imi da, desi cateodata nu imi convine. iar mama are o deosebita placere de a gati exact ce nu imi convine. ciorba. cine a inventat acest obiect al torturii si al durerii? si cine a invatat'o pe mama sa il produca? am facut un rau atat de mare ca sa merit asta? ciorba mi se pare o mancare scarboasa, nici macar nu stiu din ce se face. stiu doar ca are multe legume si ca toata lumea zice ca trebuie sa o mananc. ma rog. cum am zis, mama are o deosebita placere sa o faca. de fapt, mama are o deosebita placere sa ma enerveze. ma enerveaza, ea rade. ma calmez, se calmeaza. ma enerveaza iar, iar rade. si tot asa. frec menta paaana la 8 seara, deoarece pana la ora aceea nu am voie la calculator. in acel timp ori dorm, ori ma delectez cu stiri, minunat...stiu: ori...pur si simplu stau si reflectez. e foarte placut. si nu imi condamn mama ca nu ma lasa decat de la 8 la calculator. sunt constienta de efectele pe care calculatorul il are asupra mea si vreau sa le evit cat mai mult posibil deci nu ma plang in legatura cu aceasta restrictie. in acel timp ori ma uit la desene sau benzi desenate pe net, ori intru pe un site unde imbrac vedete (am aceasta obsesie de vreo 4 ani, don't blame me), sau discut cu prietenii. imi place sa discut cu prietenii. imi place sa discut chestii filosofice desi poate nu par in stare sa o fac. imi place sa barfesc. nu la modul nesimtit sau ipocrit. dar imi place. la 10 jum 11 ma culc deoarece mai mult nu rezist. ma rog...in ultima saptamana din cauza ca m-am dedicat aproape in totalitate unui singur lucru care a cerut muta cercetare, am ajuns sa ma culc si la 12-1 lucru care pt unii e egal cu 0, dar pt mine e egal cu "ziua urmatoare voi fi o leguma si imi va pica capu din 5 in 5 minute de somn". acum habar nu am cat e ceasul. ceasul calculatorului meu arata 6:16. :D don't care. cred ca ma culc. noapte buna.

De azi...

De azi dau pagina. De azi vreau sa schimb ceva. Nu stiu ce. Nu stiu de ce am ales ziua de azi. Dar de azi vreau sa schimb ceva.
De azi vreau sa fiu mai ordonata.
De azi vreau sa imi respect mai mult mama.
De azi vreau sa invat mai mult.
De azi vreau sa imi fac noi prieteni.
De azi vreau sa ma fac verde/albastra/mov in cap.
De azi vreau sa nu mai mananc junk-food.
De azi vreau sa imi infrunt fobiile (teama de baloane, de uscatoare de toaleta si masini)
De azi vreau sa imi pun postere cu Maroon 5 in camera.
De azi vreau sa scap de dependenta mea de zahar.
De azi vreau sa iubesc. Pe bune.
De azi vreau sa trec peste ce nu am putut sa trec 10 luni.
De azi vreau sa am mai multa grija de unghiile mele.
De azi vreau sa muncesc mai mult, sa pun mai mult suflet in ceea ce fac.
De azi vreau sa fiu "a pain in the ass" pentru mai putina lume.
De azi vreau sa imi iubesc viata.
De azi vreau sa imi iubesc tatal.
De azi vreau sa devin mai responsabila.
De azi vreau sa daruiesc mai mult.
De azi vreau sa primesc mai mult.
De azi vreau sa scap de ticurile mele enervante (frecat la ochi, dat din picior, cuvantul "frate")
De azi vreau sa (ma) stresez mai putin.
De azi vreau sa pastrez curatenia.
De azi vreau sa vorbesc mai putin dar sa spun mai multe.
De azi vreau sa schimb ceva.

Sigur...nu o sa reusesc sa schimb tot ce vreau. Si desigur...astea nu sunt toate lucrurile pe care vreau sa le schimb. Dar nu conteaza. Totusi...DE AZI incepe.