ultima lacrima.

Era in punctul in care nu mai stia ce sa faca...simtea ca nimic din ce face nu mai are sens...ar fi vrut sa fuga in bratele lui dar el nu mai era acolo. incercase sa il aduca inapoi dar cum sa il aduca inapoi daca nici macar nu stia unde plecase? ar fi vrut ca totul sa fie bine, cum era inainte. sa nu mai existe probleme ci doar fericire. dar fericirea parea acum atat de departe incat nu o mai putea prinde. fiecare pas al ei era o greseala. fiecare cuvant, o prostie. fiecare gest, inutil. ar fi vrut sa renunte la tot ce ii facea rau...dar era si mai rau dupa aceea. ar fi vrut sa dea timpul inapoi ca sa nu mai existe perioada asta..sau macar inainte ca sa treaca peste ea. dar era prinsa in prezentul taios care incet incet rupea bucati din ea. se tinea de stomac pentru ca altfel simtea ca se va descompune. lacrimile deja nu mai puteau curge din ochii in care era seceta. doar o durere muta care se amplifica cu fiecare bataie a inimii. dar avea o statornicie sadica in a se complace. nu vroia sa puna punct la ce o distrugea. pentru ca ceea ce o distrugea era ceea ce ii redase nu de mult fericirea. nu avea nevoie de multe lucruri pentru a iesi din asta. doar de el. de antidotul ei. singurul antidot care functiona...care ii calma durerea si ii oprea sangerarea. dar nu mai era. nu va mai fi. gandul asta o sfasia pur si simplu...o stingea...acum mai palpaia inca putin dar nu mai avea oxigen...pasii o purtau usor spre balconul care fusese martorul intregii povesti...fusese adapostul ei cand nu mai avea cine sa o protejeze. blocurile crapate se intindeau cat putea curpinde cu privirea. dar nimeni nu se uita la ea. niciodata. cu greu, tortura psihica ii smulsese o lacrima. ultima. nu mai vroia sa sufere. simtea ca nu mai are ce face, ca bucuria care odata o napadea nu va mai exista niciodata si nu poate face absolut nimic in privinta asta. ce putea sa mai faca? incercase orice. degeaba. lacrima cadea usor pana s-a izbit de asfalt in timp ce ea o urmarea. era ultima ei lacrima...si s-a hotarat sa o urmeze. a incercat sa isi desfaca aripile dar uitase ca nu le mai are. asa ca fara sa isi deschida bratele, ci cu ele imprejurul corpului ei...s-a aruncat. durerea trecuse.