Dragul Facebook

Astazi am incercat sa accesez Facebook de pe telefon. Cand am dat log-in, mi-au zis ca trebuie sa urmez nu stiu ce pasi deoarece sunt in alta zona decat cea in care accesez Facebook in mod normal. De acord, deoarece ma aflam in satul Soimari...undeva pe langa Ploiesti, mergand cu masina. Din cauza ca mie mi se face rau cand citesc in masina, am renuntat sa le urmez lor pasii si am zis sa fac asta acasa. Zis si facut. Doar ca mi-a luat cam o ora. De ce? Pentru ca dragii de ei cu securitatea lu peste vroiau sa se asigure ca nu cumva altcineva sa imi acceseze mie contul din Soimari (poate comitea frauda secolului) si sa scriu literele care apareau intr-un chenar,stiti voi. Doar ca mie NU imi aparea chenarul!!! Dupa ce m-am chinuit am reusit intr-un final sa ma loghez (mi-am schimbat parola de doua ori si apoi m-au logat, bla bla) mi-au cerut scuze pentru inconveniente, procedura de rigoare...mi-au zis ca da, m-am logat din alta parte. INSA...de unde mi-au zis ei ca m-am logat? Din NORVEGIA =))) Deci da, dragutii de oameni de la facebook m-au localizat in Norvegia:)) Deci banuiesc ca fiecare sat romanesc are un echivalent in cine stie ce tara:))

Birocratia suge

Imi amintesc cu nostalgie vremurile de demult cand aveam un caietel mic, dreptunghiular. Ma simteam foarte fericita cu acel caietel. Nu il puteam folosi des, odata pe luna. Dar tare mult imi placea cand scriam in el si rupeam o foaie. Ma simteam ca un adult. Acel caietel se numea carnet de cecuri. Cu el imi puteam lua alocatia. Vremurile s-au schimbat iar imbulzeala, taranimea si drumurile multe si lungi au inlocuit simpla deplasare pana la cea mai apropiata posta. CINEVA s-a gandit ca e mai bine sa fie nevoie de cereri peste cereri, hartii peste hartii si drumuri peste drumuri pentru acei amarati de bani. Iar multi dintre noi nici macar nu ii primim, sau daca ii primim, ii primim cu intarziere. Mare intarziere. Asa ceva nu se intampla inainte, dar desigur, putinele lucruri pe care le aveam si noi binisor organizate se schimba. Printre care si faza asta cu alocatia. Chiar astazi am auzit o femeie careia i se spunea "mai asteptati o luna!" la care ea a raspuns "si noi ce mancam in acea luna?" Nu este o suma mare de bani, dar se pare ca pentru altii este o suma necesara. Altii ii iau ca si bani de buzunar. True. Si eu fac la fel. Dar pe bune, as fi dispusa sa umblu in tot orasul decat sa stiu ca banii mei au intrat in buzunarele unor oameni corupti care induc in eroare lumea. Cel putin jumatate din cei care erau astazi pe minunata strada Hambarului spuneau ca este a doua sau a treia oara cand vin, deoarece li s-a zis ca vor primi banii dar nu i-au primit. Scuza? Greseala de calculator. Mii de greseli de calculator. Ce putem noi sa facem? Sa asteptam si sa ne resemnam. Imi si imaginez ca "in curand" imi astept pensia linistita si deodata vine postasul cu bani...spunandu-mi ca mi-a venit alocatia si ca ii pare rau pentru mica intarziere.