A venit toamna.

Octombrie. Toamna. O toamna ciudata. El nu vede. Parca frunzele putrede trec prin el. Merge pe strada. Se uita in gol si merge pe strada. Intra in pasaj la metrou. Simte ca toti se uita la el, dar el nu se uita la nimeni. Tocmai iesise in oras cu prietenii, dar fusese pasiv toata seara. Se gandea la ea. Se gandea...oare ea se gandeste la mine? Si acum era singur la metrou, printre straini. Se posteaza in fata unui automat de mancare. Ce sa isi ia...sandwichurile sunt prea scumpe. Parca ii face pofta un baton de Mars...dar apoi se gandeste ca a mancat cam multe in ultima perioada si i s-a cam aplecat. Nu...nu merge ceva dulce. Bake Rolls? Are probleme cu maselele din cauza lor. Si statea asa si se gandea. La ea, sau la mancare? Nici el nu stia. Nu stia ca deja lumea statea la coada in spatele lui, asteptand sa isi ia ceva din automat. Cand a realizat, a bagat niste monede de 50 de bani...fie ce o fi...a apasat la nimereala si a cazut un pachet de guma. ooof...nu putea sa pice un Pepsi? Pleaca sec din fata aparatului mormaind ceva despre lumea din spatele lui. Se pune pe peron ca un prost, cu mainile lesinate pe langa corp. Guma ii cade pe sinele de metrou. Injura putin in gand apoi tace. Se mai gandeste la ea. Ce o face? Sa o sun? Nu....va crede ca ma gandesc la ea si voi parea slab...dar daca nu o sun...va crede ca sunt un bou...am zis ca o sun azi...azi era ziua...aia. Nu suna. Deh, orgoliul masculin e mai puternic decat orice impresie care ar putea sa o lase si decat orice sentimente ii poarta fata. Ajunge acasa. Intra pe mess. Ea nu e. Intra putin. Iese. Nu...nu o bag in seama...sa ma bage ea...a iesit...ce sa fac? Sta el se framanta un pic, baga mana in pantaloni, si-o framanta un pic. Aminteste de cei care se scarpina in cap asteptand sa le vina idei in felul asta. Ei bine, el se scarpina la celalalt cap. Daca cu ala gandeste...e clar ca pe acolo o sa ii iasa ideile. Ii da mesaj. Scurt, la obiect, 'ce faci?' Sa para ca s-a gandit la ea, dar doar sporadic...nu ca a avut mintea in cu totul alta parte decat iesirea in oras...si anume...la ea..numai la ea...dar ea nu trebuia sa vada asta. Ea ii raspunde imediat. Nu conteaza ce ii raspunde. Lui nu ii pasa. E fericit ca a raspuns. Si apoi se gandeste. Tine prea mult la ea. Face prea multe eforturi pentru a arata ca nu ii pasa, si in curand, nu va mai putea sa o faca. Dar...nu vrea sa para slab in fata unei pustoaice. Mai bine moare decat sa arate cat tine la ea cu adevarat. Ce sa faca...Solutia care ii vine in minte il cutremura. Despartirea. Nu vrea sa se desparta de ea...dar de ce sa ramana cu ea, cand e atat de vulnerabil? Daca il paraseste ea? Ce sa faca? Despartire. Singura solutie. Ii vin in minte toate momentele frumoase, cu mainile una in alta, cu degetele care se jucau....noptile frumoase...patul ravasit...zambetele, saruturile, imbratisarile...plimbarile...privirile atat de dragastoase care si le aruncau si ii faceau pe cei din jur invidiosi...si asta a fost tot. Ii da intalnire. Ii spune. Despartire. Ea plange. El nu vede. El vrea sa planga dar nu vrea. Orgoliul ala...i se cere o explicatie...pauza! La asta nu se gandise. Ocoleste subiectul cat poate. In final gaseste scuza perfecta...altcineva. A gasit pe altcineva. Nici el nu crede ce spune, daramite ea. Ea vede ca nu se mai poate. Nu e prima data cand o face. Ea renunta. A renuntat si el. Au renuntat amandoi din motive mult prea inexacte ca sa realizeze ce se intampla. Ca sa realizeze ce au putut sa piarda. oare isi vor da seama vreodata ce au pierdut? daca da, nu mai e nimic de facut, e prea tarziu. daca nu isi vor da seama...va merge fiecare pe drumul lui, nu va mai fi nimic de facut. in orice caz, nu mai e nimic de facut. destinul i-a invins pe amandoi. ce a fost frumos a fost. va urma un viitor pentru amandoi. diferit, paralel, poate se va intersecta pe alocuri. in orice caz, daca se vor mai vedea, vor pretinde ca nimic nu s-a intamplat. El pleaca. Fara sa il vada nimeni, i se umezesc ochii. Isi pune sapca aia care ei ii place la nebunie peste ochi. Sapca de culoarea toamnei timpurii. Acum ochii umezi si grei sunt ascunsi de catre toamna de care aminteste sapca si de frunzele care o insotesc. Asa nu il va vedea nimeni cum sufera pentru ca a renuntat la ceva ce era destinat sa fie al lui pentru totdeauna.