luni, 1 februarie 2010

winter tips

iarna este anotimpul alb, al frumosului...puritatea inconjoara fiecare petic de pamant gata sa infloreasca din nou...fulgii de zapada zburda in vazduh iar copacii isi poarta noul vesmant alb....BULLSHIT!!!!
Iarna este cel mai groaznic anotimp, vreau sa treaca dar exact candam impresia ca mai e putin si se duce, ma pocneste peste fata cu un nou val de zapada imputita sau cu un ger de imi ingheata intestinele. chiar acu imi ingheata degetele pe tastatura si injur caloriferu ca nu vrea mai cald. dar hai sa fim optimisti. iarna e frumos. ... neah...nu merge. asa ca hai sa ii supravietuim. here's some stuff care pe mine ma ajuta sa trec peste frigu asta scarbos
- seara, cu putin inainte de culcare, un dus. FIERT. cat de cald suportati. it really works.
- de vreo 2 ori pe zi, cremuiti-va mainile si picioarele si apoi purtati sosete/manusi groase. de cand fac asta nu mai imi ingheata picioarele noaptea:">
- ceaiuri ceaiuri ceaiuri. calde calde calde.
- nu staati cu spatele gol. it really makes a difference.
- chiar daca nu e sexy stylish shit like that...fular coaie, chiar mai multe, eu asa fac. plus caciula! daca va stricati parul sexos luati-va urechi d'alea de mickey mouse, i got a pair, warm and sexy:>
- mancati/beti ceva cald inainte sa plecati undeva
- cumparati-va o caruta doua de sosete pufuloase. :x
- servetele everytime. e naspa sa iti inghete secretiile nazale care sunt pe cale sa dea pe afara

marți, 19 ianuarie 2010

Iarna stuff

1. Cum, cum se poate ca la 8 dimineata, o ora de varf cand in statia de metrou se imbulzesc oamenii la 2 minute dupa ce a plecat un metrou, intervalul de sosiresa fie de OPT minute?? Imaginati-va un peron PLIN ochi. Care trebuie sa intre intr-un metrou. Stiti ce se intampla? Imbulzeala. Nu se mai pot inchide usile. Metroul stationeaza. Mult. Lumea intarzie la servici! Ca na, nimeni nu realizeaza ce inseamna o ora de varf pentru un oras ca al nostru.
2. Mah...nu stiu de altii...dar eu nu suport iarna. O urasc. Simplu. Vreau sa nu fie. Prefer sa ma coc energic la 40 de grade decat sa merg prin frig si zapada. E frig, e naspa, iti ingheata toate alea. Vreau sa vina vara!
3. Ca veni vorba de iarna...eu nu pot sa inteleg...cum naiba pot fetele sa fie sexy pe strada iarna?? Toculete, gecute mulate...nu le-o fi frig? Eu una arat ca un eschimos clandestin. Am incercat o zi sa merg pe tocuri in zapada...nimic, nene, nu se poate. Alea cum pot? Eventual merg in fustite, cu dres...si geaca scurta care nu le acopera pulpanele...pe bune...LOR nu le ingheata toate alea? Sau pitipoancele au soriciul mai gros?
4. Am ajuns (din nou) la concluzia ca mai mult invat daca stau acasa decat daca merg la scoala.

miercuri, 30 decembrie 2009

Draga cetatean...


...al Romaniei. Al Bucurestiului. Imi esti compatriot. Locuim alaturi. Nu ne-am vazut niciodata, nu ne-am cunoscut. Totusi, faptele tale au avut o mare importanta pentru mine. Nu te voi uita niciodata. Probabil ai un loc de munca, nevasta, copii. Sau poate esti tanar si ai prieteni. Esti un cetatean la fel ca si mine. Iti place sa petreci, presupun. Iti place sa bei, mai mult ca sigur. Iti place sa iesi in gradinita cu garduri de pe bd. Uverturii. Nu te deranjeaza ca e iarna, nu strica o bere cu prietenii in gradinita. Primele lucruri doar le-am presupus. De restul lucrurilor sunt sigura. Vrei sa stii de ce? Pentru ca din cauza pasiunii tale pentru bere, un suflet era sa moara. Ai aruncat o sticla in gradinita de care spuneam. Sticla s-a spart. Nu te-ai deranjat sa o iei de acolo, probabil nu ai crezut ca se va intampla ceva. Dar s-a intamplat. Eu ma jucam cu catelusa mea in acea gradinita cand ea s-a taiat intr-unul din cioburile tale. S-a taiat rau, sunt sigura ca a durut-o. I-a sectionat vena principala din picior. Daca nu o duceam la urgente, ar fi murit. Daca nu m-as fi grabit si mai o tineam asa cateva minute, ar fi murit. Te asteptai sa se intample asta? Nu cred. Totusi, gandeste-te la consecintele faptelor tale. Daca iti place sa faci mizerie in tara in care stai, cel putin ai grija ca mizeria ta sa nu raneasca pe nimeni. Un suflet putea sa moara din cauza neglijentei tale. Uite, am pus o poza cu catelusa mea. Cum sta ea in mod normal in pat, si cum sta acum, cu labuta pansata. Cred ca i se citesc pe chip sentimentele. Sper ca data viitoare sa te gandesti de 2 ori inainte sa lasi cioburi in locurile publice. Sa te gandesti ca altii nu le vad si calca in ele, chiar daca se afla in gradinite. Tine minte, daca arunci gunoaie, esti un om rau. Dar cand ranesti pe cineva, nu mai esti om.

marți, 11 august 2009

[Untitled]


Se pierduse. Uitase in ce lume fusese pana in clipa aia si era sigura ca nu isi va aminti prea curand. Nu vroia decat sa se piarda si mai mult in nimicul care o invaluise de ceva vreme. Isi ineca amarul in whisky si in barbatii care ii ieseau in cale. Stia ca era doar o jucarie pentru ei. O unealta. Dar nu ii pasa. Nu mai avea nici un pic de mandrie, de respect fata de femeia care era, lucru care pana acum nu mult timp era o trasatura caracteristica ei. Folosea si era folosita. Ar fi vrut sa nu fie asa, ar fi vrut sa fi putut da timpul inapoi, dar nu putea. Si nu avea puterea sa revina la normal. Nu era o prostituata desi multi credeau asta. Chiar si ea credea asta. Dar nu era. Si oricum, nu ar fi facut nici o diferenta pentru ea. Nimic nu mai conta. Dar cel putin stia ca facea pe cineva fericit. Pe cel...sau cei care profitau de momentul ei de slabiciune. Ei erau satisfacuti iar ea se uita in gol tragand din tigare in timp ce ei isi indeplineau poftele trupesti. Ar fi vrut sa vada cum ar fi daca si ea ar simti placere. Dar ea nu mai putea simti. Era ca un robot. Nu suferea. Nu. In nici un caz. Dar de asemenea nu simtea nici fericire. Dar intr-o zi s-a gandit sa vada cum e. Cum e sa ii placa ceea ce si barbatului ii place. A incercat. A incercat sa puna mai mult suflet ca niciodata. Era mai pasionala, mai implicata ca niciodata. Adusese barbatul infinit mai sus de al noulea cer. Insa ea nu simtea decat oboseala de la atata efort depus. Si apoi si-a dat seama...cum sa puna suflet cand ea si-l pierduse pe-al ei? Ce putea sa faca cand stia ca persoana care ii provocase durerea asta era singura care putea sa o opreasca? Raspunsul? Nimic. Avea sa isi continue existenta nula pana cand nu va mai fi sau pana cand...el...se va intoarce. Dar nu o va face. Ea stia asta. Stia ca va ramane un robot capabil sa materializeze fanteziile barbatilor. Stia ca isi va trai viata intr-un mod sec, insipid. Ar fi vrut sa fi putut face ceva. Dar nu putea. Se pierduse....

vineri, 24 iulie 2009

continuare. sau nu.

...sau poate voi trece peste tot, imi voi vedea de ale mele si nu ma voi mai uita inapoi pentru ca privelistea pe are o am inainte este muuuult mai grozava:)

miercuri, 15 iulie 2009

I'll be there for you

Voi fi acolo pentru tine. Iti voi zambi ca sa te vad si pe tine zambind. Voi tine mereu bratele deschise ca sa intri tu acolo. Te voi asculta chiar si cand nu vei mai avea nimic de zis. Te voi astepta chiar daca nu voi sti cand vei mai veni. Voi suferi cand stiu ca tu vei avea necazuri. Ma voi gandi la tine chiar si cand tu probabil vei avea lucruri mai bune de facut. Te voi chema chiar daca poate nu ma vei auzi. Iti voi da tot ce am eu mai bun chiar daca asta inseamna pentru tine tot ce se poate mai rau. Voi pretui ceea ce imi dai tu chiar daca tu probabil mi-ai dat acel lucru pentru ca nu il mai vrei. Voi tine o umbrela pregatita pentru tine chiar daca probabil nu va ploua. Voi fi mereu gata sa te incalzesc chiar daca nu iti va fi vreodata frig. Iti voi accepta greselile chiar daca tu le critici daca le fac eu. Voi fi bucuroasa cand ma vei cauta chiar daca tu vei faca asta fara tragere de inima. Voi incerca sa fiu cea mai buna chiar daca tu poate ma vei vedea ca cel mai mare esec. Iti voi fi alturi pana ma vei da la o parte si chiar si dupa, doar ca nu vei observa. Te voi iubi pana ma vei refuza tu...Voi fi acolo!

luni, 13 iulie 2009

Cat?


Cat de mare...este cerul? Pare infinit atunci cand te uiti la nemarginirea lui...si cand te gandesti ca se intinde nemarginit dincolo de cat poti cuprinde cu ochii...cand te gandesti ca nu vom sti niciodata ce se afla mai departe decat putem vedea...si oare cum tine toti norii aia fixati acolo sa nu cada? Si daca te gandesti ca stelele sunt cele pe care nu le poti numara din cauza multimii lor...de extinderea cerului ce mai putem zice? Si cum atrage toate lucrurile frumoase...curcubee, luna, soarele...oare cat de batrane sunt toate? Oare cate milenii cerul a stat martor la ceea ce se intampla pe pamant? Oare cate a vazut si cate are de povestit? Si ma intreb..cum era inainte sa fie cerul? Ce era acolo sus? Si de ce e asa? De mica tot m-am intrebat de ce e tocmai albastru...si de ce capata acel portocaliu unic la apus? De ce nu alte culori? De ce tocmai unele atat de contrastante? Maybe we'll never know...dar cerul..pentru mine ramane un mister...o entitate de entitati...o plansa in continuu proces de pictura care nu inceteaza sa ne surprinda...in fiecare zi aduce noi surprize..parca el ghideaza tot...parca el ne aduce bucuriile de zi cu zi...parca lui imi vine sa-i multumesc pentru lucrurile bune pe care mi le ofera...astazi stateam si ma uitam la el si parca imi venea sa ii multumesc pentru ziua de azi...pentru ca e mereu acolo sus si ne lumineaza fericirea...si parca nu oboseste sa faca asta...parca e acolo mereu dispus sa zambeasca alaturi de mine...astazi fericirea si zambetul meu s-au imprimat pe intreaga suprafata a cerului pe care puteam sa o cuprind cu ochii...o suprafata care este infinit mai intinsa de atat...cat de mare este pana la urma cerul?