Sometimes I miss some times...

Ok...am trecut peste fiat...si scuzele mele ca in postarea de aseara nu am scris tot ce am in cap. Dar, voi face ceva ce nu imi place, si anume, sa ma justific. Nu am scris tot ce gandeam pentru ca aseara singurul lucru care imi vajaia in cap era fiat...si am uitat sa scriu chestii care in mod normal le-as fi scris. Imi e dor. De ce? De multe. De drumul spre scoala, de Panic at the disco, de promisiuni respectate, de momentele in care sunt si eu mai normala, de discutiile mele filosofice, de prietenul meu, de vara, de mare, de persoanele dragi care acum nu sunt aici. Era asa frumos acum cativa ani, cand stateam dimineata in bucatarie la geam si mancam crema de branza pe paine proaspata si viata imi parea atat de simpla...cand mergeam la tara si ma furisam noaptea pe geam ca sa stau cu baietii...cand inclinam un pic capul pe stanga si parul imi gadila soldurile...pe scurt, era frumos. Si ma intreb, acum, unde s-a dus totul? De ce plang din ce in ce mai des? De ce vreau ca fiecare zi sa se termine mai repede? De ce vreau sa cresc? De ce vreau sa mi se acorde mai multa atentie? Pentru ca in ultimul timp mi se pare ca am fost ignorata. Sau mi s-a acordat atentie intr-un fel neplacut. Dar ma axez pe prima optiune. Cum te simti cand acum auzi "o sa te sun" si peste 3 zile...iti dai seama ca tu ai sunat...cum te simti cand auzi...vreau neaparat sa te vad...ca apoi...sa iti dai seama ca acel neaparat ar fi facut intalnirea mai mult decat posibila...si totusi nu a existat vreo intalnire. Pentru ca tot ce ai auzit sunt minciuni. Daca vrei sa faci un lucru, il faci. Dar daca nu il vrei...de ce macar il mai mentionezi??? Ok. Detest un lucru. Este unul din lucrurile pe care le detest cel mai mult. Si anume: cand o persoana spune ca face ceva si nu face. Urasc asta. Si chestia asta se pare ca mi se intampla din ce in ce mai des. De ce dau numai peste persoane neserioase care lasa impresia ca le pasa, ca apoi sa vezi ca daca le-ar fi pasat atat de mult, ar fi fost in stare macar sa dea un telefon. Dar nici atat nu s-au deranjat sa faca. Iar apoi...cand cedezi ca un prost si suni...sa auzi miiiiiiiii de scuze...dar nici macar un..."sorry"...chestia asta sincer, pe mine, m-a prost dispus o zi intreaga. Ii mai pasa cuiva de mine? Se mai gandeste cineva la mine? Mai vrea cineva sa ma imbratiseze? Sau macar...a facut cineva vreodata chestiile astea? Ma simt alone. Pentru ca ma uit la telefon si el nu face nimic. Pentru ca in clipa asta nu vorbesc cu nimeni. Pentru ca exista persoane carora ar trebui sa le pese. Si nu sunt. Si vreau sa fie. Imi e dor de old me, cand radeam mereu, nu numai cand era lume in jurul meu, cum fac acum...imi e dor de fatza mea fara masca de persoana naiva si nepasatoare pe care o port...vino inapoi, eu!