need a hug x5

Oare chiar exista acea lumina la capatul tunelului de care zice toata lumea? Oare exista un capat al tunelului...sau doar mici gauri prin care apare din cand in cand lumina? Acea raza de soare printre nori...eu nu stiu ce sa cred. Si zic asta pentru ca atunci cand am momentele mele in care cred ca am gasit lumina de la capatul tunelului (rare momentele) aflu ca doar a fost o perioada scurta de lumina si intru iar in tunel. Poate pare foarte pesimist ca zic asta dar asa e. Eu de obicei sunt toata numai un zambet si nu rezist mai mult de 5 minute sa stau suparata. Dar asta se intampla numai cand am pe cineva alaturi. Cand sunt singura, sunt alta. Sunt naspa. Sunt sad. Sunt down. Dar de ce? Acum sunt down. I need a hug:( Si mi se pare logic ca si in postarea asta voi fi pesimista. Pentru ca nu am pe nimeni alaturi cu care sa zambesc. God I need a hug :( Whatever. Tot ce stiu e ca vreau sa gasesc dracu odata lumina aia afurisita...sa pot sa ma bucur si eu de viata in loc sa stau in camera mea ca o mare ratata si sa imi bocesc jaful de viata. Dar cand o sa o gasesc? Uneori stau si ma gandesc...as vrea sa stiu cum ar fi viata mea peste cativa ani...cand o sa fiu majora...si stau si visez...la un apartament...la prieteni in fiecare camera cu o tigara si un pahar de tequila in mana...la muzica...la party-uri...si la acel cineva care sa fie langa mine...mereu. Poate e prea devreme sa ma gandesc la d-astea...Dar nu stiu...uneori ma gandesc la chestii de genul asta...si apoi ma gandesc...wtf? am 16 ani? asa de putin? e groaznica senzatia mai ales ca majoritatea prietenilor mei sunt mai mari decat mine...fie si cu cateva luni...dar sunt si cu cativa ani. Si imi invidiez prietenii (SHAME ON ME!!!) care au casa lor, care dau partyuri...care sunt liberi mai exact. Si nu vreau sa ii mai invidiez. Ii invidiez ca ei pot sa cheme pe cine au chef cand au chef cat au chef la ei...fara sa stea de grija parintilor...iar dimineata urmatoare sa nu se trezeasca speriati ca vin parintii si hai, sa strangem imediat! Bine..oricum...partyuri se pot da...cand mai ramai singur acasa...dar nu la mine. acum o ora tocmai mi-am pierdut aces drept. de a ramane singura acasa. pana la 18 ani. 18 ani!!! groaznic. ma deprima chestia asta. plus starea de deprimare pe care o am de dimineata. pentru ca ma simt inutila. simt ca nu mai pot sa gandesc. sau daca pot, gandesc numai tampenii. unde imi sunt creativitatea si inventivitatea? cred ca au sters-o imediat cand au devenit constiente de cacaturile care mi s-au intamplat in ultima vreme... I need a hug...:( singurul lucru care ma mai tine pe scaunu asta si departe de pat unde as sta si as plange pana maine dimineata este debate-ul...really...adica...in sfarsit simt ca se prinde ceva de mine dupa atata timp...si vreau serios sa ma tin de asta...in plus...researchul ma tine away de gandurile verde inchis (nu vreau sa pun ganduri negre, suna prea macabru, in plus iubesc culoarea verde) si ma distrage...chiar daca in ultima perioada si debate-ul ma deprima...de ce? pentru ca nu ma simt in stare sa fac un caz ca lumea, simt ca sunt depasita total de situatie, ca nu pot sa fac fata...in plus se asteapta de la mine sa castig...si persoanele pe care le intreb...imi zic...aa sigur o sa castigi...ei bine, chestia asta NU ma incurajeaza! nu! ma deprima! pentru ca vad cata lume are incredere in mine...si daca nu o sa reusesc sa le ating asteptarile? si asteptarile mele! pe bune, ar fi foarte nasol sa stiu cata lume as putea dezamagi...prefer sa mi se zica...mey...nu stiu...sper sa castigi....atunci ma motivez si zic, aha, pot sa il fac sa creada mai mult de atat! I'll surely win! da acum...atitudinile astea kinda get me down...pentru ca pentru mine e foarte important sa fiu pe masura asteptarilor cuiva...mai ales ca daca cineva se asteapta la mult de la mine...eu ma astept la si mai mult. whatever. nu stiu ce o sa fie. I need a hug...:(I need a break...vreau sa vina vacanta de primavara...ba nu...vreau sa vina vacanta de vara, cand o sa fiu libera, nu o sa am nimic pe cap...si sa stau asa...si sa nu fac NIMIC...e minunat...dar deocamdata nu imi permit...doamne ce stare de rahat..cred ca daca m-ar vedea cineva nu m-ar recunoaste...sunt certata cu mama mea, cu prietena mea, am o tema destul de grea pt scoala dar numai de ea nu am timp si nu imi arde, aflu ca persoanele care "iti sunt alaturi" NU iti sunt alaturi...ca promisiunile nu inseamna nimic pentru unii...chestii care pe mine ma supara rau de tot :( whatever...tomorrow is another day, hopefully a better one...da...it will be...va fi speciala..am motivele mele sa cred asta...deja am fluturi in stomac...butterflies, butterflies (cine stie se simte:P)!! si nu! daca am pus un smiley happy nu ma face sa ma simt mai bine. inca ma simt rau. I need a hug. :(